Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 222/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIE Nr. 222
Ședința publică de la 05 Mai 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Cipriana Poiană
JUDECĂTOR 2: Camelia Gheorghiu
JUDECĂTOR 3: Traian Șfabu
Grefier - -
Pe rol judecarea cauzei Faliment privind pe recurent I - ADM.. PU-ȘI și pe lichidator CABINET INDIVIDUAL DE INSOLVENȚĂ, intimat "", intimat "", având ca obiect procedura insolvenței, împotriva sentinței comerciale numărul 36/S din 30 ianuarie 2008, pronunțată de Tribunalul Iași - judecător sindic.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsesc părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează:
- recurs la prim termen, declarat și motivat în termen; recurent scutit de plata taxelor de timbru;
- prin cererea de recurs se solicită judecarea pricinii în lipsă;
- nu s-au formulat întîmpinări în cauză și nici nu s-au depus la dosar cereri de acordarea unui nou termen, după care
Verificînd actele și lucrările dosarului, instanța constată recursul în stare de judecată și rămîne în pronunțare.
Ulterior deliberării,
INSTANȚA
Asupra recursului comercial d e față;
Prin sentința civilă nr. 36/S/ 30.01.2008 pronunțată de Tribunalul Iași - judecător sindic s-a dispus:
Respinge cererea formulată de creditorul Administrația Finanțelor Publice a municipiului I, cu sediul în I, str. - nr. 26, județul I, având ca obiect autorizarea sa în vederea introducerii și susținerii cererii în stabilirea răspunderii personale a membrilor organelor de conducere ale debitoarei "", cu sediul în mun. I, str. - nr. 87, județul I, ca neîntemeiată.
Respinge obiecțiunile la raportul final al lichidatorului judiciar formulate de către același creditor, ca neîntemeiate și aprobă raportul final al lichidatorului judiciar Cabinet Individual de Insolvență.
În temeiul dispozițiilor art. 131 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței dispune închiderea procedurii insolvenței debitorului "", cu sediul în I, str. - nr. 87, jud. I, nr. de înregistrare în Registrul comerțului J- și cod de identificare fiscală -.
Dispune radierea debitorului din registrul comerțului.
În temeiul dispozițiilor art. 136 din Legea privind procedura insolvenței, descarcă lichidatorul judiciar de orice îndatoriri și responsabilități.
Aprobă devizul de cheltuieli prezentat de lichidatorul judiciar Cabinet Individual de Insolvență, cu sediul în mun.I, Al. nr. 42, - scara A, etaj 4,. 19, județul I și dispune plata către acesta a sumei de 2354,77 lei din fondul de lichidare.
În temeiul dispozițiilor art. 135 din Legea privind procedura insolvenței, dispune notificarea prezentei sentinței debitorului, creditorilor, administratorului special, Direcției Generale a Finanțelor Publice I și Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Iași pentru efectuarea mențiunii de radiere, prin publicarea în Buletinul procedurilor de insolvență.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că:
În condițiile în care debitorul falit, după cum s- constata, nu deține bunuri sau elemente de patrimoniu, nu are disponibilități în conturi bancare și nu au fost identificate nici creanțe ce ar fi putut fi încasate în numele acestuia care să asigure acoperea creanțelor, procedura este lipsită de obiect, obiecțiunile creditorului bugetar fiind lipsite de orice temei, în special în condițiile de pasivitate pe care le-a manifestat.
Cererea de autorizare va fi respinsă pentru neîntrunirea condițiilor impuse de art. 138 alin. 3 din Legea nr. 85/2006, întrucât aceste prevederi legale nu conferă fiecărui creditor drept individual de a promova acțiunea în răspundere iar lichidatorul judiciar a precizat expres în raportul depus că nu a identificat cauze de antrenare a răspunderii persoanelor din organele de conducere ale debitorului. Cum unui creditor instanța îi poate recunoaște, în mod excepțional, calitate procesuală activă, pentru garantarea dreptului de acces la justiție, într-o acțiune în stabilirea răspunderii personale, o astfel de cerere poate fi primită numai în cele două situații limitativ prevăzute de dispozițiile art. 138 alin. 3 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, respectiv omisiunea lichidatorului de a indica persoanele culpabile ori omisiunea de a formula acțiunea în răspundere, în situația în care aceasta amenință să se prescrie.
Cum în cauză nu se regăsește niciuna din cele două situații, se va dispune potrivit art. 131 din Legea nr. 85/2006 închiderea procedurii și radierea debitorului din evidențele registrului comerțului și cele fiscale, continuarea sa neavând ca finalitate decât majorarea nejustificată a cheltuielilor de procedură.
Totodată, pentru activitatea desfășurată de administratorul judiciar, se va încuviința decontul depus de acesta, plata urmând să se facă din fondul de lichidare, lipsind disponibilitățile bănești în contul debitorului.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs I - a municipiului I, considerând-o nelegală și netemeinică.
În motivarea recursului se susține că, soluția judecătorului sindic nu este nici legală, nici temeinică.
Având în vedere împrejurarea că în cauză nu erau îndeplinite condițiile pentru a se desemna comitetul creditorilor întrucât și-au anunțat creanțele doar doi creditori, iar legea prevede ca acest comitet să fie format din minim 3 membri, cererea noastră trebuia admisă, fiind pe deplin legală.
Raportul asupra cauzelor și împrejurărilor care au condus la apariția stării de insolvență a debitorului "" I, publicat în 1338/2007 menționează activitățile legate de procedura desfășurate de către administratorul judiciar și din analiza ultimului bilanț depus la organul fiscal teritorial, rezultă că debitorul dispunea de stocuri în valoare de 20.080 lei.
Însă în acest raport nu sunt indicate în concret cauzele și împrejurările care au condus la intrarea debitoarei în incapacitate de plată, iar în raportul fiscal se menționează doar că "între aceste constatări de pe parcursul procedurii și data intrării debitorului în insolvență, nu exista raportul de cauzalitate prevăzut de art. 138 din Legea nr. 85/2006". Este evident ca administratorul judiciar nu avea cum să probeze raportul de cauzalitate dintre fapte și prejudicii atâta vreme cât nu a intrat în posesia documentelor contabile, sediul societății era expirat, corespondența a fost returnată pe parcursul procedurii, iar din informațiile extrase de pe site-ul MFP rezultă că debitorul a depus ultimul bilanț al societății, în anul 2003.
În raportul final, administratorul judiciar solicită instanței pronunțarea unei hotărâri de deschidere a procedurii insolvenței motivat de faptul că și-a îndeplinit atribuțiile prevăzute de lege.
În speță, creditorul bugetar a solicitat să fie autorizat a demonstra că se impunea analizarea de către instanța de fond a sancțiunii prevăzute de lege, întrucât și din aspectele menționate anterior rezultă săvârșirea faptelor prevăzute de art. 138 alin. 1 lit. c, d, e, acestea fiind săvârșite înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 85/2006, și creditorul nu trebuie privat de dreptul conferit de legiuitor de a formula acțiunea pentru recuperarea creanței sale.
Apreciază că, dacă instanța ar fi analizat măcar aceste date precum și fișa sintetică totală a agentului economic, depusă la dosar de către instituția noastră - ca și organ fiscal, ar fi observat că debitul înregistrat de societate la bugetul de stat este compus din diferite taxe și impozite.
Aceste impozite (pe profit, pe veniturile microîntreprinderilor) demonstrează pe deplin că societatea - sub administrarea organelor de conducere - a avut activitate, însă veniturile au fost folosite de administratorul acesteia în alte scopuri și nu pentru achitarea obligațiilor.
Demersul creditorului bugetar referitor la solicitarea de a fi autorizat să probeze legătura de cauzalitate dintre faptele organelor de conducere ale debitorului și prejudiciile aduse bugetului de stat precum și celuilalt creditor, contrazice motivarea instanței de fond cu privire la pasivitatea creditorului bugetar.
Dacă potrivit prevederilor Codului d e procedură fiscală, creditorul bugetar - în calitatea sa și de organ de executare avea posibilitatea de a aplica toate măsurile de executare silită, în cadrul procedurii concursuale colective reglementată de Legea nr. 85/2006, acesta este obligat să respecte dispozițiile art. 36 din legea conform cărora "de la data deschiderii procedurii se suspendă de drept toate acțiunile judiciare sau extrajudiciare pentru realizarea creanțelor asupra debitorului sau bunurilor sale".
Pe de altă parte, în conformitate cu art. 5 din Legea nr. 85/2006 organele care aplică procedura sunt instanțele judecătorești, judecătorul sindic, administratorul și lichidatorul judiciar. Creditorii sunt doar participanți la procedură și sunt îngrădiți de acel text de lege prevăzut la art. 36.
Totodată, faptul că sediul social este expirat, administratorul negăsit, corespondența întorcându-se cu mențiunea "mutat", societatea dizolvată pentru nedepunerea bilanțurilor anuale la ORC precum și lipsa de colaborare cu administratorul judiciar, sunt destule elemente care conduc la concluzia că administratorul debitoarei a urmărit ca să scape de creditorii societății, fapte care conduc și la aplicarea art. 138 din Legea nr. 85/2006.
Critică sentința anterior menționată și pentru aceea că instanța de fond a preluat textual punctul de vedere al administratorului judiciar cu privire la incidența art. 138 din Legea nr. 85/2006 și a respins cererea cu privire la autorizare, lipsindu-ne astfel de un drept legal în încercarea de a recupera măcar o parte din datoriile pe care "" le are față de bugetul de stat.
În drept se invocă dispozițiile art. 304 pct. 8, 9; art. 304 ind. 1 Cod procedură civilă, art. 2, art. 138 al. 1 lit. c, d și alin. 3 din Legea nr. 85/2006; art. 73 din Legea nr. 31/1990.
Față de motivele invocate se solicită admiterea recursului.
Instanța de recurs, analizând motivele de recurs în contextul probelor administrate în cauză la instanța de fond și al dispozițiilor legale invocate, constată că recursul este nefondat.
În motivarea acestei soluții instanța a reținut că recurenta nu a probat existența condițiilor prevăzute de art. 304 pct. 8 respectiv, că prima instanță ar fi interpretat greșit actul juridic dedus judecății sau că ar fi schimbat natura și înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia, în sensul că instanța a fost investită cu acțiunea recurentei pentru a fi autorizată în vederea introducerii și susținerii cererii de stabilirea răspunderii personale a membrilor organelor de conducere ale debitoarei-intimate "" I și cu soluționarea obiecțiunilor recurentei-creditoare la raportul final al lichidatorului judiciar, prima instanță pronunțându-se exact pe ceea ce s-a cerut "fără să interpreteze greșit actul juridic dedus judecății".
De asemeni din analiza sentinței primei instanțe și din considerentele acesteia nu rezultă că " hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori că a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii", conform art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, pentru a constitui cel de-al doilea motiv de modificare în tot a sentinței. Se constată că sentința primei instanțe a fost pronunțată în baza dispozițiilor art. 138 alin. 3 din Legea nr. 85/2006, întrucât o acțiune în stabilirea răspunderii personale a administratorului, poate fi promovată numai de comitetul creditorilor cu autorizarea din partea judecătorului sindic și numai în condițiile în care administratorul judiciar sau lichidatorul a omis să indice în raportul asupra cauzelor insolvenței, persoanele culpabile de starea de insolvență a patrimoniului debitorului persoana juridică ori dacă acesta a omis să formuleze acțiunea prevăzută de alin. 1 al art. 138 din Legea nr. 85/2006 și răspunderea persoanelor la care se referă al. 1 amenință să se prescrie, situație inexistentă în cauză.
Se reține că din înscrisurile aflate la dosar nu rezultă nici existența în sarcina administratorilor societății debitoare a faptelor prevăzute de art. 138 alin. 1 c și d din Legea nr. 85/2006.
În concluzie, instanța de recurs va respinge recursul și va menține sentința primei instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de I - Administrația Finanțelor Publice I împotriva sentinței comerciale nr. 36/S/ 30 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Iași - judecător sindic, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 05 mai 2008.
Președinte
Judecător Judecător
Grefier
Red.
Dact.
3 exemp.
04.06.2008
Tribunalul Iași - judecător sindic: - -
Președinte:Cipriana PoianăJudecători:Cipriana Poiană, Camelia Gheorghiu, Traian Șfabu
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
