Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 227/2010. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIA NR.227
Ședința publică de la 23 Februarie 2010
PREȘEDINTE: Radu Mateucă
JUDECĂTOR 2: Carmen Popescu
JUDECĂTOR 3: Angela Rădulescu
Grefier: -
Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâtul împotriva sentinței nr. 948 din 22 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj - Secția Comercială în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata lichidator BNP CONSULT pentru debitoarea SC SA, având ca obiect procedura insolvenței - antrenare răspundere administrator.
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns recurentul pârât asistat de avocat, lipsind intimatul lichidator.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, constatându-se recursul în stare de judecată, s-a acordat cuvântul părții:
Avocat pentru recurentul pârât, a solicitat admiterea recursului și modificarea sentinței în sensul respingerii cererii ca nefondată, învederând că recurentul nu se face vinovat de apariția stării de insolvență.
CURTEA
Asupra recursului de față, constată următoarele:
La data 07.05.2009, lichidator judiciar BNP CONSULT C, a formulat în temeiul art.138 alin.1 lit. (c) și (d) din Legea 85/2006, cerere privind antrenarea răspunderii administratorului social, pentru suma de 675.106,46 lei.
Tribunalul Dolj - Secția Comercială, prin sentința nr.948/22.10.2009 a admis cererea și a obligat pârâtul să suporte cu averea personală pasivul rămas neacoperit în sumă de 675.106,44 lei.
S-a argumentat de către judecătorul sindic că, nedepunerea situațiilor financiare anuale la organele fiscale, reprezintă indicii ale ținerii unei contabilități deficitare și care au produs un prejudiciu societăți.
Starea de insolvență a debitoarei se datorează lipsei capacității manageriale și a interesului directorului general.
Prin atitudinea sa de menținere angajaților, cu toate că societatea debitoare nu a avut activitate, s-a înregistrat un debit față de salariați și față de stat, neluând măsuri de reorganizare a activității, respectiv de restructurare a personalului.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs pârâtul, care a învederat faptul că a fost pensionat începând cu data de 22.06.2005, conform deciziei nr.4665/08.07.2005, în condițiile în care în cuprinsul sentinței se invocă că lucrurile au început să meargă prost, începând cu anul 2005.
Recurentul a susținut că în aprilie 2007 a fost chemat la sediul societății debitoare unde a inventariat toate bunurile mobile și imobile, predând reprezentantului lichidatorului judiciar toate documentele societății precum și bunurile.
În opinia recurentului, dacă bunurile existente se valorificau la fier vechi, din prețul obținut se puteau achita obligațiile către stat și salariile angajaților societății debitoare.
S-a considerat că nu s-a demonstrat vinovăția recurentului și raportul de cauzalitate între această vinovăție și prejudiciul invocat.
Au fost depuse ca acte justificative: decizii asupra capacității de muncă nr.4665/08.07.2005, nr.1386/12.07.2006, nr.1479/02.07.2007, nr.1416/07.07.2008, nr.1501/06.07.2009, lista de inventariere din 11.04.2007, cererea din 01.08.2005, proces-verbal din 11.04.2007, proces-verbal din 26.07.2007, declarația din 04.04.2007, carnet de muncă al lui.
Lichidatorul judiciar BNP CONSULT Cad epus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului pe considerentul că din nota explicativă a administratorului, a rezultat că societatea debitoare nu a mai desfășurat activitate din 20.02.2003 și din august 2005 nu s-au mai încheiat acte contabile.
Analizând actele și lucrările dosarului, în raport de motivele invocate în cauză, Curtea apreciază recursul ca fiind fondat.
Plecând de la natura juridică a răspunderii administratorului, trebuie subliniat că, potrivit dispozițiilor art.138 din Legea 85/2006, această răspundere împrumută caracterul răspunderii delictuale, trebuind îndeplinite cumulativ toate condițiile generale privind fapta ilicită, prejudiciul, legătura de cauzalitate și vinovăția.
Faptele enumerate la art.138 alin.1 din Legea 85/2006, constau în acțiuni sau inacțiuni referitoare la bunurile, creditele debitoarei precum și la operațiuni, activități sau acte ale acesteia.
Răspunderea nu va putea fi antrenată în cazul săvârșirii altor fapte decât cele prevăzute expres și limitativ la art.138.
În speță, lichidatorul a invocat faptele prevăzute la art.138 lit. (c) și (d).
Fapta stabilită prin dispozițiile art.138 lit. (c), constă în luarea unei decizii în baza căreia este continuată de către debitoare o activitate care în mod vădit este în măsură să o prejudicieze sub aspect financiar, în sensul aducerii ei în încetare de plăți, cu consecința unui câștig personal pentru făptuitor.
Această activitate trebuie să fie în măsură să conducă la încetarea de plăți, adică făptuitorul putea sau trebuia să poată să conștientizeze consecința faptei sale.
C de al doilea element definitoriu, respectiv interesul personal, se poate reflecta în orice fel de câștig personal al făptuitorului.
Ori, în speța de față lichidatorul judiciar nu a reușit să demonstreze tocmai acest interes personal al recurentului-pârât, prin atitudinea sa de menținere a angajaților debitoarei în contextul lipsei de activitate.
Fapta prevăzută de art.138 alin.1 lit. (d) constă în fapta ilicită prin care se încalcă normele legale imperative referitoare la ținerea contabilității, în sensul neîntocmirii și nedepunerii situațiilor financiare trimestriale, semestriale, anuale, a declarațiilor fiscale etc.
În cazul răspunderii speciale reglementată prin dispozițiile art.138 alin.1 din Legea 85/2006, legiuitorul s-a referit expres la raportul de cauzalitate dintre fapta săvârșită și ajungerea debitorului în stare de insolvență.
Fapta privind o anumită legătură de cauzalitate trebuie individualizată în cadrul ansamblului conjunctural de fapte sau factori sociali-economici în care este săvârșită, putând consta nu doar în acțiune, ci și într-o inacțiune.
Dacă în ceea ce privește această legătură de cauzalitate s-a reușit să se demonstreze existența faptelor potrivit art.138 lit.(d), se mai punea în discuție problema culpei.
Referitor la speța de față, lichidatorul a invocat că starea de insolvență s-a declanșat începând cu 2002-2003, însă nedepunerea actelor contabile a început în 2005, ceea ce înseamnă că nedepunerea actelor contabile a fost generată de faptul că recurentul s-a retras din societate datorită pensionării pe caz de boală, fapt atestat de carnetul de muncă.
Prin urmare, nu s-a reușit să fie evidențiată culpa recurentului în declanșarea falimentului debitoarei.
Față de aceste considerente, Curtea în raport de prevederile art.312 Cod pr. civilă, va admite recursul și va modifica sentința în sensul respingerii cererii.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâtul împotriva sentinței nr. 948 din 22 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj - Secția Comercială în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul lichidator BNP CONSULT pentru debitoarea SC SA.
Modifică sentința 948 din 22 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj - Secția Comercială în dosarul nr-.
Respinge cererea formulată de lichidatorul BNP CONSULT C, ca nefondată.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 23 Februarie 2010.
Președinte, | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
25 Februarie 2010
Red.jud./
3 ex./P/09.03.2010
Președinte:Radu MateucăJudecători:Radu Mateucă, Carmen Popescu, Angela Rădulescu
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
