Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 232/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - procedura insolvenței -
ROMANIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia nr.232
Ședința publică din12 februarie 2009
PREȘEDINTE: Grosu Cristinel
JUDECĂTOR 2: Tofan Aurica
JUDECĂTOR 3: Hîncu Cezar
Grefier - -
Pe rolul instanței se află judecarea recursului declarat decreditoarea ROMÂNIAîmpotriva sentinței nr.783 din 4 noiembrie 2008 pronunțate de Tribunalul Suceava- Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr-, în contradictoriu cu creditoarea-intimată B, debitoare-intimată fiind S, parte în proces-intimată fiind Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Suceava.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care instanța, constatând că deși părțile lipsesc, debitoarea-intimată și-a precizat poziția prin concluziile scrise pe care le-a depus la dosar prin serviciul registratură și, socotindu-se lămurită, în temeiul dispozițiilor art.150 din Codul d e procedură civilă, declară dezbaterile închise, rămânând în pronunțarea asupra recursului ce face obiectul prezentului dosar.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată:
Prin cererea adresată Tribunalului Suceava - secția comercială, contencios administrativ și fiscal la data de 16 iulie 2008 și înregistrată sub nr-, creditoareaSC ROMÂNIA SRL Ba solicitat deschiderea procedurii prevăzute de Legea nr. 85/2006 față de debitoareaSC SRL, motivat de faptul că aceasta îi datorează suma de 21.346,39 lei, reprezentând contravaloare carburant, conform contractului nr. 4129/2.06.2006 și a facturilor fiscale nr. -/17.12.2007, -/31.12.2007, -/31.12.2007, -/31.12.2007, -/31.12.2007, -/16.01.2008, -/16.01.2008, creanța fiind certă, lichidă și exigibilă.
La data de 23 septembrie 2008, debitoarea a depus contestație la cererea introductivă, solicitând respingerea acesteia, ca nefondată, motivat de faptul că facturile pe care își întemeiază creditoarea pretențiile au fost emise cu 6 luni anterior încheierii contractului între părți. Sub un alt aspect, facturile respective nu au fost însușite de debitoare, prin semnătură și ștampilă, astfel că nu pot avea valoare probantă în dovedirea unei creanțe certe, lichide și exigibile.
La data de 28 august 2008, creditoarea( AUSTRIA)a solicitat înscrierea creanței sale, în valoare de 4.809 Euro reprezentând contravaloare rate contract de leasing.
Prin sentința nr. 783 din 4.11.2008, Tribunalul Suceava - secția comercială, contencios administrativ și fiscal a admis contestația formulată de debitoareaSC SRLși a respins ca nefondată, cererea introductivă formulată de debitoareaSC ROMÂNIA SRL
S- constatat că declarația de creanță formulată de ( AUSTRIA), a rămas fără obiect.
S-a reținut că, în baza art. 31 raportat la art. 3 pct. 6 din Legea nr. 85/2006, orice creditor care deține o creanță certă, lichidă și exigibilă poate cere deschiderea procedurii insolvenței față de debitor.
Creditoarea își întemeiază pretențiile pe contractul nr. 4129/2.06.2006 și facturile fiscale nr. -/17.12.2007, -/31.12.2007, -/31.12.2007, -/31.12.2007, -/31.12.2007, -/16.01.2008, -/16.01.2008.
Deși susține că facturile au fost emise în baza contractului nr. 4129/2.06.2006, a reținut tribunalul că din ștampila aplicată pe prima pagină (fila 7 dosar), rezultă că acest contract a fost înregistrat la data de 2.06.2008, astfel că facturile fiscale nu puteau fi emise în baza acestui contract. Creditoarea susține că această înregistrare este una internă, desfășurarea relațiilor comerciale încă din anul 2007 rezultând din confirmarea primirii cecurilor emise cu titlu de garanție la data de 14.08.2007 și corespondența din 22 octombrie 2007.
Judecătorul sindic a constatat că aceste înscrisuri nu au fost depuse la dosarul cauzei, astfel că analizarea acestora s-a făcut conform principiului potrivit căruia interpretarea actelor se face în favoarea celui obligat.
În condițiile în care facturile emise nu pot avea la bază contractul invocat de creditoare, acestea au regimul juridic al unui contract de vânzare - cumpărare în formă simplificată iar pentru ca ele să poată produce obligații trebuie asumate de ambele părți, prin semnătură și ștampilă.
Ori, cum acestea nu sunt însușite de debitoare, ele nu au valoare de titlu de creanță împotriva debitoarei.
Față de cele expuse, judecătorul sindic a constatat că nu sunt întrunite dispozițiile art. 3 pct. 6 din Legea nr. 85/2006.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs creditorulROMÂNIA. arătând, în esență, că facturile menționate în cererea introductivă au fost emise în baza contractului pentru card cu funcție încheiat la data de 29.08.2007, data înscrisă pe prima pagină a contractului - 2.06.2008 - reprezentând data înregistrării în evidențele.
Mai arată recurentul că, deși debitorul a confirmat primirea facturilor, nu a formulat nici o obiecție în termenul de 4 săptămâni stabilit la art.4.4 din contract.
Recursul care, în drept, se încadrează conform art.304 pct.9 din Codul d e procedură civilă, este întemeiat.
În primul rând trebuie de precizat că în recurs creditorul a depus la dosarul cauzei cecurile emise cu titlu de garanție de către debitor (fila 9).
Ori, analizând dispozițiile contractului pentru card cu funcție, depus la prima instanță, în care se precizează - pct.1.2.2 și următoarele - că debitorul are obligația depunerii unei garanții egală cu limita de credit (74.000 lei) și cecurile emise în acest sens de debitor (în sumă de 74.000 lei), instanța constată că între părți s-au desfășurat relații comerciale, în baza contractului sus-menționat, cel puțin începând cu data de 14.08.2007, data confirmării primirii cecurilor în garanție (fila 9 recurs).
În aceste condiții, este de observat că facturile menționate în cererea introductivă au fost emise după data de 14.08.2007 și nu au fost contestate de debitor conform art.4.4 din contract.
Astfel, atâta timp cât între părți s-a încheiat un contract de livrare, iar creditorul a emis facturi în baza acestui contract, facturi necontestate de debitor, curtea constată că sunt îndeplinite condițiile art.31 din Legea nr.85/2006, astfel că, în baza art.312 din Codul d e procedură civilă, va admite recursul, și, în rejudecare, va modifica sentința atacată, va deschide procedura insolvenței față de debitor, urmând a respinge contestația acestuia din urmă, ca nefondată.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Admite recursul declarat decreditoarea ROMÂNIAîmpotriva sentinței nr.783 din 4 noiembrie 2008 pronunțate de Tribunalul Suceava- Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr-, în contradictoriu cu creditoarea-intimată B, debitoare-intimată fiind S, parte în proces-intimată fiind Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Suceava.
Modifică sentința recurată în sensul că admite cererea de deschidere a procedurii insolvenței față de debitoarea
Respinge contestația debitoarei S, ca nefondată.
Trimite cauza judecătorului sindic pentru continuarea procedurii.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 12 februarie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red. -
Tehnored.
2 ex./03.03.2009
jud.sindic Gh.
Președinte:Grosu CristinelJudecători:Grosu Cristinel, Tofan Aurica, Hîncu Cezar
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
