Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 234/2010. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 234/2010
Ședința publică de la 02 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Danusia Pușcașu
JUDECĂTOR 2: Axente Irinel Andrei
JUDECĂTOR 3: Claudia
GREFIER:
S- luat în examinare contestația în anulare formulată de pârâtul împotriva deciziei civile nr. 455 din 03.02.2009 pronunțată de Curtea de Apel Cluj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații - SRL prin lichidator judiciar PRO, având ca obiect procedura insolvenței - angajarea răspunderii membrilor organelor de conducere.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxelor de timbru.
S-a făcut referatul cauzei după care Curtea, din oficiu, invocă, în temeiul dispozițiilor art. 252 pct. 1 și 2 raportat la art. 248 cod procedură civilă, excepția perimării acțiunii față de împrejurarea că a trecut mai mult de 6 luni de la ultimul act de procedură, mai precis de la data de 12 mai 2009, când pricina a fost suspendată în temeiul art. 242 alin. 1 pct. 2 din Cod procedură civilă.
Curtea rămâne în pronunțare pe excepția de perimare.
CURTEA
Prin decizia civilă nr. 455 din 03.02.2009 pronunțată de Curtea de Apel Cluj în dosarul nr- s-a respins recursul declarat de pârâtul împotriva sentinței civile nr. 3.847 din 10 noiembrie 2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Maramureș, care a fost menținută menține în întregime.
În motivare se arată că prin sentința civilă nr. 3.847 din 10 noiembrie 2008 pronunțată în dosarul nr- de Tribunalul Maramureșs -a admis acțiunea formulată de lichidatorul PRO B M, în reprezentarea debitoarei - în faliment, împotriva pârâtul și în consecință a fost obligat pârâtul să suporte cu averea personală pasivul societății debitoare în sumă de 56.644,65 lei reprezentând creanțele înregistrate de creditorii debitoarei în dosarul de faliment nr- al Tribunalului Maramureș.
Examinând cererea, judecătorul sindic a reținut că prin încheierea nr. 58 din 16.01.2006 pronunțată în dosarul de faliment nr- (nr. în format vechi 3387/2005) privind pe debitoarea s-a dispus începerea procedurii falimentului debitoarei și a fost numit lichidatorul judiciar.
În dosarul de faliment și-au înregistrat declarații de creanță creditorii: Compania de Investiții, Direcția Generală a Finanțelor Publice M, și Primăria B Sprie, creanțele fiind în sumă de 56.644,65 lei.
Lichidatorul judiciar în urma analizării actelor contabile ale debitoarei a constatat că societatea mai are bunuri care nu i-au fost predate, iar în ceea ce privește clienții de încasat ai societății au prezentat documente, respectiv chitanțele nr. - din 26.01.2004 și nr. - din 17.12.2003, care atestă că și-a achitat datoriile pe care le avea față de, însă acestea nu au fost evidențiate în contabilitatea societății.
Neîntocmirea și nedepunerea actelor contabile creează prezumția relativă a neținerii contabilității în conformitate cu dispozițiile legale în materie, fapt ce angajează răspunderea administratorului statutar potrivit dispozițiilor art. 138 din Legea 85/2006.
unei contabilități fictive, dispariția unor acte contabile sau neținerea unei evidențe contabile în conformitate cu legea nu reprezintă, în principiu, activități direct producătoare de prejudicii însă ele pot favoriza starea de insolvență prin ascunderea unor active sau părți din acestea, prin plata cu întârziere a unor creanțe ceea ce a generat dobânzi sau penalități.
Pentru considerentele sus menționate în baza art. 138, alin. 1, lit. "d" din Legea 85/2006 privind procedura insolvenței cererea promovată de lichidatorul judiciar a fost admisă potrivit dispozitivului.
Analizând actele si lucrările dosarului prin prisma dispozițiilor art. 304 indice 1. instanța a apreciat recursul ca fiind total neîntemeiat, fiind respins pentru următoarele considerente:
In mod legal și temeinic prima instanță a reținut că pârâtul în calitate de administrator statutar nu condus contabilitatea debitoarei în conformitate cu legea, situație în care sunt incidente dispozițiile art. 138 alin. 1 lit d din Legea 85/2006, conform cărora poate fi angajată răspunderea persoanelor care,au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea". Chiar administratorul recunoaște, inclusiv prin recursul declarat faptul că a încasat diverse sume de bani de la creditorii debitoarei pe care nu le-a înregistrat în contabilitate. Această omisiune echivalează cu neținerea contabilității în conformitate cu legea, faptă reglementată de textul enunțat.
Neținerea contabilității în conformitate cu dispozițiile legale atestă încălcarea dispozițiilor art.138 lit.d din Legea nr.85/2006, în condițiile în care corecta ținere a registrelor contabile este o obligație stabilită în sarcina administratorilor societății de Legea nr.31/1990, care în art. 73 stabilește că administratorii sunt solidari răspunzători față de societate pentru existența registrelor cerute de lege și corecta lor ținere, iar art. 10 din Legea nr. 82/1991 a contabilității republicată prevede că răspunderea pentru organizarea și conducerea contabilității revine administratorului.
Neținerea contabilității în mod corect nu face posibilă sesizarea dificultăților cu care se confruntă societatea și face insesizabilă starea de insolvență care poate să apară la un moment dat, aspecte care ar fi înlăturate în condițiile unei contabilități ținute corect care ar permite administratorilor să ia măsurile necesare pentru preîntâmpinarea unor astfel de situații.
În condițiile neținerii contabilității în conformitate cu legea se prezumă existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciul produs care constă în pasivul înregistrat în tabelul creditorilor. Raportul de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu se prezumă atâta timp cât există încetarea de plăți și una din faptele enumerate de art.138 din Legea nr.85/2006, prezumția având un caracter,juris de jure, nefiind posibil a fi răsturnată prin proba contrarie.
De asemenea, în sarcina recurentului trebuie reținută și săvârșirea faptei prevăzuta de dispozițiile art. 138 alin. 1 lit. e din Legea 85/2006, conform căruia au,deturnat sau au ascuns o parte din activul persoanei juridice ori au mărit in mod fictiv pasivul acesteia, Astfel, contrar celor susținute de către recurent, lichidatorul judiciar a depus copia unui proces verbal semnat inclusiv de către mama recurentului, numita, prin care se confirmă faptul că dintre toate utilajele care apar în registrul inventar (9 utilaje - 20), doar 2 au fost predate lichidatorului (21): două mașini de tricotat fabricație Târgu M care au și fost valorificate în cadrul procedurii de faliment, iar suma obținută a fost distribuită creditorilor.
Împotriva deciziei nr. 455/2009 a formulat contestație în anulare, cu motivarea că din actele de la dosar depuse de lichidator rezultă că nu a ținut o contabilitate fictivă, și nici nu a ascuns o parte din documentele contabile.
Prin decizia civilă nr. 1031/2009 Curții de Apel Clujs -a anulat ca netimbrată contestația în anulare, reținându-se că deși legal citat cu mențiunea achitării taxei de timbru, contestatorul nu a timbrat contestația în anulare.
Împotriva deciziei nr. 455/2009 a formulat tot o contestație în anulare solicitând anularea în tot a deciziei pronunțată de Curtea de Apel Cluj în sensul admiterii recursului împotriva sentintei civile nr. 3847/2008 a Tribunalului Maramureș, în baza art. 318(1) proc.civ.
În motivarea contestației, contestatorul arată că, consideră o eroare materială faptul că instanța a anulat contestația în anulare anterioară ca netimbrată, întrucât termenul de judecată a fost la 17.03.2009, iar taxa de timbru a fost achitată la 13.03.2009 și a fost trimisă instanței copia chitanței prin fax la data de 14.03.2009. Procedural și corect era ca instanța investită cu judecarea contestației în anulare să solicite contestatorului să depună în original copia chitanței prin care a achitat taxa de timbru.
Pe fond consideră că decizia atacată s-a dat cu încălcarea dispozițiilor Codului d e Procedură Civila, iar instanța de recurs a pronunțat decizia atacată omițând din greșeală să cerceteze toate motivele de modificare și așa cum a solicitat în subsidiar de casare cu trimitere. Astfel, raportându-ne și la dispozițiile art.139 din Legea nr. 85/2006. Procedura a fost deschisă la data de 16.01.2006 iar sentința atacată a fost pronunțată la data de 10.11.2008 deci peste 2 ani. De asemenea presupusa contabilitate fictivă, se referă la perioada 2000-2003, deci cu mult peste termenul de 3 ani.
Contestatorul a solicitat casarea cu trimitere întrucât nu a fost citat la sediul ales din România, respectiv Biroul Avocatului din B M,-/108, ori necitarea legală este motiv de casare cu trimitere.
Inițial s-a solicitat lichidarea societății - SRL al cărei administrator a fost. Societatea nu a mai funcționat din luna noiembrie 2003. In cauză pentru societatea debitoare a angajat avocat, acesta a predat toate actele contabile lichidatorului judiciar. Evidența contabilă fiind ținută de aceeași persoană de specialitate care era și contabilul creditoarei - SRL ( cea care a solicitat deschiderea procedurii).
Din actele depuse la lichidator rezultă fără putință de tăgadă că nu a ținut o contabilitate fictivă, nici nu a ascuns o parte din documentele contabile. De asemenea nu a deturnat sau ascuns nici o parte din activul societății.
Contestatorul a arătat și în fața judecătorului sindic, prin avocat, că o parte din mașinile de tricotat au fost vândute la fier vechi anterior formulării cererii de insolvență (cu 3 ani în urmă, respectiv 2003). După verificările efectuate de lichidator i s-a comunicat că nu ar fi evidențiat în actele contabile suma de 5000 lei.
A arătat prin avocat, fără să poată dovedi faptul că a depus această sumă, chitanțele ( două) au fost predate contabilului, dar cu toate acestea s-a angajat la plata acestei sume.
Inclusiv în perioada în care societatea nu a mai funcționat a continuat să achite creditoarei - SRL ratele aferente mașinilor de tricotat, sume care la data formulării cererii de insolvență nu au fost evidențiate ca achitate.
După deschiderea procedurii și numirea lichidatorului, a predat prin mama sa, bunurile existente în societatea PRO, respectiv trei mașini de tricotat și cinci motoare electrice.
Reprezentanții lichidatoarei, prezenți la sediul societății din B Sprie- le-au inventariat, pronunțându-se că nu le ridică întrucât sunt foarte voluminoase și cu greutatea de câteva zeci de tone fiecare, urmând ca după ofertarea la vânzare cu potențialul cumpărător să se prezinte și să le ridice cu această ocazie.
Și în prezent procesul de vânzare (publicitate) continuă, bunurile fiind în custodia părinților acestuia (acolo este sediul societății).
Aceștia și avocatul ales au solicitat lichidatorului în nenumărate rânduri să le ridice, însă de fiecare dată au motivat lipsa spațiului de depozitare.
In atare condiții cum se poate susține că s-a sustras predării bunurilor. De asemenea a arătat și a învederat și lichidatorului că a depus toate actele contabile pe care le-a preluat de la contabilul societății. La sediul societății neținând nici un act contabil, toate fiind predate contabilului.
In speță obligarea sa la plata întregii datorii a debitoarei, doar pe prezumția relativă a neținerii contabilității in conformitate cu legea, este nelegală. Mai mult, art.138(1 )din Legea nr. 85/2006, precizează că doar o parte a pasivului societatii debitoare, poate face obiectul raspunderii administratorului. De asemenea până la această dată lichidatorul nu a vândut nici unul din bunurile puse la dispozitie (3 masini, 5 motoare). A fost lipsă de diligente din partea lichidatorului, se puteau vinde fie si la fier vechi. Din vânzarea acestora se putea recupera o parte din creantele creditorilor.
Examinând contestația curtea constată că este perimată, din următoarele considerente:
Soluționarea dosarului a fost suspendată în ședința publică din 12 mai 2009 în baza dispozițiilor art. 242 pct. 2 Cod proc.civ.
Având în vedere că dosarul a rămas în nelucrare din acea dată, deci mai mult de 6 luni, în ședința publică de astăzi a fost invocată, din oficiu, excepția perimării contestației în anulare.
În consecință, constatând că sunt incidente dispozițiile art. 249-252 Cod proc.civ. contestația în anulare va fi perimată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Constată perimarea contestației în anulare formulată de pârâtul împotriva deciziei civile nr. 455 din 03.02.2009 pronunțată de Curtea de Apel Cluj în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 02.02.2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - -
Red. dact. GC
4 ex/25.02.2010
Președinte:Danusia PușcașuJudecători:Danusia Pușcașu, Axente Irinel Andrei, Claudia
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
