Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 2370/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ nr. 2370/2008
Ședința publică de la 28 Octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Adriana Iluț
JUDECĂTOR 2: Claudia Idriceanu
JUDECĂTOR 3: Danusia Pușcașu
GREFIER: - -
S-a luat în examinare pentru pronunțarea hotărârii, recursul declarat de către debitoarea - împotriva sentinței civile nr. 763 din 02 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosar nr-, în contradictoriu cu intimații - SRL - PRIN LICHIDATOR LJ 2000, COM, având ca obiect procedura insolvenței -contestație la tabelul definitiv.
dezbaterilor, susținerile și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 21.10.2008, dată la care pronunțarea hotărârii s-a amânat pentru termenul de azi, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr. 763 din 2.06.2008 Tribunalului Maramureș s-a respins contestația promovată de contestatoarea -, în contradictoriu cu creditoarea - SRL - PRIN LICHIDATOR LJ 2000 S M, împotriva tabelului definitiv de creanțe întocmit de COM B
În motivare se arată că prin contestația la tabelul definitiv înregistrată sub nr. de mai sus, contestatoare - a solicitat radierea creanței în sumă de 659.265 lei din tabelul definitiv de creanțe, aceasta neavând un caracter cert, lichid și exigibil, înscrierea ei în tabelul definitiv fiind urmarea unei erori esențiale.
În motivarea contestației se arată că la data de 28.05.2007 lichidatorul judiciar COM a afișat tabelul suplimentar rectificat cuprinzând creanțele împotriva averii societății contestatoare precum și un raport de activitate din cuprinsul căruia reiese că această creanță nu a fost acceptată deoarece creditoarea în justificarea creanței a anexat facturi din 2001, nesemnate de reprezentantul societății debitoare, iar cu privire la existența creanței între creditoare și societatea debitoare s-au purtat litigii prin care s-a stabilit irevocabil că această creanță nu are un caracter cert. S-a apreciat de asemenea că încasarea facturilor emise în perioada 28.02.2001 - 03.12.2001 sunt prescrise.
Creditoarea - SRL - PRIN LICHIDATOR LJ 2000 a atacat cu contestație la tabelul preliminar iar prin sentința civilă nr. 2971 din 24.09.2007, pronunțată de Judecătorul sindic, s-a admis această contestație și s-a dispus înscrierea creanței în sumă de 659.265 lei în tabelul creanțelor declarate împotriva societății contestatoare.
Se susține că în situația de față creanța a fost înscrisă în tabelul definitiv de creanțe ca urmare a unei erori esențiale de drept și de fapt și că această contestație este întemeiată în drept pe dispozițiile art. 75 alin. 1 din Legea nr. 85/2006.
Astfel, se arată că prin Decizia nr. 1182 din 08.07.2003 Curtea de APEL CLUJa statuat că debitul rezultat din facturile emise de creditoare nu reprezintă o creanță certă și lichidă, motivat de faptul că prețurile unitare au fost calculate de creditoare la cursuri de schimb USD care nu corespund celor oficiale la data emiterii facturilor.
De asemenea s-a reținut că lemnul livrat nu a corespuns calitativ, această împrejurare fiind notificată creditoarei de multiple ori de către debitoare (fila 9 din dosar).
Se menționează că facturile emise de - SRL cuprind perioada 28.02.2001 - 03.12.2001. Judecătorul sindic reține că prin introducerea acțiunii de creditoare la Tribunalul Satu Mare la data de 04.11.2004 cursul prescripției s-ar fi întrerupt în raport de dispozițiile art. 16 din Decretul nr. 167/1958.
Această susținere nu poate fi primită. Tribunalul nu a pronunțat nici o hotărâre ca urmare a introducerii acestei acțiuni, pe de o parte, iar pe de altă parte este de reținut că și în raport de data introducerii acestei acțiuni la Tribunalul Satu Mare, dreptul la acțiune cu privire la facturile emise până la data de 02.11.2001 era prescris la data de 04.11.2004. În această situație ar rămâne în discuție doar factura emisă la data de 03.12.2001 în valoare de 206.316.736 lei (ROL).
În drept s-au invocat dispozițiile art. 75 alin. 1 din Legea 85/2006.
După expirarea termenului de depunere a contestațiilor împotriva creanțelor și drepturilor de preferință înscrise în tabelul preliminar de creanțe și până la închiderea procedurii, orice parte interesată poate face contestație împotriva unei creanțe sau unui drept de preferință în tabelul definitiv de creanțe dar numai în cazurile expres și limitativ prevăzute de art. 75 din Legea 85/2006.
În situația de față se invocă existența unei erori esențiale în aprecierea probelor administrate motivat de faptul că în mod greșit a fost respinsă excepția prescrierii dreptului material la acțiune, respectiv nu s-au avut în vedere Decizia Curții de APEL CLUJ nr. 1182/08.07.2003 care a statuat faptul că, creanța creditoarei nu reprezintă o creanță certă și lichidă.
Referitor la excepția prescripției prin sentința civilă nr. 2971/24.09.2007 prin care a fost soluționată contestația împotriva tabelului suplimentar s-a reținut că debitoarea a făcut ultima plată parțială către - SRL la data de 07.11.2001 cu chitanța nr. -, fapt ce echivalează cu recunoașterea dreptului a cărui acțiune se prescrie făcută de cel în folosul căruia curge prescripția, recunoaștere ce întrerupe termenul de prescripție potrivit dispozițiilor art. 16 din Decretul nr. 167/1958. Astfel, raportat la data înregistrării acțiunii 04.11.2004 pe rolul Tribunalului Satu Mare în dosarul nr. 3555/2004, dreptul material la acțiune nu este prescris, cu atât mai mult cu cât între părți pe rolul instanțelor judecătorești au mai existat și alte litigii în vederea recuperării creanței izvorâte din contractul cadru nr. 7/2000, respectiv în dosarul nr. 1501/2003 al Tribunalului Maramureș în care creditoarea - SRL a promovat o cerere de declanșare a procedurii falimentului și dosarul nr. 2394/2004 în care a fost promovată o cerere în procedura specială a somației de plată împotriva aceleiași debitoare, termenul de prescripție fiind astfel întrerupt. Astfel în situația de față în soluționarea excepției s-a avut în vedere nu numai momentul înregistrării acțiunii pe rolul Tribunalului Satu Mare în dosarul nr. 3555/2004 ci și existența între părți pe rolul instanțelor judecătorești și a altor litigii, motiv pentru care s-a apreciat că termenul de prescripție a fost întrerupt.
În ceea ce privește invocarea Deciziei Curții de APEL CLUJ nr. 1182/2003 reținem că, nici în această situație nu este vorba despre o eroare esențială în condițiile în care prin sentința civilă nr. 2971/24.09.2007 s-a reținut faptul că în procesul verbal de conciliere încheiat la data de 16.02.2004 se specifică neechivoc faptul că - nu are obiecțiuni privind cantitatea de masă lemnoasă livrată de - SRL. Se menționează faptul că obiecțiunile pârâtei vizează prețul practicat conform contractului dintre părți din motive calitative. Or, prețul convenit prin contract nu poate fi pus în discuție și renegociat, în condițiile în care la momentul recepționării mărfii nu s-au făcut obiecțiuni cu privire la calitatea acesteia, marfa nu a fost returnată pentru motivul că nu ar corespunde calitativ.
Mai mult, recursul declarat de debitoarea - împotriva sentinței civile nr. 2971/24.09.2007 a fost respins prin Decizia civilă nr. 77.08 a Curții de APEL CLUJ, ca urmare a admiterii excepției lipsei dovezi calității de reprezentant al mandatarului debitoarei.
Contestația în anulare promovată împotriva deciziei sus menționate a fost respinsă prin Decizia civilă nr. 459/2008, situație în care a fost admisă excepția inadmisibilității și a lipsei calității de reprezentant.
În considerentele deciziei 459/19.02.2008 se reține că, de la data deschiderii insolvenței față de debitoare, dreptul acesteia de a-și coordona activitatea a fost ridicat, astfel că, aceasta nu putea delega pe avocat să-i reprezinte interesele. Acest drept îl avea doar administratorul/lichidatorul desemnat în cauză potrivit art. 20 alin. 1 lit. f, respectiv art. 25 alin. 1 lit. b din Legea 85/2006 sau administratorul special desemnat în cauză, conform art. 18 și art. 3 alin. 2 pct. 26. Mandatul de reprezentare dat avocatului a venit din partea administratorului statutar al debitoarei, căruia i-a fost ridicat dreptul de administrare.
Pentru considerentele sus menționate contestația promovată de debitoarea - va fi respinsă potrivit dispozitivului.
Împotriva sentinței formulat recurs -, solicitând admiterea recursului, respingerea excepțiilor invocate de intimate, cu consecința trimiterii cauzei judecătorului sindic pentru soluționarea contestației.
În motivarea recursului se arată că prin sentința civilă nr. 763 din 2 iunie 2008 se respinge contestația formulată de recurentă, iar în dispozitivul sentinței civile nu se face nici o referire cu privire la admiterea sau respingerea excepțiilor invocate de părți, deși acestea au fost puse în discuția părților.
Criticile aduse de recurentă modului în care este interpretat în speța de față dreptul de reprezentare și cum se poate realiza în speța de față dreptul la apărare, nu a fost analizat de judecătorul sindic.
Lichidatorul este cel care reprezintă debitorul după deschiderea procedurii în cauzele care privesc administrarea averii debitorului. Numai că, textul art.47 din Legea nr. 85/2006 nu are nici o dispoziție care să interzică dreptul la apărare al debitorului pe de o parte, iar pe de altă parte, nici un text din Legea nr. 85/2006 nu are o prevedere despre modul în care lichidatorul reprezintă debitorul în speța de față.
Examinând recursul, instanța constată că este nefondat din următoarele considerente:
În considerentele hotărârii judecătorul sindic motivează sentința și sub aspectul excepțiilor invocate, cea a lipsei dovezii calității de reprezentant al mandatarului debitoarei și cea autorității de lucru judecat prin trimiterile făcute la deciziile pronunțate în cauză și în care s-a reținut faptul că debitoarei i- fost ridicat dreptul de administrare, astfel că, potrivit art.18 din Legea nr. 85/2006, aceasta este reprezentată pe toată durata derulării procedurii falimentului de către lichidatorul judiciar care îi conduce și activitate comercială, iar mandatarul administratorului special, în ipoteza în care a fost desemnat, se reduce la reprezentarea intereselor acționarilor sau asociaților.
Raportat la aspectele sus arătate, instanța în baza art.312 (1) Cod proc.civ. va respinge ca nefondat recursul, nici unul din motivele de recurs nu se încadrează în dispozițiile art. 304 cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge recursul declarat de debitoarea contestatoare - împotriva sentinței civile nr. 763 din 02.06.2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Maramureș pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică din 28.10.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - - -
Red. dact. GC
2 ex/27.11.2008
Jud.primă instanță:
Președinte:Adriana IluțJudecători:Adriana Iluț, Claudia Idriceanu, Danusia Pușcașu
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
