Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 241/2009. Curtea de Apel Tg Mures

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ

SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr-

Decizie nr. 241/

Ședința publică din 12 Martie 2009

Completul compus din:

- Președinte

- Judecător

- Judecător

Grefier -

Pe rol judecarea recursului formulat de AVAS, cu sediul în--11 sector 1, împotriva sentinței nr.223 pronunțată de Tribunalul Comercial Mureș în dosarul nr- la data de 10.12.2008.

La apelul nominal se constată lipsa părților.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S- făcut referatul asupra cauzei, constatându-se că recursul este declarat și motivat în termenul procedural, fiind scutit de plata taxei de timbru conform art.17 al Legii nr.146/1997, recurenta solicitând judecarea cauzei și în lipsă, conform art.242 alin.2 Cod procedură civilă.

În raport de actele și lucrările dosarului, instanța reține cauza în pronunțare.

CURTEA,

Prin sentința nr. 2223 pronunțată de Tribunalul Comercial Mureș la data de 10.12.2008 în dosarul nr- privind procedura insolvenței față de debitoarea SC. SRL, ș-a admis excepția lipsei calității procesuale active a creditoarei AVAS și s-a respins cererea acesteia de a fi autorizată a introduce cerere de angajare a răspunderii personale a administratorului debitoarei.

Pentru a pronunța această soluție judecătorul sindic a reținut că prin Legea nr. 85/2006 s-a reglementat o procedură specială pentru acoperirea pasivului debitorului aflat în stare de insolvență în cadrul unei proceduri colective. Astfel, exercițiul dreptului de a introduce acțiune pentru atragerea răspunderii personale a administratorului debitorului a fost încredințat de legiuitor doar unor categorii bine determinate de participanți la procedură, respective, administratorului judiciar sau lichidatorului, după caz, și comitetului creditorilor. Soluția adoptată de legiuitor are în vedere atât caracterul colectiv al procedurii cât și problemele ivite în practică sub imperiul vechii legii când cererea putea fi promovată de oricare dintre creditori. S-a mai reținut că se dă o interpretare subiectivă unor considerente ale deciziei nr. 597/07.06.2007 a Curții Constituționale, care arată că, în situația în care, datorită numărului redus de creditori nu se poate forma un comitet al creditorilor, aceștia pot exercita toate atribuțiile care revin comitetului, inclusiv de a solicita judecătorului sindic autorizarea introducerii acțiunii privind stabilirea răspunderii membrilor organelor de conducere. Conform susținerilor creditoarei, în acestă situație, oricare dintre creditori pot cere autorizarea, judecătorul sindic apreciind însă că, dacă magistrații Curții Constituținale au înțeles să folosească pluralulaceștiaîn locul pronumelui nehotărât fiecare, doar adunării creditorilor îi poate reveni atribuțiile conferite comitetului creditorilor. De altfel, ulterior introducerii cererii, tocmai pentru a înlătura orice interpretare, legiuitorul a înțeles să legifereze aceast aspect prin OUG. nr. 173/2008, în sensul căJUDECĂTOR 1: Nemenționat l-sindic poate desemna, în raport cu numărul creditorilor, un comitet format din 3-5 creditori dintre cei cu creanțe garantate, bugetare și chirografare cele mai mari, prin valoare. Dacă din cauza numărului mic de creditori judecătorul-sindic nu consideră necesară constituirea unui comitet al creditorilor, atribuțiile comitetului prevăzute la art. 17 alin. (1) lit. b) și f) vor fi exercitate de adunarea creditorilor,judecătorul sindic a concluzionat că, art. 138 alin. 3 acordă calitate procesuală activă în promovarea cererii pentru angajarea răspunderii personale a organelor de conducere ale debitoarei doar comitetului creditorilor sau, în lipsa acestuia, adunării credtorilor, care în speță este alcătuită din DGFP M (99,39% din totalul creanțelor) și care nu și-a exprimat vreo opțiune în acest sens și AVAS (0,61%).

Împotriva sentinței a formulat recurs creditoarea AVAS reiterând considerentele deciziei nr. 597/07.06.2007 a Curții Constituționale și arătând că judecătorul sindic a dat o interpretare greșită acestora limitând accesul liber la justiție al creditorilor. Nici invocarea de către acesta a legiferării ulterioare prin OUG. 173/2008 a preluării unor atribuții ale comitetului creditorilor de către adunarea creditorilor nu poate veni în sprijinul soluției adoptate întrucât, literele b și f se referă la alte atribuții decât cele din art. 138 alin. 3 din Legea nr. 85/2006, neputând fi extinse la alte situații.

Examinând recursul declarat prin prisma motivelor invocate cât și din oficiu în raport de dispozițiile art. 3041. pr. civ. instanța apreciază că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:

Așa cum corect a reținut și judecătorul sindic, prin modificările aduse procedurii insolvenței prin Legea nr. 85/2006, legiuitorul a înțeles să acorde principiului concursual al creditorilor în derularea procedurii un rol primordial. Acest aspect rezultă atât din cuprinsul art. 2 din lege, care prevede că scopul prezentei legi este instituirea unei proceduri colective pentru acoperirea pasivului debitorului aflat in insolventa, cât și al art. 3 lit. b pct. 3 care, definind procedura colectiva arată căprocedura colectivaeste procedura in care creditorii recunoscuti participa impreuna la urmarirea si recuperarea creantelor lor, in modalitatile prevazute de prezenta lege.

În consensul celor de mai sus, dacă anterior acestor modificări Legea nr. 64/1995 acorda fiecărui creditor în parte calitate procesuală activă în introducerea cererii pentru angajarea răspunderii personale a organelor de conducere ale debitoarei, ulterior, prin art. 138 alin. 1 și 3 această calitate s-a recunoscut doar administratorului judiciar sau lichidatorului iar comitetului creditorilor doar după o prealabilă autorizare în acest sens a judecătorului sindic.

Nu se poate da o interpretare deciziei nr. 597/07.06.2007 a Curții Constituționale în sensul protejării propriilor interese ale unui creditor cu ignorarea drepturilor și intereselor celorlalți creditori participanți la aceeași procedură. În speță este de observat că recurenta deține doar 0,61% din totalul creanțelor, restul de 99, 39% fiind deținut de DGFP M, creditoare care nu a înțeles să formuleze o astfel de cerere. Mai mult, nu trebuie neglijate nici chiar drepturile și interesele celorlalți participanți la procedură, fie ei organele de conducere ale debitoarei.

Tocmai pentru a remedia aspectele deficitare ale cadrului normative ce reglemetează acestă procedură, aspecte constatate atât de Curtea Constituțională cât și de instanțe, prin OUG nr. 173/2008, legiuitorul a adus modificării Legi nr. 85/2006 inclusiv sub aspectul situației în care un comitet al creditorilor nu poate fi format datorită numărului mic de creditori. Chiar dacă se arată că atribuțiile comitetului prevăzute la lit. b și f din art. 16 pot fi exercitate, în situația de mai sus, și de adunarea creditorilor, este de observat că cererea la care se face referire în alin. 3 al art. 138 nu apare inserată expres în cuprinsul art. 16 care reglementează atribuțiile comitetului creditorilor.

Prin felul în care judecătorul sindic a înțeles să abordeze problema calității procesuale active a creditoarei în formularea cererii, nu se aduce atingere liberului acces la justiție al acesteia, contrar susținerilor recurentei. Exercitarea acestui drept trebuie interpretat în consensul întregului cadru procesual reglementat de Legea nr. 85/2006. Câtă vreme legiuitorul a pus accent pe caracterul colectiv al procedurii, în acest sens chiar rolul judecătorului sindic fiind considerabil redus, înseamnă că s-a dorit protejarea intereselor generale ale creditorilor care vin în concurs și nu a intereselor distincte ale fiecărui creditor. În condițiile în care în exercitarea atribuțiilor sale, comitetul creditorilor apare ca un mandatar al adunări creditorilor, în lipsa acestuia este firesc ca aceste atribuții să fie exercitate de adunarea creditorilor și nu de fiecare creditor în parte.

Pentru considerentele de mai sus, Curtea apreciază sentința atacată ca temeinică și legală, motiv pentru care, în temeiul art. 312. pr. civ. recursul creditoarei AVAS va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:

Respinge recursul formulat de AVAS, cu sediul în B,--11, sector 1, împotriva sentinței nr. 223 din 12 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Comercial Mureș în dosarul nr-.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, azi 12 martie 2009.

PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,

GREFIER,

Red.

Tehnored. BI/2ex

Jud.fond:

-30.03.2009-

Președinte:Nemenționat
Judecători:Nemenționat

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 241/2009. Curtea de Apel Tg Mures