Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 242/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIE Nr. 242
Ședința publică de la 19 Mai 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Cremenițchi Radu
JUDECĂTOR 2: Miler Iulia
JUDECĂTOR 3: Șfabu Traian
Grefier: - -
S-a luat în examinare cererea de recurs comercial formulată de B, prin reprezentant legal, împotriva sentinței nr. 43/F din 05.02.2008 pronunțată de Tribunalul Vaslui - Judecător Sindic.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă părțile.
Procedura legal îndeplinită, părțile fiind citate prin buletinul procedurilor de insolvență și potrivit codului d e procedură civilă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, din care rezultă că, recursul este la al 3-lea termen de judecată.
Instanța analizând actele și lucrările dosarului și văzând că la dosar s-a solicitat judecata recursului în temeiul art. 242 Cod procedură civilă, instanța rămâne în pronunțare asupra cererii de față.
CURTEA DE APEL
Deliberând asupra recursului de față, constată;
Prin sentința civilă nr. 43/F/5 februarie 2008 Tribunalului Vaslui - judecător sindic - în temeiul art. 132 alin. 2 din Legea nr. 85/2006 s-a dispus închiderea procedurii falimentului debitorului Bîrlad radierea debitorului din Registrul Comerțului.
În temeiul art. 136 din aceeași lege a fost descărcat lichidatorul judiciar de orice îndatorii și responsabilități iar în temeiul art. 135 din lege s-a dispus notificarea, Oficiul Registrului Comerțului, Registrul Societăților Agricole și altor registre în care debitorul este înmatriculat pentru efectuarea mențiunilor de închidere a procedurilor de radiere, precum și publicarea în Buletinul procedurilor de insolvență.
S-a reținut că prin cererea înregistrată la această instanță sub nr- din data de 10 ianuarie 2008, I prin asociat ec., în calitate de lichidator judiciar al debitoarei în insolvență Bîrlad a solicitat, în conformitate cu dispozițiile art. 132 alin. 2 din Legea nr.85/2006, închiderea procedurii falimentului, radierea debitoarei de la Oficiul Registrului omerțului și descărcarea lichidatorului judiciar de orice îndatoriri sau responsabilități cu privire la procedură, debitor și averea lui, creditori, titulari de garanții, acționari sau asociați, conform art. 136 din legea insolvenței.
Art. 132 alin. 2 din legea insolvenței prevede că o procedură de faliment va fi închisă atunci când judecătorul sindic a aprobat raportul final, când toate fondurile sau bunurile din averea debitorului au fost distribuite și când fondurile nereclamate au fost depuse la bancă.
În urma unei cereri a lichidatorului, judecătorul sindic va pronunța o sentință, închizând procedura, iar în cazul persoanelor juridice dispunând și radierea acestora.
Constatând că la data de 16 ianuarie 2008 lichidatorul judiciar I, desemnat să administreze procedura falimentului debitorului Bîrlad a solicitat în temeiul art. 132 alin. 2 din legea insolvenței să se dispună închiderea procedurii ca urmare a aprobării raportului final de lichidare și a distribuirii tuturor sumelor obținute;
Constatând că s-a întocmit raportul final de lichidare și bilanțul general, care au fost aprobate prin încheierea civilă nr. 30/F, din data de 05.06.2007, conform art. 129 din Legea privind procedura insolvenței, că toate bunurile din averea debitorului au fost lichidate și toate sumele au fost distribuite conform Raportului asupra fondurilor obținute din vânzarea bunurilor și recuperarea de creanțe și a Tabelului de distribuire final aprobat, dovada plăților fiind făcută cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei.
În temeiul art. 132 alin. 2 din Legea privind procedura insolvenței dispune închiderea procedurii falimentului și radierea debitorului din registrul comerțului.
Descarcă lichidatorul de orice îndatoriri și responsabilități, conform art.136 din Legea nr. 85/2006.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs B, susținând că, potrivit art. 138 alin. 3 din Legea nr. 85/2006, dreptul de a formula o cerere de atragere a răspunderii patrimoniale a foștilor administratori ai unei debitoare aparține și Comitetului creditorilor, în urma autorizării sale de către judecătorul sindic, în cazul în care lichidatorul judiciar omite să indice în raportul sau cauzele insolvenței și persoanele vinovate, ori omite să formuleze o asemenea cerere. Dar, pentru a decide dacă este necesară introducerea unei cereri de autorizare în acest sens, era necesară convocarea Comitetului creditorilor, care să aibă o asemenea ordine de zi.
În speța de față, acest lucru nu s-a întâmplat iar judecătorul sindic nu și-a exercitat rolul activ nici în ceea ce privește dispunerea convocării Comitetului creditorilor de către lichidatorul judiciar, în vederea analizării oportunității formulării unei cereri de atragere a răspunderii.
Totodată, având în vedere că nici un creditor nu are acces la documentele societății debitoare, iar lichidatorul judiciar nu a întocmit un raport amănunțit asupra cauzelor insolvenței, conform art. art. 20 alin. 1 lit. b, respectiv ale art. 25 lit. a din Legea nr. 85/2006, potrivit cărora administratorul judiciar, respectiv lichidatorul judiciar, trebuie să întocmească un raport amănunțit asupra cauzelor și împrejurărilor care au adus societatea în stare de insolvență, cu menționarea persoanelor cărora le-ar fi imputabilă, consideră că era necesar ca judecătorul sindic să-și exercite rolul activ în cazul în speță, în conformitate cu art. 129 Cod procedură civilă.
Potrivit acestui articol: "udecătorii au îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale. Ei vor putea ordona administrarea probelor pe care le consideră necesare, chiar dacă părțile se împotrivesc".
Prin urmare, având în vedere prevederile legale sus-menționate, potrivit cărora instanța poate ordona administrarea probelor, chiar dacă părțile se împotrivesc, pentru a asigura, prin toate mijloacele, stabilirea adevărului, judecătorul sindic putea să dispună din oficiu efectuarea unei expertize contabile, suportate din fondurile debitoarei sau din fondul de lichidare, expertiză menită să determine cauzele reale și împrejurările care au determinat ajungerea societății în stare de insolvență, respectiv dacă există persoane care se fac vinovate de acest lucru.
Cu toate acestea, judecătorul sindic nu numai ca nu a dispus efectuarea unei asemenea expertize, dar nici nu a solicitat lichidatorului judiciar întocmirea raportului amănunțit privind cauzele și împrejurările care au determinat intrarea societății în stare de insolvență, aprobând un raport final care nu face altceva decât să descrie, în mod succint, operațiunile efectuate în cursul procedurii de lichidare judiciară, așa cum sunt consemnate și în sentința atacată
Astfel, închiderea procedurii s-a dispus fără chiar a se convoca Adunarea Comitetului creditorilor pentru a analiza oportunitatea formulării unei cereri de atragere a răspunderii administratorilor, în condițiile în care lichidatorul judiciar s-a rezumat la a prezenta succint în raportul final propria sa activitate.
În aceste condiții, consideră că în cazul în speță judecătorul sindic nu și-a exercitat rolul activ în ceea ce privește incidența prevederilor art. 138 din
Legea nr. 85/2006, rezumându-se la a lua decizia închiderii procedurii insolvenței, fără a stărui, prin toate mijloacele legale, în aflarea adevărului, așa cum prevede legea și ignorând total faptul că au rămas nerecuperate o serie de creanțe.
Precizează că a suferit un prejudiciu prin nerecuperarea creanței preluate de la. V, fiind pusă în imposibilitatea de a-și exprima punctul de vedere cu privire la formularea unei cereri de atragere a răspunderii patrimoniale a administratorilor în cadrul unei ședințe a Comitetului creditorilor.
Față de cele menționate mai sus solicită admiterea recursului și, pe cale de consecință, să se modifice sentința atacată și să dispună continuarea procedurii falimentului societății debitoare în sensul celor precizate mai sus.
Analizând criticile prin prisma dispozițiilor legale incidente, constată:
prin asociat, în calitate de lichidator al debitoarei, în temeiul art. 132 alin. 2 din Legea nr. 85/2008 din Legea insolvenței nr. 85/2006 a solicitat închiderea procedurii falimentului, radierea debitoarei din Oficiul Registrului Comerțului și descărcarea lichidatorului judiciar de orice îndatoriri sau responsabilități cu privire la procedură, conform art. 136 din lege.
Constatându-se că lichidatorul desemnat la 16 ianuarie 2008 cerut să se dispună închiderea procedurii ca urmare a aprobării raportului final de lichidare și a distribuirii sumelor obținute, s-a procedat ca atare dispunându-se închiderea procedurii și radierea debitorului din Registrul Comerțului.
În contextul dat, criticile referitoare la promovarea de către Comitetul Creditorilor a unei acțiuni de atragere a răspunderii patrimoniale a administratorilor cu acordul judecătorului sindic nu se justifică.
În lipsa unei cereri de această natură din partea lichidatorului ori administratorului judiciar judecătorul nu se substituie acestora să inițieze cererea către comitetul creditorilor, ci acest comitet trebuie să ceară aprobarea judecătorului sindic pentru o introduce.
Așa fiind, nu poate fi criticat judecătorul sindic pentru lipsă de rol activ și nici în privința faptului că nu s-a întocmit de cel îndreptățit un raport amănunțit, cu atât mai mult cu cât înlocuirea raportului s- făcut în conformitate cu legea.
Tot astfel, nu i se poate imputa nedispunerea efectuării unei expertize.
, în calitate de creditor, participant la dezbateri, dacă consideră necesar, în cadrul procedurii o putea cere cu justificările care o impun.
De asemeni, nu i se poate imputa judecătorului sindic convocarea Adunării Creditorilor pentru a anula oportunitatea formulării unei cereri de atragere a răspunderii administratorilor.
Prin consecință, se constată că toate motivele invocate se vădesc a fi nefondate încât se va respinge recursul și va fi menținută sentința primei instanțe, fiind temeinică și legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de B prin reprezentant legal împotriva sentinței nr. 43/F din 5 februarie 2008 Tribunalului Vaslui - judecător sindic, pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 19 mai 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
Red.
Tehnored.
02 ex.
27.05.2008
Tribunalul Vaslui
Jud. sindic
.
Președinte:Cremenițchi RaduJudecători:Cremenițchi Radu, Miler Iulia, Șfabu Traian
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
