Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 2440/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 2440/2009
Ședința publică din 12 octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Axente Irinel Andrei
JUDECĂTOR 2: Claudia Idriceanu
JUDECĂTOR 3: Danusia
GREFIER: A
Pe rol, în vederea pronunțării, recursul declarat de către creditoarea " LEASING " SA împotriva sentinței civile 579/10.03.2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Maramureș, privind și pe intimata - SA având ca obiect procedura insolvenței - contestație la deschiderea procedurii insolvenței.
dezbaterilor, susținerile și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 6 octombrie 2009, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr. 579 din 10 martie 2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Maramureșs -a admis contestația formulată de debitorul împotriva cererii de deschidere a procedurii insolvenței formulată de creditorul LEASING
S-a respins cererea formulată de creditorul LEASING B împotriva debitorului.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că, potrivit art.3 pct.1 din Legea 85/2006, insolvența este acea stare a patrimoniului debitorului care se caracterizează prin insuficiența fondurilor bănești disponibile pentru plata datoriilor exigibile.
Din definiția precizată rezultă că una din caracteristicile esențiale ale insolvenței o reprezintă fondurile bănești disponibile pentru plata datoriilor exigibile.
Insolvența nu presupune existența unui pasiv care să depășească activul patrimonial al debitorului, ci ea constă într-o insuficiență de lichidități pentru plata datoriilor exigibile.
Deoarece insuficiența fondurilor bănești disponibile presupune imposibilitatea de plată a datoriilor scadente din lipsă de lichidități, este lesne de înțeles că nu va exista insolvență atunci când debitorul dispune de fonduri bănești însă nu achită datoriile exigibile.
În speță, debitoarea a făcut dovada că își desfășoară în continuare activitatea, că nu are restanțe la plata drepturilor salariale ale angajaților săi sau față de bugetul de stat și că dispune de fonduri bănești, într-un cuantum superior creanței pretinse de creditor.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs creditoarea - LEASING SA solicitând admiterea acestuia, modificarea hotărârii atacate cu admiterea cererii privind deschiderea procedurii insolvenței față de debitoarea - SRL.
În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenta arată că hotărârea judecătorului sindic a fost dată cu aplicarea greșită a legii deoarece nu există nici un argument pertinent care să răstoarne prezumția stării de insolvență în care se află debitoarea.
Astfel, extrasele de cont depuse la dosarul cauzei acoperă, așa cum afirmă debitoarea, doar plățile către salariați și alți parteneri/furnizori, însă nu demonstrează că au fonduri suficiente pentru toate datoriile.
Legea nr. 85/2006, nu prevede că existența stării de insolvență echivalează cu existența mai multor creditori.
Art.3 alin 6 arată că prin creditor îndreptățit să solicite deschiderea procedurii insolvenței se înțelege creditorul a cărui creanță împotriva patrimoniului debitorului este certă, lichidă și exigibilă de mai mult de 30 de zile.
Creanța certă este aceea a cărei existență rezultă din însuși actul de creanță sau și din alte acte, chiar neautentice, emanate de la debitor sau recunoscute de dânsul.
În speță, creanța rezultă din contractele de leasing nr. 20874/30 august 2007 și nr. 20875/30 august 2007, contracte acceptate și semnate de către debitoare.
Creanța este lichidă atunci când câtimea ei este determinată prin însuși actul de creanță sau când este determinabilă cu ajutorul actului de creanță sau și a altor acte neautentice, fie emanând de la debitor, fie recunoscute de dânsul, fie opozabile lui în baza unei dispoziții legale sau a stipulațiilor conținute în actul de creanță, chiar dacă prin această determinare ar fi nevoie de o deosebită socoteală.
Creanța recurentei este determinată și determinabilă din contractele de leasing încheiate între părți ș recunoscute de către debitoare, iar creanța este exigibilă când aceasta a ajuns la scadență, fapt demonstrat de recurentă prin facturile depuse la dosar.
Intimata - SRL prin concluziile scrise depuse la data de 12 octombrie 2009 solicită respingerea recursului cu consecința menținerii hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate și având în vedere dispozițiile art. 3041Cod procedură civilă, Curtea de apel constată următoarele:
Cererea de deschiderea procedurii insolvenței formulată de creditoarea recurentă LEASING SA față de debitoarea - SA s-a întemeiat pe existența unei creanțe în cuantum de 516.344,60 lei reprezentând rate de leasing și penalități contractuale de întârziere.
Aceasta își are sorgintea în contractul de leasing financiar nr. 20874/30 august 2007 în baza căruia creditorul a transmis debitorului în folosință concasorul mobil pe șenile. Totodată, între aceleași părți a fost încheiat și contractul de leasing financiar nr. 20.875 din 30 august 2007 în baza căruia s-a transmis folosință unei stații de sortare contra plății periodice lunare a ratelor de leasing și a celorlalte obligații contractuale.
Debitorul potrivit susținerilor creditorului, în calitate de utilizator nu și-a achitat obligațiile de plată de mai mult de 30 de zile deși contractele de leasing se derulau între părți, creditorul a achitat prețul de achiziție iar debitoarea a recepționat bunurile fără obiecțiuni.
Urmare a contestației formulate de debitor judecătorul sindic a reținut că în speță creditorul nu a dovedit starea de insolvență a debitorului din perspectiva existenței unui pasiv care să depășească activul patrimonial și o insuficiență de lichidități pentru plata datoriilor exigibile deoarece, se reține că debitorul dispune de lichidități așa încât nu există stare de insolvență. Mai mult decât atât, reține judecătorul sindic că debitoarea a făcut dovada că își desfășoară în continuare activitatea și nu are restanță la plata drepturilor salariale și față de bugetul de stat așa încât aceasta răsturnând prezumția de insolvență contestația sa a fost admisă.
Potrivit art. 3 pct 1 din Legea nr. 85/2006 insolvența este acea stare a patrimoniului debitorului care se caracterizează prin insuficiența fondurilor bănești disponibile pentru plata datoriilor certe, lichide și exigibile.
Din definiția legală a insolvenței rezultă că aceasta se caracterizează prin insuficiența fondurilor bănești disponibile care este efectul stării patrimoniului debitorului ce face imposibilă stingerea prin plată a datoriilor exigibile cu sumele de bani disponibile.
datoriilor exigibile este determinată de lipsa unor sume de bani de care debitorul să poată dispune imediat.
Deși premisele de la care a pornit judecătorul sindic în stabilirea stării de insolvență din punct de vedere legal sunt corecte, acesta nu a făcut o corectă analiză a stării de fapt întrucât nici unul din motivele și probele aduse în argumentarea acestora invocate de debitoare nu au demonstrat că aceasta nu se află în stare de insolvență.
Astfel, argumentele debitorului au fost în sensul că extrasele de cont depuse justifică existența unor disponibilități în cont.
Este adevărat că debitorul a făcut plățile către salariați și către alți comercianți însă din extrasele de cont depuse la dosarul cauzei nu rezultă că sumele disponibile aflate în cont așa cum afirmă debitoarea sunt suficiente pentru plata creanței solicitată și invocată de către creditoarea recurentă în cuantum de 516.344,60 lei.
Pe de altă parte, legea insolvenței nu condiționează ca existența stării de insolvență să presupună existența mai multor creditori. Dimpotrivă, art. 3 alin 6 definește noțiunea de creditor îndreptățit ca fiind creditorul a cărui creanță împotriva patrimoniului debitorului este certă, lichidă și exigibilă de mai mult de 30 de zile.
Drept urmare, concluzia judecătorului sindic în ceea ce privește faptul că debitoarea nu are restanțe către bugetul de stat sau către salariați nu înlătură prezumția de insolvență deoarece potrivit legii nu este necesară existența mai multor creditori.
În plus, sunt îndeplinite condițiile legale cu privire la caracterul cert, lichid și exigibil al creanței.
Creanța este certă, atunci când existența sa rezultă din însuși actul de creanță sau și din alte acte chiar neautentice, emanate de la debitor sau recunoscute de acesta (art. 379 alin 3 Cod procedură civilă). În cazul de față, creanța creditorului recurent rezultă din contractele de leasing 20874 respectiv 20875 ambele încheiate la 30 august 2007, contracte acceptate și semnate de către debitoare.
creanței rezultă din determinarea câtimii acesteia prin însuși actul de creanță sau când este determinabilă cu ajutorul actului de creanță potrivit art. 279 alin 4 Cod procedură civilă. În speță, creanța invocată de creditorul recurent este lichidă fiind determinată prin neplata ratelor de leasing și a penalităților contractuale de întârziere acceptate și recunoscute de debitoare prin semnarea celor două contracte de leasing.
Nu în ultimul rând creanța este exigibilă, aceasta ajungând la scadență așa cum rezultă din facturile depuse la dosar (21-56).
Deși procedura instituită de Legea nr. 85/2006 nu reprezintă o modalitate de valorificare silită a creanțelor, ci o procedură care se aplică debitorilor care, din cauza insuficienței fondurilor bănești disponibile nu achită datoriile exigibile, în speță debitorul nu a răsturnat prezumția caracterului vădit al insolvenței așa cum este ea stabilită în art. 3 pct 1 lit a din Legea nr. 85/2006 motiv pentru care se impune admiterea recursului declarat de creditor cu consecința casării hotărârii judecătorului sindic în vederea deschiderii procedurii de insolvență a debitoarei.
Pentru considerentele mai sus expuse, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin 5 Cod procedură civilă se va admite recursul declarat de debitoare iar hotărârea judecătorului sindic va fi casată cu consecința trimiterii cauzei Tribunalului Maramureș în vederea deschiderii procedurii de insovență a debitoarei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurenta - LEASING SA împotriva sentinței civile nr. 759 din 10.03.2009 pronunțată în dosarul nr- pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Maramureș pe care o casează și în consecință trimite cauza la Tribunalul Maramureș în vederea deschiderii procedurii de insolvență a debitoarei - SRL.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 12.10.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - A
Red./
5 ex./5.11.2009
Jud.fond.-
Președinte:Axente Irinel AndreiJudecători:Axente Irinel Andrei, Claudia Idriceanu, Danusia
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
