Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 257/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ,
CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 257/COM
Ședința publică din data de 25 februarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Nastasia Cuculis
JUDECĂTOR 2: Mihaela Davidencu Șerban
JUDECĂTOR 3: Elena
Grefier -
Pe rol judecarea recursului comercial d eclarat de recurenta creditoare - AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI, cu sediul în B,--11, sector.1, împotriva Sentinței civile nr.3501/COM/27.10.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata debitoare - SRL - C, str. - nr. 63, județ C - prin lichidator judiciar &CO, cu sediul în C,-, județ C și intimații creditori DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C - cu sediul în C, str. -.-, nr. 18, ENEL D SA - cu sediul în C,- A, - SRL - sediul ales în C,-, la cabinet avocat și - M SRL - C,-, județ C și intimatul OFICIUL REGISTRULUI COMERȚULUI C, cu sediul în C,-, județul C, având ca obiect procedura insolvenței.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă lichidatorul intimatei debitoare -, lipsind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită cu respectarea dispozițiilor art. 87 și următoarele Cod procedură civilă.
S-a făcut referatul asupra cauzei în care grefierul de ședință evidențiază obiectul cauzei, modalitatea îndeplinirii procedurii de citare, stadiul procesual. Învederează că recursul este motivat, scutit de plata taxei de timbru potrivit art. 86 din OUG nr. 51/1998 republicată, aprobată prin Legea nr.409/2001.
Întrebat fiind reprezentantul lichidatorului judiciar al intimatei debitoare - SRL precizează că nu are cereri prealabile de formulat, probe de administrat, solicitând cuvântul asupra recursului.
Curtea luând act că nu mai sunt cereri prealabile de formulat, probe de administrat, declară cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților pentru dezbateri asupra cauzei.
Reprezentantul lichidatorului judiciar al intimatei debitoare - SRL, având cuvântul, solicită respingerea recursului formulat de S ca neîntemeiat și menținerea hotărârii recurate ca legală și temeinică, învederând instanței că în mod corect judecătorul sindic, în baza prevederilor art. 131 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, a dispus închiderea procedurii falimentului aplicată față de debitoarea - " " SRL și radierea debitoarei din Registrul Comerțului, întrucât în patrimoniul falitei nu au fost identificate bunuri din lichidarea cărora să se asigure acoperirea cheltuielilor administrative, iar creditorii nu au înțeles să mai avanseze sume de bani în acest sens.
Deși, judecătorul sindic a desemnat în calitate de membri ai comitetului creditorilor pe DGFP C, AVAS și - " M " SRL, intimata creditoare Car ămas în pasivitate, iar comitetul creditorilor comitetul nu a mai convocat adunarea creditorilor nu a înțeles să mai depună o cerere de autorizare, în condițiile art. 138 alin. 3 din Legea nr. 85/2006.
Curtea declară dezbaterile încheiate și rămâne în pronunțare.
CURTEA
Asupra recursului comercial d e față.
Din actele și lucrările dosarului, instanța constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.3501/COM/27.10.2008 pronunțată de judecătorul sindic în dosarul nr- al Tribunalului Constanțas -a respins cererea de obligare a lichidatorului la convocarea adunării creditorilor formulată de creditoarea Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului și, în temeiul art.131 din Legea nr.85/2006, s-a dispus închiderea procedurii falimentului față de debitoarea - " " SRL și radierea debitoarei din Registrul Comerțului.
S-a dispus, totodată, comunicarea sentinței către debitoare, creditori, C și Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Constanța pentru efectuarea mențiunilor, precum și publicarea în Buletinul procedurilor de insolvență.
Pentru a pronunța această soluție, judecătorul sindic a reținut că prin sentința nr.3811/19.06.2006 judecătorul sindic a admis cererea creditoarei - SRL, a dispus deschiderea procedurii și desemnarea & Co în calitate de administrator judiciar, iar prin sentința nr.7723/com/20.11.2006 s-a dispus intrarea debitoarei în faliment, dizolvarea acesteia și desemnarea aceluiași practician în calitate de lichidator judiciar. În exercitarea atribuțiilor sale, practicianul în insolvență nu a identificat în patrimoniul debitoarei - " " SRL bunuri mobile sau imobile, astfel că în raportul depus la dosarul cauzei la data de 4.06.2007 lichidatorul judiciar & Co a învederat că sunt întrunite condițiile închiderii procedurii falimentului pe temeiul art.131 din Legea nr.85/2006, întrucât în averea debitoarei nu sunt bunuri mobile sau imobile. Totodată, lichidatorul a arătat că, întrucât nu a intrat în posesia documentelor contabile, nu poate concluziona asupra cauzelor reale ale apariției stării de insolvență.
Prin cererea formulată la data de 18.04.2008, creditoarea AVAS a solicitat judecătorului sindic să pună în vedere lichidatorului judiciar să convoace adunarea creditorilor, pentru desemnarea comitetului creditorilor, alegerea președintelui comitetului, formularea de către creditori a cererilor de autorizare, respectiv de atragere a răspunderii patrimoniale a organelor de conducere ale debitoarei și mandatarea președintelui comitetului pentru formularea acestor cereri.
Judecătorul sindic a reținut că deși, ulterior promovării acestei cereri, lichidatorul a convocat adunarea creditorilor, în ședința din data de 26.06.2008, titularii de creanțe asupra averii debitoarei nu au participat, iar AVAS și - " M " SRL au comunicat, în scris, disponibilitatea de a face parte din comitet. Pe de altă parte, în aplicarea art.13 alin.3 din Legea nr.85/2006, adunarea putea fi convocată și de creditorii deținând creanțe de cel puțin 30% din valoarea totală a creanțelor sau, ulterior desemnării de către judecătorul sindic, de chiar comitetul creditorilor.
De altfel, de la momentul desemnării componenței sale - 30.06.2008 - și până la termenul de judecată fixat la 27.10.2008, comitetul nu a mai convocat adunarea creditorilor și, astfel cum s-a reținut mai sus, nu a înțeles să investească pe judecătorul sindic cu o cerere de autorizare a introducerii acțiunii în răspundere reglementată de art.138 alin.1.
A mai reținut prima instanță ca fiind îndeplinite condițiile închiderii procedurii falimentului pe temeiul art. 131 din Legea nr. 85/2006, întrucât în patrimoniul falitei nu au fost identificate bunuri din lichidarea cărora să se asigure acoperirea cheltuielilor administrative, iar creditorii nu au înțeles să mai avanseze sume de bani în acest sens, astfel că, în baza art. 131, dispus închiderea procedurii falimentului și radierea debitoarei din Registrul Comerțului.
Împotriva sentinței menționate a declarat recurs creditoarea Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului - AVAS - care a criticat soluția instanței de fond ca fiind nelegală, invocând disp. art.3041și 304 pct.9 Cod de procedură civilă.
A susținut recurenta, în esență, că prin hotărârea de închidere a procedurii a fost prejudiciată cu suma reprezentând creanța înscrisă în tabelul creditorilor și nerecuperată în cadrul procedurii de insolvență. Într-o atare situație, închiderea procedurii a fost dispusă cu aplicarea greșită a disp. art.131 din Legea nr.85/2006 și fără ca lichidatorul să apeleze la prerogativa conferită de art.138 din Legea nr.85/2006. Lichidatorul judiciar a solicitat închiderea procedurii fără a formula cerere de atragere a răspunderii în temeiul art.138 și fără a convoca Comitetul creditorilor în acest sens, deci fără a epuiza toate modalitățile legale de recuperare a creanțelor înscrise, astfel că prin închiderea prematură a procedurii, creditorii sunt în imposibilitate de a-și îndestula creanțele rămase neacoperite.
A mai arătat recurenta că nici dispozițiile art.129 din Legea nr.85/2006 nu au fost respectate, raportul final nefiind întocmit și comunicat creditorilor. Consideră astfel că se impune atragerea răspunderii fostului administrator în condițiile în care speța se înscrie perfect în sfera de aplicabilitate a art.138 alin.1 lit.c) din Legea nr.85/2006.
În drept, au fost invocate disp. art.299-316 Cod procedură civilă, Legea nr.85/2006 și OUG nr.95/2003 aprobată prin Legea nr.557/2003.
Analizând cauza sub aspectul motivelor invocate, Curtea constată că recursul este nefondat.
Astfel, potrivit art.131 din Legea nr.85/2006,"În orice stadiu al procedurii prevăzute de prezenta lege, dacă se constată că nu există bunuri în averea debitorului ori că acestea sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile administrative și niciun creditor nu se oferă să avanseze sumele corespunzătoare, judecătorul-sindic va putea da o sentință de închidere a procedurii, prin care se dispune și radierea debitorului din registrul în care este înmatriculat."
În speță, s-a constatat că debitoarea falită nu dispune de bunuri care să poată fi valorificate în procedura de lichidare și niciunul dintre creditori nu s-a oferit să avanseze sumele necesare pentru continuarea procedurii, așa încât, în mod corect s-a dispus închiderea procedurii și radierea societății debitoare din registrul comerțului.
Curtea reține că în situația dată nu pot fi aplicate dispozițiile art.129 alin.1 din Legea nr.85/2006 invocate de recurentă, premiza instituirii acestor dispoziții fiind dată de existența și lichidarea bunurilor din averea debitoarei și distribuirea sumelor astfel obținute. Cum în cauză nu au existat bunuri, lichidatorul judiciar nu avea obligația de a întocmi un raport final care să fie comunicat creditorilor.
În ceea ce privește formularea cererii de atragere a răspunderii materiale a fostului administrator social, această prerogativă revine administratorului /lichidatorului judiciar și doar în cazul în care acesta a omis să indice, în raportul său asupra cauzelor insolvenței, persoanele culpabile de starea de insolvență a patrimoniului debitorului persoană juridică ori dacă a omis să formuleze acțiunea și răspunderea persoanelor din fosta conducere a societății amenință să se prescrie, comitetul creditorilor poate cere judecătorului-sindic să fie autorizat să introducă acțiunea. Ori, atâta timp cât comitetul creditorilor nu a întreprins nici un demers pentru a uza de calea prevăzută de art.138 alin.3 din Legea nr.85/2006, nu se poate critica măsura de închidere a procedurii pe motiv că nu au fost epuizate toate modalitățile legale de recuperare a creanțelor înscrise în tabelul creditorilor.
Pentru considerentele expuse, apreciind că motivele invocate de recurentă sunt nefondate, urmează a respinge recursul ca atare în baza art.312 alin.1 Cod de procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursulcomercial d eclarat de recurenta creditoare - AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI, cu sediul în B,--11, sector.1, împotriva Sentinței civile nr.3501/COM/27.10.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata debitoare - SRL - C, str. - nr. 63, județ C - prin lichidator judiciar &CO, cu sediul în C,-, județ C și intimații creditori DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C - cu sediul în C, str. -.-, nr. 18, ENEL D SA - cu sediul în C,- A, - SRL - sediul ales în C,-, la cabinet avocat și - M SRL - C,-, județ C și intimatul OFICIUL REGISTRULUI COMERȚULUI C, cu sediul în C,-, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 25 februarie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Jud. sindic: Th.Th.
Red.dec. jud. -
2 ex/05.03.2009
Președinte:Nastasia CuculisJudecători:Nastasia Cuculis, Mihaela Davidencu Șerban, Elena
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
