Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 264/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format 12/F/-)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIA Nr. 264
Ședința publică de la 20 Martie 2008
PREȘEDINTE: Mariana Moț
JUDECĂTOR 2: Tudora Drăcea
JUDECĂTOR 3: Maria Necșulescu
Grefier -
Pe rol, judecarea recursului declarat de debitoarea SC SA C, cu sediul în C, nr.2, județul O, împotriva sentinței nr. 605/27.11.2007, pronunțată de Tribunalul O l t, Secția Comercială și de contencios Administrativ, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata creditoare SC SA O J/- CF R- prin administrator judiciar SC SRL B J/- CF -, cu sediul în B, C nr.2. județul
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurenta debitoare prin avocat, lipsind intimata creditoare.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, avocat, pentru recurenta debitoare, a depus în copie xerox dovada de comunicare a hotărârii atacate prin care demonstrează că recursul a fost declarat în termenul legal, autorizație de utilizator final, hotărârea referitoare la modificarea hotărârii nr.16/25.02.1999 privind înființarea societății pe acțiuni SC SA C și extras din O, respectiv OUG pentru modificarea și completarea Legii serviciilor comunitare de utilități publice nr.51/2006 și a Legii serviciului de alimentare cu apă și canalizare nr.241/2006.
Constatându-se recursul în stare de judecată, s-a acordat cuvântul părții:
Avocat, pentru recurenta debitoare, a solicitat admiterea recursului, învederând că SC SA C nu este o societate comercială, iar legea care se aplică nu este legea societăților comerciale, respectiv Legea 31/1990.
A susținut că SC SA C este o societate cu statut special, care doar folosește și utilizează bunurile mobile și imobile care fac parte din domeniul public al Municipiului C, aflat în administrarea Consiliului Local al Municipiului C, făcând trimitere la ordonanța pentru modificarea și completarea Legii serviciilor comunitare de utilități publice nr.51/2006 și a Legii serviciului de alimentare cu apă și canalizare nr.241/2006.
La interpelarea instanței, a susținut că SC SA C nu face parte din categoria societăților cărora li se aplică Legea 85/2005 privind insolvența, neplata datoriei către creditoare constând în refuzul justificat de a plăti, iar nu în incapacitatea de plată a recurentei debitoare SC SA
CURTEA
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința nr.605/27.11.2007, pronunțată de judecătorul sindic de la Tribunalul O l t, Secția Comercială și de Contencios Administrativ, în dosarul nr- (număr în format 52/F/2006), s-a respins excepția tardivității contestației debitoarei SC SA invocată de creditoarea SC SA, ca neîntemeiată, s-a respins contestația debitoarei SC SA ca neîntemeiată, s-a admis cererea formulată de creditoarea SC SA O prin administrator judiciar B și s-a dispus deschiderea procedurii insolvenței împotriva debitoarei SC SA C și trecerea dosarului la judecătorul sindic desemnat în cauză.
Pentru a se pronunța astfel, judecătorul sindic a reținut că creditoarea SC SA Oaf ormulat cerere de deschidere a procedurii reorganizării judiciare și a falimentului împotriva debitoarei SC SA C, invocându-se o creanță de 630.228,40 RON din care 624.941,60 lei contravaloare produse petroliere, 4216,6 lei - tarif transport, 26,20 lei taxe judiciare de timbru pentru cererea de executare silită și 1000 lei onorariu de executare.
Contestația debitoarei, în raport de dispozițiilor art. 38 al.3 din Legea 64/1995, în vigoare la data formulării acesteia, trebuia depusă în 5 zile de la primirea copiei cererii de deschidere.
Debitoarea a făcut dovada primirii cererii la data de 27.06.2006, cu copia extrasului din registrul de intrări - ieșiri corespondență, fiind înregistrată sub nr.3143, procedând la expedierea contestației în data de 30.06.2006 conform ștampilei poștei, fiind astfel respectat termenul procedural de 5 zile libere prevăzut de lege.
Cu privire la cererea de deschidere a procedurii, s-a reținut că potrivit art.31 din Legea 85/2006, orice creditor îndreptățit poate introduce cerere introductivă împotriva unui debitor prezumat în insolvență, prin creditor îndreptățit înțelegându-se, conform art.3 pct.6. creditorul a cărui creanță împotriva debitorului este certă, lichidă și exigibilă de mai mult de 30 de zile, iar prin debitor prezumat înțelegându-se conform art. 3 pct.l lit.a, debitorul care, după 30 de zile de la scadență, nu a plătit datoria sa față de unul sau mai mulți creditori.
Conform contractului din 1.11.2003, SC SRL, în calitate de vânzător, s-a angajat să livreze către SC SA C, în calitate de cumpărător, combustibil lichid greu - păcură, iar prin comanda nr. 28 din 29.01.2004, SC SA Cac omandat cantitatea de 1.000 tone păcură de la furnizorul SC SA O, pe comandă făcându-se mențiunea că plata se va face prin SC SRL C, furnizorul fiind de acord cu plata, ulterior fiind întocmite și facturile -/4.02.2004 și -/5 februarie 2004 către SA pentru transport și contravaloare păcură.
Din aceste două facturi rezultă că prețul produselor este de 624.941,59 lei, iar tariful de transport de 4216,5508 lei, total 629.158,1408 lei.
S-a mai reținut că SC SRL a emis două file CEC, respectându-se astfel clauza înscrisă în comandă, în sensul că plata se va face prin această societate, însă au fost girate de către debitoarea SC SA C către creditoarea SC SA, cele două file CEC însumând exact datoria înscrisă în facturile emise de SC SA,respectiv 629.158,1408 lei.
Potrivit art. 19 a1in.1 și 2 din Legea 59/1934, girantul răspunde de plată dacă CEC- ul prezentat în termen util nu este plătit și refuzul este constatat prin modalitățile prevăzute de art. 43 din Legea 59/1934, în speță prin declarația trasului (băncii) datată și scrisă pe CEC.
Toți cei care s-au obligat prin CEC sunt ținuți solidar către posesor (art. 47 a1.1 și 2 din Legea 59/1934) acesta având drept de urmărire împotriva tuturor, individual sau colectiv.
CEC-urilor, SC SA a investit titlurile cu formulă executorie, după ce acestea au fost refuzate la plată de către bancă pentru lipsă de disponibil și a început urmărirea silită, individual împotriva debitoarei ca și girant al CEC-urilor, dar în cadrul acestei proceduri de urmărire silită nu a fost recuperat debitul, apelându-se la procedura falimentului.
Creditoarea SC SA deține titluri executorii pentru creanța invocată ce reprezintă prețul produselor petroliere plus tarif transport, împotriva debitoarei care a girat filele CEC, astfel încât nu se mai impune analizarea raporturilor de drept substanțial (material) dintre părți.
Creanța este certă, lichidă și exigibilă de mai mult de 30 de zile, refuzul băncii fiind constatat la data de 17.12.2004, iar debitorul se află în stare de insolvență, astfel încât creditorul SC SA este îndreptățit să solicite deschiderea procedurii, cererea îndeplinind condițiile prevăzute de legea privind procedura insolvenței.
Împotriva sentinței nr.605/27.11.2007 pronunțată de judecătorul sindic de la Tribunalul O l t, a declarat recurs debitoarea SC SA C, criticând-o pentru nelegalitate.
Au fost indicate motivele de recurs prevăzute de art.304 pct.3,5,6,7,8 și 9.pr.civ. susținându-se că există atât motive de casare, cât și motive de modificare, așa încât, se impune casarea sentinței și trimiterea spre rejudecare.
În dezvoltarea motivului prevăzut de art.304pct.3 pr.civ. s-a arătat că instanța competentă să soluționeze litigiul era instanța comercială și nu judecătorul sindic, deoarece nu a recunoscut datoria, ceea ce determină, competența instanței comerciale.
Această competență este atrasă și de împrejurarea că pe parcursul soluționării litigiului, SC SA a depășit faza reorganizării judiciare, iar lichidatorul care a formulat cererea nu mai are calitate procesuală activă.
Cu privire la motivul prevăzut de art.304 pct.5 pr.civ. s-a susținut că hotărârea s-a dat cu încălcarea formelor de procedură privind citarea, deoarece potrivit art.156 pct.2 din Legea 85/2006, comunicarea oricăror acte, citarea părților în baza art.7 din lege, se efectuează prin, după 6 luni de la intrarea în vigoare a legii- care a expirat, astfel că citarea părților potrivit dreptului comun este nelegală, fiind incidente dispozițiile art.105 pct.2 pr.civ.
Sub aspectul încălcării dispozițiilor procedurale, s-a mai arătat că prin deschiderea procedurii insolvenței împotriva creditoarei, trebuia să se dispună suspendarea pricinii în temeiul art.243 pct.5 pr.civ, iar mai înainte de judecarea litigiului pe fond, creditoarea nu se mai află în procedură.
O altă critică vizează nemotivarea contestației care s-a respins ca neîntemeiată, nefiind permisă substituirea motivării de către instanța de recurs ceea ce echivalează cu nepronunțarea( art.304 pct.6 pr.civ.).Anterior s-a admis recursul debitoarei sub aspectul analizării contestației, iar nemotivarea soluției și respingerea contestației îi înrăutățește situația.
celor două CEC-uri emise de SC SRL și răspunderea solidară către creditoare sunt elemente care determină competența soluționării cauzei de către instanța comercială. S-a mai invocat de către recurentă că nu este certă creanța, pentru că filele CEC nu certifică valoarea creanței, ci doar modalitatea de plată.
Pe de altă parte, acestea pot fi contestate, iar facturile emise de intimata creditoare nu au fost acceptate, girarea filelor CEC reprezintă o apreciere a instanței care a judecat primul recurs, fără a da posibilitatea părților să justifice că litigiul nu trebuie soluționat după procedura insolvenței.
S-a invocat motivarea contradictorie a sentinței, (art.304 pct.7), deoarece, deși s-a constatat introducerea în termen a contestației, aceasta s-a respins ca neîntemeiată.
În dezvoltarea motivului prevăzut de art.304 pct.8, s-a arătat că actul dedus judecății a fost interpretat greșit, litigiul dedus judecății fiind de competența instanței comerciale și nu a judecătorului sindic.
Sub aspectul aplicării greșite a legii, s-a arătat că, în conformitate cu dispozițiile art.1 pct.1 din Legea 85/2006, procedura insolvenței se aplică doar categoriilor de debitori care desfășoară activități de drept privat, ori SC SA folosește și utilizează bunurile mobile și imobile care fac parte din domeniul public al municipiului C, astfel că debitoarea nu poate fi supusă procedurii.
Marfa primită de recurenta debitoare a fost în interesul cetățenilor orașului și nu al societății, situație în care aceasta nu are calitate procesuală pasivă în litigiu.
Un alt aspect al nelegalității hotărârii invocat de recurentă vizează acordul AVAS de preluare a datoriei SC SA de către, situație nelămurită de instanță, iar starea de insolvență nu poate fi prezumată în condițiile în care s-a răsturnat prezumția, debitoarea având fonduri suficiente, în cauză operând un refuz justificat.
Recurenta debitoare a depus o cerere de suplimentare a motivelor de recurs, prin care a arătat că a achitat suma de 630.228,40 RON către SC SRL care a încheiat contractul de livrare a mărfii, modalitatea de plată fiind acceptată de toate părțile.
S-a susținut că instanța care a judecat primul recurs a schimbat temeiul litigiului promovat de creditoare prin aceea că a considerat că cererea de deschidere a procedurii trebuie raportată la girarea filelor CEC.
Tot sub aspectul nelegalității hotărârii, s-a susținut că după casare, judecătorul sindic nu a mai fost nominalizat de președintele Tribunalului sau al secției, ceea ce determină nulitatea hotărârii.
Intimata creditoare SC SA, prin întâmpinare, a invocat tardivitatea promovării recursului, întrucât recurenta și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art.301 pr.civ. care prevede un termen de recurs de 15 zile, dacă legea nu dispune altfel, ori în procedura insolvenței, termenul de recurs este de 10 zile (art.8 alin.2 din legea 85/2006).
S-a mai invocat că motivele suplimentare de recurs sunt tardive în raport de data comunicării hotărârii.
Cu privire la criticile din recurs, intimata creditoare a răspuns punctual, arătând că cererea de deschidere a procedurii este de competența exclusivă a judecătorului sindic, iar printre atribuțiile acestuia este și judecarea contestației debitoarei (art.11 alin.1 lit.b din lege),indiferent de motivele contestației.
Intimata creditoare a menționat că în prezent se află în procedură, având ca administrator judiciar practicianul care a formulat cererea de deschidere a procedurii, iar pe de altă parte, competența nu este dată de calitatea persoanei titulară a cererii.
Referitor la motivul prevăzut de art.304 pct.5 pr.civ. s-a arătat că până la deschiderea procedurii insolvenței, comunicarea actelor se realizează potrivit art.7 alin.3 din lege, respectiv potrivit Codului d e procedură civilă și nu prin.
Debitoarea nu a formulat recurs în primul ciclu procesual, astfel că nu poate susține înrăutățirea situației, iar cât privește caracterul cert al creanței, s-a arătat că recurenta recunoaște primirea mărfii. Contestația a fost analizată, motivarea nefiind contradictorie, iar finalizarea sau nu a procedurii insolvenței împotriva intimatei creditoare nu are relevanță în cauză.
Cu privire la aplicarea greșită a dispozițiilor Legii 85/2006, în raport de specificul societății comerciale, s-a arătat că recurenta debitoare este o societate organizată în temeiul Legii 31/1990, că are capacitate de folosință și de exercitare, iar calitatea acționarului nu are importanță.
Preluarea datoriei către AVAS a intimatei creditoare de nu prezintă relevanță, aceasta din urmă fiind înscrisă în tabel în locul cedentului AVAS.
Starea de insolvență este prezumată, în condițiile legii, plata invocată ca fiind făcută nu a fost dovedită, iar repartizarea dosarului se realizează în mod aleatoriu în sistem informatizat, a mai arătat intimata creditoare.
Părțile au depus înscrisuri în susținerea motivelor, respectiv a apărărilor.
Excepția tardivității recursului și a motivelor suplimentare este nefondată.
În temeiul art.8 alin.2 din Legea 85/2006, termenul de recurs împotriva hotărârii pronunțate de judecătorul sindic este de 10 zile, însă hotărârea a fost comunicată potrivit Codului d e procedură civilă la data de 10 ianuarie 2008 (fila nr.240), iar prin la data de 17 ianuarie 2008 (fila 241) și în raport de ambele, recursul înregistrat la 16 ianuarie 2008 este promovat în termen.
Cât privește motivele suplimentare, Curtea constată că acestea nu poartă o altă rezoluție de primire, fiind anexate cererii inițiale de recurs, așa încât nici excepția tardivității depunerii motivelor, nu este fondată.
Recursul este nefundat.
Intimata creditoare a formulat cerere de deschidere a procedurii insolvenței, iar debitoarea contestație, ambele fiind de competența judecătorului sindic (art.11 alin.1 lit.a și b din Legea 85/2006), indiferent de motivele invocate în cuprinsul contestației și de situația creditoarei, cum corect s-a apărat și intimata creditoare.
Nu faptul că titularul cererii SC SA se află în procedura insolvenței, care se derulează și în prezent, atrage competența judecătorului sindic, această stare neavând relevanță în stabilirea atribuțiilor principale ale judecătorului sindic, care sunt prevăzute expres de lege, indiferent dacă creditorul, la rândul său, se află sau nu în procedură.
Prin urmare, actul dedus judecății nu a fost greșit interpretat.
Nici motivul prevăzut de art.304 pct.5 pr.civ. nu este fondat.
Sentința a fost pronunțată după expirarea perioadei de tranziție de 6 luni prevăzut de art.156 pct.2 din Legea 85/2006, însă potrivit art.7 alin.3 din lege, comunicarea actelor de procedură anterioare deschiderii procedurii și notificarea deschiderii acesteia se realizează în conformitate cu Codul d e procedură civilă, ceea ce s-a realizat în speță, astfel că actele au fost îndeplinite potrivit legii.
Dispozițiile art.243 pct.5 pr.civ. reglementează situația în care una din părți a intrat în procedură în timpul derulării litigiului.
În prezenta cauză, creditoarea aflată în procedură, prin administrator judiciar a formulat cerere de deschidere a procedurii, având drept scop realizarea creanței ce o deține împotriva recurentei debitoare, fiind conceptată și citată, potrivit art.87 pct.5 pr.civ. prin administrator judiciar, care în exercitarea atribuției prevăzute de art.20 lit.e din Legea 85/2006, a formulat cererea, care nu se impunea a fi suspendată.
Prin considerentele expuse în sentință, judecătorul sindic a răspuns grupat atât motivelor cererii cât și contestației debitoarei, mai ales că în contestație sunt expuse mai mult apărări referitoare la creanță, caracterele acesteia și refuzul de plată, ori potrivit art.33 alin.2 din Legea 85/2006, debitorul contestă starea de insolvență. Cu privire la aceasta doar a afirmat că nu există - fără alte apărări, așa încât nu este întemeiată critica privind nemotivarea contestației, care nu echivalează cu nepronunțarea asupra ceea ce s-a cerut, iar minus petita nu se încadrează în motivul prevăzut de art.304 pct.6 pr.civ.critica analizându-se în raport de dispozițiile art.3041pr.civ. Motivarea nu este contradictorie, s-a respins excepția tardivițății, iar pe fond s-a apreciat contestația ca neîntemeiată.
În conformitate cu art.3 pct.1 lit.a din Legea 85/2006, starea de insolvență este prezumată chiar și în situația neplății datoriei față de un singur creditor.
În primul ciclu procesual a declarat recurs doar creditoarea SC SA, iar casarea sentinței în întregime și cu privire la contestație, a fost consecința admiterii recursului pe motiv că judecătorul sindic nu a analizat cererea de deschidere a procedurii în raport de titlurile executorii invocate, cele două CEC-uri girate de debitoare.
Creditoarea a invocat în cuprinsul cererii (pag.2 alin.2 ) că debitoarea a girat cele două file CEC și a formulat critici cu privire la acest aspect, astfel că în judecarea primului recurs nu s-a schimbat temeiul juridic. De altfel, aceste critici vizează considerentele deciziei date în primul recurs și care nu pot fi supuse cenzurii în acest stadiu procesual.
Calitatea de debitor al SC SA rezultă din faptul girării celor două file CEC, care au fost investite cu formulă executorie, astfel că este certă, lichidă și exigibilă creanța invocată.
De altfel, recurenta recunoaște că este ținută solidar să plătească suma înscrisă în filele CEC, deci este debitor al intimatei creditoare, izvorul raportului obligațional neavând relevanță în stabilirea competenței.
Așa cum s-a arătat, cererea de deschidere a procedurii și contestația sunt de competența judecătorului sindic și nu a instanței comerciale, indiferent de apărările debitoarei și izvorul obligației, astfel că sunt nefondate criticile ce vizează aceste aspecte.
Nu este fondat nici motivul prevăzut de art.304 pct.9 pr.civ.
Recurenta creditoare este societate comercială, încadrându-se în categoria debitorilor prevăzuți de art.1 pct.1 din Legea 85/2006, societatea comercială fiind prin natura sa nu subiect de drept privat, textul nefăcând distincție între societăți în raport de activitatea economică desfășurată.
Prin urmare, societatea comercială constituită de un organ al unității administrativ teritoriale, nu este exceptată de la aplicarea legii insolvenței.
Împrejurarea că societatea are în concesiune bunuri din domeniu public nu prezintă relevanță, la art.3 pct.2 din Legea 85/2006 definindu-se averea debitoarei ca reprezentând acele bunuri și drepturi patrimoniale care pot fi executate silit, în condițiile Codului d e procedură civilă, prin aceasta nefiind încălcat caracterul insesizabil al bunurilor din domeniu public.
Natura serviciilor prestate de recurenta, pentru care primește prețul,cât și cesiunea creanței de către AVAS, realizată în procedura desfășurată împotriva creditoarei, nu prezintă importanță.
În motivele suplimentare s-a susținut plata debitului către intermediarul SC C, fără a fi dovedită și s-au reluat criticile referitoare la competență, la schimbarea temeiului juridic al litigiului, care au fost cercetate anterior.
S-a formulat o critică nouă care a vizat încălcarea legii insolvenței privind nominalizarea judecătorului sindic, nefiind pronunțată o încheiere de președintele instanței sau al secției.
Critica este nefondată, întrucât cauza s-a repartizat în conformitate cu dispozițiile art.9 din Legea 85/2006, în mod aleatoriu, în sistem informatizat.
Sentința recurată a fost pronunțată în rejudecare, judecătorul sindic desemnat inițial fiind incompatibil, potrivit art.24 alin.1 pr.civ. și art.12 alin.2 Legea nr.85/2006, motiv pentru care s-a abținut, cerere admisă prin încheierea din 25.05.2007 (fila 181 dosar fond), cauza fiind dată la completul, în conformitate cu legea și regulamentul.
În consecință, criticile formulate de recurenta debitoare, care se încadrează în motivele de recurs prevăzute de art.304 pct.3, pct.5, pct.7-9 și 3041pr.civ. sunt nefondate, iar apărările intimatei creditoare întemeiate, urmează ca în temeiul art.312 alin.1 pr.civ. să se respingă recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de debitoarea SC SA C, cu sediul în C, nr.2, județul O, CF -, RC J- împotriva sentinței nr. 605/27.11.2007, pronunțată de Tribunalul O l t, Secția Comercială și de Contencios Administrativ, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata creditoare SC SA O J/- CF R- prin administrator judiciar SC SRL B J/- CF -, cu sediul în B, C nr.2. județul
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 20 Martie 2008.
Președinte, | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
25 Martie 2008
Red.jud./09.04.2008
4 ex./
jud.sindic O
Președinte:Mariana MoțJudecători:Mariana Moț, Tudora Drăcea, Maria Necșulescu
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
