Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 2640/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 2640/2009
Ședința publică de la 27 octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Danusia Pușcașu
JUDECĂTOR 2: Axente Irinel Andrei
JUDECĂTOR 3: Claudia
GREFIER:
S-a luat spre examinare, în vederea pronunțării, recursul declarat de către creditoarea SC GRUP SRL împotriva sentinței comerciale nr.1123 din 24.03.2009 pronunțată de Tribunalul Comercial Cluj în dosar nr-, privind și pe intimata-debitoare SC SRL, având ca obiect procedura insolvenței - contestație la deschiderea procedurii insolvenței.
Se constată că la data de 23 octombrie 2009, s-a înregistrat la dosar concluzii scrise din partea recurentei.
dezbaterilor, susținerile și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 20 octombrie 2009, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre și pentru când s-a dispus amânarea pronunțării cauzei pentru data de 27 octombrie 2009.
CURTEA:
Prin sentința comercială nr. 1123 din data de 24 martie 2009 pronunțată în dosarul nr- de Tribunalul Comercial Clujs -a admis contestația formulată de debitoarea C-N și în consecință, s-a respins cererea formulată de creditoarea GRUP A I, având ca obiect deschiderea procedurii insolvenței față de debitoarea iar creditoarea a fost obligată să plătească debitoarei suma de 3.000 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, judecătorul sindic a reținut din analiza contestația formulată de debitoare că aceasta este întemeiată, motiv pentru care a admis-o și, în consecință, a respins cererea formulată de creditoare având ca obiect deschiderea procedurii insolvenței, pentru următoarele considerente:
Potrivit actelor de la dosar, cât și recunoașterilor creditoarei, suma de 17.682,94 lei reprezentând contravaloare marfă, a fost achitată conform chitanțelor -/19.12.2008 și nr. -/20.12.2008, precum și prin OP nr. 3/20.01.2009.
În ceea ce privește suma de 16.815,05 lei reprezentând penalități contractuale, conform contractului de vânzare-cumpărare nr. 2055/2008, judecătorul sindic a apreciat că această sumă nu reprezintă o creanță certă, lichidă și exigibilă, deoarece nu este consemnată în nici un titlu valabil care să determine existența și certitudinea acesteia.
De asemenea, raportat la contractul de vânzare-cumpărare, debitoarea s-a achitat de obligațiile asumate prin acesta, astfel că simpla afirmație a creditoarei cum că o anumită sumă, respectiv 16.805,05 lei reprezentând penalități contractuale, nu justifică admiterea cererii de o asemenea gravitate, respectiv intrarea în insolvență a debitoarei, pentru o sumă care de altfel nici nu este cuantificată.
Așa fiind, față de cele de mai sus și probatoriul administrat, tribunalul a admis contestația debitoarei și a respins cererea creditoarei de deschidere a procedurii insolvenței debitoarei.
În final, în baza prev. art. 274.pr.civ. fiind în culpă procesuală, creditoarea a fost obligată să-i achite debitoarei suma de 3.000 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocațial.
Împotriva acestei hotărâri, n temeiul art. 8 pct. 2 din Legea nr. 85/2006, republicata, a art. 303, 304 pct. 9, art. 312 pct. 3 Cod proc civ. creditoarea GRUP AIa declarat recurs, solicitând admiterea acestuia, modificarea hotărârea instantei de fond, în sensul de a respinge contestatia formulata de către debitoarea si a deschide procedura generala de insolventa a debitoarei, în temeiul art. 26-31 din Legea nr. 85/2006.
În motivarea recursului, creditoarea a arătat că hotărârea pronuntată de prima instanță este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea gresită a legii, deoarece relatiile comerciale dintre cele două părti s-au derulat în temeiul contractului de vânzare-cumpărare nr. 2055/7.03.2008 și conform prevederilor art. 6 din contract, în cazul în care cumpărătorul nu efectua plățile la scadenta facturilor, se aplicau penalități de 0,5 % pe zi de întârziere, calculate la valoarea debitului restant, până la achitarea integrală a debitului, penalitățile neputând fi limitate.
Ca atare, a apreciat creditoarea, creanta pe care o datorează debitoarea era compusă atât din facturile restante neachitate, în cuantum total de 17.682,94 lei, cât si din penalitățile de întârziere contractuale în cuantum de 16.815,05 lei, calculate până la data de 30.11.2008, iar această sumă reprezintă o creanță certă, lichidă si exigibilă, atâta timp cât existenta acesteia si cuantumul penalităților poate fi determinat în conformitate cu prevederile contractului de vânzare-cumpărare nr. 2055/7.03.2008, care stipulează în mod exact modul de calcul al penalităților si momentul de la care acestea încep să curgă.
Pe de altă parte, a arătat creditoarea, pentru ca o creanță să fie certă, lichidă si exigibilă, nu este necesar ca creditorul să posede un titlu executoriu, creanta fiind certă si atunci când ea este constatată printr-un înscris sub semnatură privată, în speță contractul de vânzare-cumpărare nr. 2055/7.03.2008.
In ceea ce priveste contractul de vânzare-cumpărare nr. 2055/2008, raportat si la sustinerile debitoarei din contestatia formulată, creditoarea a arătat că acest contract a fost semnat si stampilat de către, persoana despre care se stia că este administratorul societății debitoare. Totodată, creditoarea a relevat și împrejurarea că a mai derulat, si anterior semnării contractului în speță, relatii comerciale cu debitoarea, iar era singura persoană care a reprezentat societatea debitoare.
Pe de altă parte, în ceea ce priveste prevederile contractului, creditoarea a subliniat că acesta nu este un formular tipizat, ci personalizat pentru fiecare client Drept dovada, în speță, a fost negociat un discount la livrarea de beton de 20 %, a fost stabilit un pret special pentru pomparea betonului cu autopompa sau cu pompa stationară, precum si pentru transportul betonului. Aceste prevederi contractuale au fost respectate de către ambele societăți, primele facturi emise au fost achitate în termen, fără obiectiuni, iar următoarele deși au fost achitate cu întârziere, de asemenea nu au existat obiectiuni din partea debitoarei. Astfel, contractul a fost ratificat de către reprezentantii legali ai debitoarei, prevederile acestuia fiind executate întocmai de către societate.
Față de aceste aspecte, creditoarea apreciază că în cazul în care debitoarea considera că i s-au adus prejudicii prin activitatea mandatarului sau aparent, are deschisă posibilitatea intentării unei actiuni în daune împotriva acestuia.
Se mai apreciază de creditoare că nici prezumtia relativă a existentei stării de insolvență instituită de dispozitiile art. 3 pct. 1 lit. a din Legea nr. 85/2006 nu a fost înlaturată prin simplul fapt al plății creantei către creditor. Astfel, debitoarea nu a demonstrat faptul că dispune de fondurile bănesti necesare si este capabilă să desfășoare o activitate comercială normală, din punct de vedere al plăților efectuate. Chiar si faptul că s-a întârziat plata debitului cu circa 7 luni, iar apoi, sub presiunea cererii de insolvență, se achită debitul pe parcursul a 30 de zile, demonstrează faptul că debitoarea se află în incapacitate de plata (de altfel, e posibil ca plata să fie făcută din fonduri proprii ale asociatilor, tocmai pentru a evita deschiderea procedurii si intrarea celorlalti creditori în procedură).
În aceste condiții, creditoarea consideră că sunt îndeplinite toate conditiile legale pentru declansarea procedurii de insolvență a debitoarei, respectiv: existenta unei creante certe, lichide si exigibile într-un cuantum mai mare decât valoarea-prag de 10.000 lei, încetarea plăților de către debitoare pe o durata mai mare de 30 de zile.
Prin urmare, a mai apreciat creditoarea, instanta de fond trebuia să verifice îndeplinirea acestor conditii, iar în cazul în care constata că acestea sunt îndeplinite, trebuia să pronunte o sentință de deschidere a procedurii generale a insolventei împotriva debitoarei, nu să aprecieze ca fiind nejustificată cererea, în conditiile în care sunt solicitate doar penalități contractuale, care nu sunt nici cuantificate. Faptul ca sumele solicitate reprezintă doar penalități contractuale nu are nici o relevanță, iar instanta de fond avea obligația de a urmării îndeplinirea conditiilor care ar justifica deschiderea procedurii.
Prin întâmpinare, debitoarea C-N a solicitat respingerea ce neîntemeiat a recursului și menținerea ca legală și temeinică a sentinței recurate.
Astfel, debitoarea a apreciat că instanța de fond în mod corect a reținut că suma de 17.682,94 lei reprezentând contravaloarea mărfii a fost integral achitată, iar în privința sumei de 16.815,05 lei reprezentând penalități contractuale, că aceasta nu reprezintă o creanță certă, lichidă si exigibilă, nefiind consemnată într-un titlu valabil, atâta timp cât contractul de vânzare-cumpărare nr. 2055/2008 este lovit de nulitate.
Analizand actele si lucrarile dosarului prin prisma dispozitiilor art. 304 indice 1. instanta de recurs retine urmatoarele:
Prin cererea de chemare in judecata introdusa pe rolul Tribunalului Comercial Cluj, creditoarea recurenta a solicitat deschiderea procedurii de insolventa a debitoarei SC SRL invocand o creanta in cuantum total de 34.497, 99 Ron, compusa din 17.682, 94 Ron contravaloare marfa neachitata dovedita prin facturile depuse in probatiune si 16.815, 05 Ron penalitati contractuale conform unei clauze din contractul de vanzare-cumparare comerciala incheiata intre parti.
Dupa inregistrarea cererii de deschidere a procedurii de insolventa, debitoarea a achitat debitul principal in cuantum de 17.682,94 Ron, conform celor doua chitante si a unui ordin de plata depuse in probatiune la dosar ( 54-55 din dosarul de fond).
Creditoarea recurenta a insistat chiar si in aceste conditii la deschiderea procedurii de insolventa a debitoarei invocand faptul ca detine in continuare o creanta certa, lichida si exigibila impotriva debitoarei in cuantum de 16.815, 05 Ron reprezentand penalitati datorate pentru plata cu intarziere a debitului.
In opinia instantei de recurs, penalitatile nu reprezinta o creanta certa, lichida si exigibila care sa intemeieze deschiderea procedurii de insolventa, deoarece pe de o parte exista o neconcordanta intre contractul de vanzare cumparare incheiat intre parti si facturile eliberate in baza acestui contract pentru plata produselor livrate. Astfel, pe de o parte in contractul de vanzare-cumparare cuantumul penalitatilor este de 0,5 % pe zi, iar in facturile fiscale emise in baza aceluiasi contract si acceptate la plata de catre debitoare, cuantumul penalitatilor este de 1% pe zi de intarziere. Mai mult, creditoarea recurenta nu a prezentat un mod de calcul detaliat al penalitatilor, iar acestea nu au fost facturate. Aceste neconcordante inlatura caracterul cert al creantei, fiind necesar ca pe calea dreptului comun sa fie clarificate toate aceste aspecte si stabilit cuantumul exact al acestora.
Pentru toate aceste argumente, in baza dispozitiilor art. 312 alin. 1. recursul declarat va fi respins ca neintemeiat iar sentinta recurata va fi mentinuta ca fiind legala si temeinica.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de creditoarea GRUP, cu sediul în A I,-, jud. A, in contradictoriu cu debitoarea SC SRL, cu sediul in C-N, Bulevardul 21 1989, nr. 131-135, jud. împotriva sentinței civile nr. 1.123 din 24 martie 2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Comercial Cluj pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 27 octombrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
- - - - - -
Red.
Dact./4 ex.
jud.fond:.
Președinte:Danusia PușcașuJudecători:Danusia Pușcașu, Axente Irinel Andrei, Claudia
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
