Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 269/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIE Nr. 269
Ședința publică de la 20 Martie 2008
PREȘEDINTE: Mariana Moț
JUDECĂTOR 2: Tudora Drăcea
JUDECĂTOR 3: Maria Necșulescu
Grefier -
Pe rol, judecarea cererii de revizuire formulată de revizuientul, cu domiciliul în comuna, sat Neagră, județul G, împotriva Deciziei nr.1314 din 08 octombrie 2007, pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA - Secția Comercială în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații DIRECȚIA REGIONALĂ VAMALĂ C, cu sediul în C,-, județul D, cu domiciliul în satul, comuna, județul G și SC SRL prin lichidator TG J, cu sediul în Tg.J, nr.15, județul
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns revizuientul prin avocat, lipsind intimații.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, constatându-se cererea de revizuire în stare de judecată, s-a acordat cuvântul părții:
Avocat, pentru revizuientul, a solicitat admiterea cererii de revizuire, schimbarea în tot a Deciziei nr.1314/08.10.2007 pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA și să se dispună rejudecarea recursurilor formulate de C și.
A învederat că cererea de revizuire este admisibilă, având în vedere faptul că prin Decizia nr. 1314/08.10.2007, instanța de recurs s-a pronunțat asupra unui lucru care nu s-a cerut, respectiv asupra antrenării răspunderii patrimoniale în temeiul altor dispoziții din Legea nr.64/1995, în condițiile în care prin cererea de chemare în judecată fusese investită cu soluționarea unei cereri întemeiate pe dispozițiile art.137 lit.d din Legea nr.64/1995.
Având în vedere cererea de chemare în judecată, precum și faptul că în fața instanței de fond reclamanta nu și-a modificat cererea în sensul invocării dispozițiilor art.137 alin.1 lit.c sau e din Legea nr.64/1995, instanța de recurs, evocând fondul, s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu au fost cerute de către reclamantă.
Necalificând cererile formulate în cauză, instanța de recurs a admis recursul, iar pe fond a admis cererea și a dispus antrenarea răspunderii pârâtului, fără a menționa însă care dintre cererile formulate a fost găsită întemeiată, aceea formulată de lichidator sau cererile formulate de fiecare dintre creditori.
A susținut că, potrivit dispozițiilor art.322 pct.2 pr.civ. se poate cere revizuirea unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, dacă instanța s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut.
CURTEA
Asupra cererii de revizuire de față, constată următoarele:
Prin Decizia nr. 1314/08.10.2007, pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA, Secția comercială, în dosarul nr-, s-au admis recursurile declarate de creditoarele DIRECȚIA REGIONALĂ VAMALĂ C și și a fost modificată sentința nr.16 din 19 ianuarie 2007, pronunțată de Tribunalul Gorj - Secția Comercială în dosarul nr- în sensul admiterii cererii de antrenare a răspunderii și obligării pârâtului la plata sumei de 3.323.223 lei pasiv rămas neacoperit al SC SRL.
Pentru a se pronunța astfel, Curtea a reținut că lichidatorul judiciar a formulat cerere de antrenare a răspunderii administratorului social, cerere însușită și de creditorii DIRECȚIA REGIONALĂ VAMALĂ C, BCR SUCURSALA O, și DGFP G, întemeiată pe dispozițiile art. 138 alin 1 lit d din Legea 85/2006, fapta constând în lipsa situației tuturor creanțelor, a evidenței analitice a conturilor de creanță și datorii, respectiv clienți și debitori, făcând imposibilă acțiunea de încasare a creanțelor.
Judecătorul sindic în mod greșit și-a însușit concluzia raportului de expertiză în sensul că evidența contabilă a fost ținută conform legii contabilității, câtă vreme același raport menționează expres că nu există evidență analitică a conturilor de creanțe și datorii.
S-a mai reținut că în lipsa acestei evidențe analitice cât și a documentelor justificative a creanțelor și datoriilor, nu se poate concluziona că s-au respectat prevederile Legii 82/1991.
Apărarea intimatului pârât, în sensul că această evidență i-a fost furată de pe calculator este o simplă susținere și într-o astfel de situație, administratorul social trebuia să refacă evidența pe baza documentelor din care rezultau creanțele de încasat, însă așa cum rezultă din rapoartele lichidatorului nici aceste ultime documente nu s-au prezentat.
Mai mult, în temeiul art.23 din Legea 82/1991, administratorul avea obligația păstrării datelor pe suport tehnic.
Potrivit art. 6 din Legea 82/1991 orice operațiune efectuată se consemnează în momentul efectuării într-un document care stă la baza înregistrării în contabilitate, dobândind calitatea de document justificativ, iar potrivit art.16 din aceeași lege, creanțele și datoriile se țin pe categorii și pe fiecare persoană fizică sau juridică reflectând circulația capitalurilor proprii.
Intimatul pârât a încălcat dispozițiile enumerate, societatea debitoare nedeținând suporturi tehnice ale datelor prelucrate informatic și nici documente justificative pentru fiecare furnizor, respectiv client, ceea ce a făcut imposibilă acțiunea de recuperare a creanțelor.
Sumele ce le avea de încasat debitoarea potrivit balanței de verificare de la 30 septembrie 2004 sunt de ordinul zecilor de miliarde, astfel că lipsa încasării sumelor (consecință a faptei intimatului pârât) și reinvestirii lor în circuitul economic, a determinat ajungerea societății în insolvență, dovedindu-se în cauză săvârșirea de către intimatul pârât a faptei prevăzute de art.138 alin.1 lit. din lege.
Împotriva acestei decizii formulat cerere de revizuire, invocând motivele de revizuire prevăzute de art. 322 pct. 2 și pct. 5 Cod procedură civilă.
Potrivit art. 322 pct. 2.pr.civ. hotărârea poate fi revizuită atunci când instanța s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut ori s-a dat mai mult decât s-a cerut, revizuientul susținând că, în speță se regăsesc primele două ipoteze.
În dezvoltarea motivului invocat s-a arătat că în cererea de chemare în judecată, lichidatorul a solicitat antrenarea răspunderii administratorului social în temeiul art. 137 alin. 1 lit. d din Legea nr. 64/1995R, respectiv pentru fapta de a ține o contabilitate fictivă, de a face să dispară documente sau de a nu ține contabilitatea în conformitate cu legea, iar prin decizia nr. 1314/08.10.2007 instanța a considerat că sunt întrunite condițiile art. 137 alin. 1 lit d din lege, în sensul încălcării de către intimat a dispozițiilor Legii nr. 82/1991, dar și că neîncasarea creanțelor societății a determinat ajungerea debitoarei în insolvență.
În opinia revizuientului lucrurile asupra cărora instanța s-a pronunțat, fără să fi fost cerute, constau în antrenarea răspunderii în temeiul altor dispoziții legale decât cele din cererea de chemare în judecată ( art. 137 lit. d din Legea nr. 64/1995).
Astfel, în mod eronat s-a apreciat că ajungerea societății în insolvență ar fi fost determinată de neîncasarea creanțelor, depășindu-se dispozițiile art. 137 alin. 1 lit. din Legea nr. 64/1995.
S-a arătat că instanța de fond a analizat cauza în raport de dispozițiile legale indicate în acțiune ( art. 137 lit. d ), că cererea nu s-a modificat în sensul invocării dispozițiilor art. 137 alin. 1 lit. c sau e din Legea nr. 64/1995, iar recurentele nu au formulat critici referitoare la calificarea acțiunii.
Au fost invocate dispozițiile art. 129 alin. 6 Cod procedură civilă, potrivit cărora judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse judecății, iar instanța de recurs nu putea modifica cererea de chemare în judecată, având ca obiect antrenarea răspunderii raportat la art. 137 alin. 1 lit. d din lege, neputându-se antrena răspunderea pentru neîncasarea creanțelor.
Cu privire la cea de-a doua ipoteză a art. 322 pct. 2.pr.civ. - nepronunțarea asupra ceea ce s-a cerut, s-a arătat că instanța de recurs,evocând fondul, a fost investită cu soluționarea cererii lichidatorului, dar și a cererilor formulate de creditori pe care trebuie să le califice fie ca cereri de intervenție în folosul lichidatorului, fie ca cereri de chemare în judecată.
Prin decizia dată în recurs s-a admis cererea, fără a se menționa care a fost găsită întemeiată, cea a lichidatorului sau cele ale creditorilor, considerând că instanța nu s-a pronunțat asupra a ceea ce s-a cerut.
Referitor la motivul prevăzut de art. 322 pct. 5.proc.civ. s-a arătat că după darea hotărârii s-au descoperit înscrisuri doveditoare, care nu s-au înfățișat dintr-o împrejurare mai presus de voința părților, care denotă că starea de insolvență nu este imputabilă administratorului social.
Cererea de revizuire este neîntemeiată.
S-a invocat motivul prevăzut de art. 322 pct. 2.proc.civ. respectiv prima și a doua ipoteză a textului ( ultrapetita și minuspetita).
Acest caz de revizuire se referă la situația în care instanța depășește obiectul acțiunii sau nu soluționează toate cererile din litigiu, însă motivarea din cerere este contradictorie, iar criticile nu se încadrează în acest caz de revizuire.
Potrivit art. 129 alin. 6.proc.civ. judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse judecății, iar în speță, cum de altfel precizează și revizuientul (pagina 2 alin. penultim), obiectul cererii de chemare în judecată este antrenarea răspunderii patrimoniale a pârâtului administrator social al debitoarei aflată în procedura insolvenței, iar instanța de recurs s-a pronunțat asupra acestuia, dispunându-se antrenarea răspunderii.
Susținerile revizuientului cu privire la antrenarea răspunderii pe alte temeiuri de drept decât cele invocate în acțiune sunt nefondate și, totodată, vizează alt element al acțiunii și anume cauza juridică.
Instanța de recurs, în raport de criticile recurentului C, a reapreciat probele administrate la fond și a constatat că intimatul pârât a săvârșit fapta prevăzută de art. 137 alin. 1 lit. d din lege, respectiv nu ținut contabilitatea conform legii, după care s-a explicat întrunirea celorlalte elemente ale răspunderii - prejudiciul, culpa, raportul de cauzalitate și, în acest context, Curtea a considerat că neîncasarea creanțelor a determinat insolvența (raportul de cauzalitate).
Prin aceasta nu a fost modificat obiectul acțiunii (antrenarea răspunderii),în sensul pronunțării pe alte cererii și de altfel nici cauza juridică, în cuprinsul deciziei, negăsindu-se referiri la dispozițiile art.137 alin.1 lit.c sau e, care prevăd alte fapte ce pot atrage răspunderea.
Pe de altă parte, o eventuală modificare a cauzei juridice a acțiunii, ceea ce nu e cazul în speță -nu constituie motiv de revizuire, cale de atac ce are drept scop îndreptarea unor erori în legătură cu starea de fapt și nu de drept, cum ar fi soluționarea cererii pe altă cauză juridică.
Cea de-a doua ipoteză are în vedere nepronunțarea instanței asupra uneia sau mai multor cereri formulate în proces, însă numai titularul unei astfel de cereri justifică interes, iar revizuientul a avut calitatea de pârât atât în cererea lichidatorului cât și în cele ale creditorilor, astfel că acesta nu are interes în formularea unui astfel de motiv.
Mai mult, cererile de chemare în judecată au ca obiect antrenarea răspunderii administratorului prin care lichidatorul și creditorii nu urmăresc un folos strict personal, ci acela al aducerii unor sume de bani (element al activului patrimonial) în averea debitoarei pentru a fi distribuite conform legii.
Referitor la motivul de revizuire prevăzut de art.322 pct.5 pr.civ. Curtea constată că nu s-a arătat ce documente s-au descoperit și nici nu s-au depus la dosar, astfel că este neîntemeiat și acest motiv de revizuire.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge cererea de revizuire formulată de revizuientul, cu domiciliul în comuna, sat Neagră, județul G, împotriva Deciziei nr.1314 din 08 octombrie 2007, pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA - Secția Comercială în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații DIRECȚIA REGIONALĂ VAMALĂ C, cu sediul în C,-, județul D, cu domiciliul în satul, comuna, județul G și SC SRL prin lichidator TG J, cu sediul în Tg.J, nr.15, județul
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 20 Martie 2008.
Președinte, | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
25 Martie 2008
Red.jud./18.04.2008
3 ex./
Președinte:Mariana MoțJudecători:Mariana Moț, Tudora Drăcea, Maria Necșulescu
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
