Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 272/2008. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
Decizie nr. 272/
Ședința publică din 20 Martie 2008
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol pronunțarea asupra recursurilor declarate de SC SRL, și ARHIVELE NAȚIONALE - DIRECȚIA JUDEȚEANĂ împotriva sentinței civile nr. 2770/5 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Harghita - biroul judecătorului sindic.
În lipsa părților.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Se constată că s-au depus la dosar, prin registratura instanței la data de 20 martie 2008, dovada cheltuielilor de judecată din partea reprezentantului recurenților contestatori
dezbaterilor și susținerile asupra recursurilor declarate sunt cuprinse în încheierea de ședință din data de 13 martie 2008, dată la care s-a amânat pronunțarea pentru termenul de azi, 20 martie 2008, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
CURTEA,
Prin sentința nr. 2412 pronunțată la data de 24.09.2007 de Tribunalul Harghita în dosarul nr. 733/2005, s-a dispus, printre altele, admiterea contestațiilor formulate de salariații debitoarei, și împotriva tabelului suplimentar de creanțe al debitoarei SC. SA și în consecință, s-a dispus înscrierea creanțelor declarate reprezentând salarii compensatorii în tabelul suplimentar de creanțe la alte creanțe chirografare, s-a respins contestația formulată de creditoarea SC. - Protect SRL împotriva tabelului suplimentar de creanțe al debitoarei.
Pentru a pronunța această soluție, judecătorul sindic a reținut că prin încheierea nr. 738/13.02.2006 s-a dispus intrarea în faliment a debitoarei, creanțele celor 19 salariați contestatori născându-se la această dată. Cum, potrivit dispozițiilor art. 56 lit. c din Codul Muncii, contractul individual de muncă încetează de drept ca urmare a dizolvării angajatorului, raportând la dispozițiile art. 65, 66 și 68 lit. a din același act normativ, rezultă că această încetare a contractului de muncă reprezintă concediere colectivă pentru motive ce nu țin de persoana salariaților. În mod greșit lichidatorul nu a înscris creanțele în tabelul suplimentar, creanțele acestora fiind exigibile în condițiile art. 73 alin. 3 din Contractul colectiv de muncă nr. 689/11.01.2006. Dacă aceștia ar fi formulat declarațiile de creanță anterior declanșării falimentului, acestea ar fi fost premature, cum de altfel s-a și pronunțat Tribunalul Harghita prin sentința nr. 1608/11.01.2006. Pentru aceste motive, judecătorul sindic a admis contestațiile celor 19 salariați și a dispus înscrierea creanțelor acestora la categoria alte creanțe chirografare în baza art. 123 alin. 8 din Legea nr. 85/2006.
Cât privește contestația formulată de SC. - Protect SRL, judecătorul sindic a apreciat că în mod corect lichidatorul nu a înscris creanța acesteia în tabelul suplimentar de creanțe întrucât, creditoarea, deși a fost notificată în vederea depunerii declarației de creanță până la data de 04.08.2005, declarația a fost depusă tardiv, la data de 07.04.2006.
Împotriva sentinței au formulat recurs, ARHIVELE NAȚIONALE - DIRECȚIA JUDEȚEANĂ și SC -Protect SRL.
În motivarea recursului salariaților se arată că, creanțele lor, reprezentând salarii compensatorii, trebuiau înscrise la rangul de preferințe prevăzut de art. 123 pct. 2 din Legea nr. 86/2006 întrucât sunt datorate conform contractului colectiv de muncă, fiind creanțe izvorâte din raporturi de muncă.
Creditoarea SC. -Protect SRL nu și-a motivat în vreun fel cererea de recurs.
Examinând recursul salariaților prin prisma motivelor invocate dar și din oficiu în raport de dispozițiile art. 3041. pr. civ, Curtea apreciază că acesta este întemeiat doar în parte, pentru următoarele considerente:
Astfel, Curtea constată că recurenții, și nu au calitate procesuală întrucât aceștia nu au formulat contestații la tabelul suplimentar de creanțe al debitoarei, sentința atacată nefiindu-le opozabilă.
Cât privește recursul formulat de contestatarii recurenți, acesta este fondat, motiv pentru care urmează a fi admis.
Astfel, indiscutabil creanța pe care aceștia o au împotriva debitoarei este o creanță izvorâtă din raporturile de muncă, așa cum de altfel a și stabilit judecătorul sindic. Creanțele constând în plăți compensatorii, drepturi cuprinse în art. 73 alin. 3 din contractul colectiv de muncă fiind catalogate ca fiind izvorâte din raporturile de muncă ale contestatorilor cu debitoarea, ele trebuie a fi înscrise în tabelul de creanțe la ordinea de preferință prevăzută de legiuitor la art. 123 pct. 2 din Legea nr. 85/2006 și nu la pct. 8, alte creanțe chirografare. Dispunând înscrierea creanțelor la art. 123 pct. 8 din lege, judecătorul sindic a împărțit astfel foștii salariați ai debitoarei în 2 categorii: o parte, care au fost disponibilizați la data deschiderii procedurii și cărora li s-a recunoscut drepturile prevăzute în contractul colectiv de muncă fiind înscriși în tabelul de creanțe conform ordinei de preferință prevăzută la art. 123 pct. 3 iar cealaltă parte, menținuți în funcție până la intrarea în faliment a debitoarei, cărora li s-a recunoscut aceleași drepturi dar înscriși în tabelul de creanțe conform art. 123 pct. 8. Cum această împărțire este artificială, în fond fiind vorba, dincolo de momentul nașterii drepturilor de creanță, de aceleași drepturi derivând din același contract colectiv de muncă, sentința judecătorului sindic va fi modificată în parte, în ceea ce-i privește pe contestatarii recurenți și se va dispune înscrierea creanțelor lor conform celor de mai sus.
În ceea ce privește recursul formulat de către SC. -Protect SRL împotriva aceleași sentințe, potrivit art. 302 Cod procedură civilă, cererea de recurs trebuie, în mod obligatoriu, să cuprindă motivele de fapt și de drept pe care se sprijină.
Art. 303 prevede termenul în care trebuie depuse motivele de recurs, respectiv, fie prin cererea de recurs, fie în interiorul termenului de recurs, acesta socotindu-se de la data comunicării hotărârii ce se atacă.
Pe cale de consecință, neîndeplinirea cerințelor prevăzute de dispozițiile legale relative la motivarea în fapt a cererii de recurs determină instanța să constate nulitatea cereri de recurs.
Tot în dosarul de faliment privind debitoarea SC. SA, Arhivele Naționale - Direcția Județeană Haf ormulat recurs împotriva sentinței nr. 2770/05.11.2007.
Prin această sentință judecătorul sindic a respins excepția de necompetență materială a Tribunalului Harghita și a admis acțiunea formulată de debitoare prin lichidator și a obligat pârâta Arhivele Naționale - Direcția Județeană H să procedeze la preluarea documentelor cu valoare practică și anume, statele de plată a salariilor și centralizatoarelor acestora corespunzătoare întregii perioade de activitate a angajatorului SC. SA precum și a documentelor care atestă încadrarea locurilor de muncă în grupa I sau II de muncă, respectiv, condiții speciale sau deosebite de muncă.
Pentru a pronunța această sentință, judecătorul sindic a reținut că este competent să soluționeze această cerere formulată de lichidator întrucât, deși printre atribuțiile sale prevăzute la art. 11 din Legea nr. 85/2006 nu se regăsește și soluționarea unei cereri de natura celei de față, aceste atribuții nu sunt prevăzute cu titlu limitativ iar ea se circumscrie cererilor aferente procedurii insolvenței referindu-se la bunuri ale debitoarei ( documente contabile). Pe fondul cauzei s- reținut că cererea lichidatorului este întemeiată întrucât este necesară închiderea procedurii pentru evitarea unor cheltuieli procedurale inutile și fără acoperire din averea debitoarei precum și lipsa spațiilor de depozitare a documentelor în situația înstrăinării tuturor activelor. Potrivit art. 18 alin. 1 din Legea nr. 16/1996, pârâta este obligată să preia documentele cu valoare practică în sensul art. 16 ( statele de plată ale angajaților și centralizatoarele acestora corespunzătoare întregii perioade de activitate a angajatorului Sc. SA. Deși alin. 2 al aceluiași articol condiționează preluarea de înființarea unor structuri specializate, nu s-a făcut dovada inexistenței acestora cu atât mai mult cu cât acest alineat a fost introdus cu mai bine de un an în urmă prin OUG. nr. 39/31.05.2006. De altfel, responsabilitatea înființării acestor structuri aparține pârâtei.
În motivarea recursului său, Arhivele Naționale - Direcția Județeană Haa rătat că Legea nr. 85/2006 instituie o procedură specială de executare silită care permite numai soluționarea cererilor specifice nu și a cererilor de altă natură specifice procesului civil. În consecință, cererea de față este incompatibilă cu legea specială, Legea 85/2006, și trebuia respinsă de judecătorul sindic. Obligarea pârâtei să preia documentele cu valoare practică în alte condiții și după alte reguli decât cele prevăzute de legislația insolvenței înseamnă adăugarea la lege. Judecătorul sindic a tăgăduit orice valoare a textelor din Legea Arhivelor Naționale nr. 16/1996 așa cum a fost modificată prin OUG. nr. 39/2006. Interpretarea dată dispozițiilor art. 18 din acest act normativ este superficială neconvingătoare, subiectivă și reprezintă o nesocotire a voinței legiuitorului. Pe de altă parte, așa cum rezultă din succesiunea dispozițiilor legale din art. 18, obligația de preluare are loc doar după înființarea structurilor specializate, ceea ce reprezintă o prorogare legală a obligației de preluare. Până în acest moment, fără nici o culpă din partea pârâtei, aceste structuri nu au fost înființate.
Lichidatorul a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului. În motivare se arată că înființarea sau neînființarea acestor structuri specializate nu poate fi imputată nici debitoarei și nici instanței iar condițiile concrete de desfășurare a procedurii insolvenței față de debitoare nu permit luarea măsurilor corespunzătoare de arhivare și conservare a documentelor până la înființarea acestor structuri. De altfel, într-o cauză similară, pârâta a trecut la executarea sentinței dată în același sens de judecătorul sindic.
Examinând cererea de recurs prin prisma motivelor invocate dar și din oficiu în raport de dispozițiile art. 3041. pr. civ, Curtea apreciază că acesta este neîntemeiat pentru următoarele considerente:
Procedura de faliment a debitoarei SC. SA se află în stare finală, toate activele acestei fiind înstrăinate iar sumele rezultate distribuite creditorilor. Luarea măsurilor de conservare a bunurilor acesteia (inclusiv a documentelor contabile) aparține lichidatorului, conform legii nr. 85/2006, fiind obligat să sesizeze judecătorul sindic cu orice problemă care ar cere o soluționare din partea acestuia. Într-adevăr, art. 11 din Legea nr. 85/2006 prevede atribuțiile judecătorului sindic însă, aceste atribuții nu sunt enumerate cu titlu limitativ ci, ele trebuie circumscrise întregii proceduri instituite de lege. Cererea formulată de lichidator privește un act de conservare a actelor debitoarei, ca și bunuri ale acesteia, iar coroborarea cu dispozițiile art. 16. pr. civ. conduce la competența exclusivă a judecătorului sindic în soluționarea cererii. În sprijinul acestei idei trebuie amintite și dispozițiile art. 149 din Legea nr. 85/2006 care prevede că acest act normativ se completează cu cele ale Codului d e procedură civilă în măsura compatibilității lor. În consecință, judecătorul sindic era competent să soluționeze cererea formulată de lichidator.
Cât privește fondul cauzei, în mod corect s-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 18 alin. 1 din Legea nr. 16/1996 modificată. Într-adevăr, alin. 2 prevede o prorogare a momentului din care obligația de preluare a documentelor cu valoare practică ar cădea în sarcina pârâtei, respectiv după înființarea unor structuri specializate însă, în condițiile în care după mai bine de 1 an de la data introducerii acestui alineat pârâta nu a făcut dovada că ar fi demarat măcar procedurile de înființare a acestora, pasivitatea acesteia nu poate anihila obligația în sine prevăzută la alin. 1 și nici nu se poate răsfrânge asupra debitoarei sau lichidatorului. În condițiile în care s-ar accepta susținerile pârâtei, obligația în sine ar fi golită de conținut cu atât mai mult cu cât, nici măcar nu s-a prevăzut un termen limită până la care aceste structuri specializate să fie înființate. Condițiile concrete în care se află procedura de lichidare a debitoarei, respectiv, vânzarea tuturor activelor cu lipsa unor spații de depozitare adecvate, lipsa resurselor bănești care să permită încheierea unu contract de închiriere pe o durată nedeterminată precum și incertitudinea privind momentul înființării structurilor specializate, au fost corect reținute de judecătorul sindic. Contrar susținerilor pârâtei, prin obligarea acesteia la îndeplinirea obligației prevăzută la alin. 1 al art. 18 din Legea nr. 16/1996 nu s- adăugat la lege ci doar s-a făcut aplicarea unui text de lege.
Față de aceste considerente, recursul pârâtei urmează să fie respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Constată nulitatea recursului formulat de SC SRL, cu sediul în M C,-/A, jud.H, împotriva sentinței nr.2412 pronunțată la 24.09.2007 de Tribunalul Harghita în dosarul nr.733/2005.
Respinge ca nefondat recursul formulat de ARHIVELE NAȚIONALE - DIRECȚIA JUDEȚEANĂ, cu sediul în M C,-, jud.H, împotriva sentinței nr.2770 pronunțată de Tribunalul Harghita la 5.11.2007 în dosarul nr.733/2005.
Admite recursul formulat de, domiciliat în B,-, --16,.34, jud.B, domiciliat în M C,-,. 4, Județ H, domiciliat în com., sat, nr. 614, domiciliată în M C, Bulevardul, nr. 49,. 13, Județ H, domiciliată în M C, strada - de H, nr. 3.. B,. 39, Județ H, domiciliată în M C, strada - de H, nr. 3.. B,. 29, Județ H, domiciliat în M C, strada - de H, nr. 45,. B,. 26, Județ H, domiciliat în com., sat, nr. 420, Județ H, domiciliat în M C,-,. A,. 8, Județ H, domiciliat în M C,-,. 37, Județ H, domiciliat în M C,-/B, Județ H, domiciliat în M C,-,. A,. 3,. 11, Județ H, domiciliat în M C,-,. A,. 20, Județ H, domiciliată în M C,-,. A,. 18, Județ H, domiciliat în M C, -,. 3,. A,. 1, Județ H, domiciliat în M C,- I, Județ H, domiciliat în M C,-,. D,. 29, Județ H, domiciliat în M C,-,. A,. 3,. 11, Județ H și, domiciliat în M C, str. - -,. 2,. B,. 8, Județ H împotriva sentinței nr.2412 pronunțată la 24.09.2007 de Tribunalul Harghita în dosarul nr.733/2005 și în consecință:
Modifică în parte sentința de mai sus în sensul că dispune înscrierea creanțelor contestatorilor reprezentând salarii compensatorii conform declarațiilor de creanțe în tabelul suplimentar de creanțe la rangul de preferință prevăzut de art.123 alin.1 pct.2 din Legea nr.85/2006.
Menține restul dispozițiilor.
Respinge recursul formulat împotriva aceleiași sentințe de recurenții, domiciliată în M C,-/A,.37, jud.H, domiciliat în M C,-,.A,.18, jud.H, domiciliat în M C,-,.A,.18, jud.H, domiciliat în M C,-, jud.H, domiciliat în M C,-,.A,.15, jud.H, domiciliat în com. sat. nr.47, jud.H, domiciliat în com. sat. nr.560, jud.H și, domiciliată în M C,-,.A,.11, jud.H, ca fiind declarat de o persoană fără calitate procesuală.
Obligă debitoarea SC SA, cu sediul în M C,-, jud.H, la plata către contestatori a sumei de 3.800 lei(câte 200 lei fiecare), reprezentând onorariu avocațial.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 20 Martie 2008.
PREȘEDINTE: Nemenționat | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
Red.
Tehn.
2 exemplare
22.04.2008
Jud.fond.
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Alte cereri. Decizia 679/2008. Curtea de Apel Timisoara → |
|---|
