Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 273/2008. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
Decizie nr. 273/
Ședința publică din 20 Martie 2008
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea recursului declarat de BANCA ROMENA.ITALIA /SUC.B-AGENȚIA C, cu sediul procesual ales în C N, Calea nr. 78, -.1,.1,.5, jud. C, împotriva sentinței nr. 1544 din 13 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Comercial Mureș - biroul judecătorului sindic.
În lipsa părților.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Se constată că s-au depus la dosar, prin registratura instanței:
- la data de 18 martie 2008 concluzii scrise din partea recurentei Banca Romena;
- la data de 19 martie 2008, concluzii scrise din partea intimatei SC SA.
dezbaterilor și susținerile asupra recursurilor declarate sunt cuprinse în încheierea de ședință din data de 13 martie 2008, dată la care s-a amânat pronunțarea pentru termenul de azi, 20 martie 2008, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
CURTEA,
Prin sentința nr.1544 din 13 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Comercial Mureș - biroul judecătorului sindic s-a respins contestația formulată și precizată de creditorul Banca Romena Italia Sucursala B prin Agenția C-N, în contradictoriu cu debitoarea SA, administratorul judiciar M Insolvency Specialists SPPI și administratorul special L privind condițiile de realizare a planului de reorganizare judiciară a debitoarei, s-a constatat că debitoarea și-a executat obligațiile financiare asumate prin planul de reorganizare judiciară confirmat de judecătorul sindic prin sentința nr.1692/2006, modificat potrivit sentinței nr. 1147/2007, către creditorul Banca Romena Italia Sucursala B prin Agenția C- N, s-a luat act și s-a constatat renunțarea la judecarea capătului de cerere privind suspendarea executării operațiunii de vânzare-cumpărare încheiată cu cumpărătorul identificat SC SRL B, s-a respins ca fiind rămas fără obiect capătul de cerere privind suspendarea aplicării măsurilor propuse de administratorul special prin adresa din data de 08.10.2007, s-a respins capătul de cerere formulat de creditoarea Banca Romena Italia Sucursala B prin Agenția C- N privind deschiderea procedurii falimentului față de debitoarea
Pentru a pronunța această hotărâre judecătorul sindic a reținut următoarele:
Prin sentința nr. 1692/2006, judecătorul sindic a confirmat planul de reorganizare judiciară a debitoarei. Acest plan de reorganizare judiciară a fost modificat în baza hotărârii adunării creditorilor, modificare confirmată prin sentința nr. 1147/2007, modificarea vizând sursele de proveniență a fondurilor necesare stingerii creanțelor cuprinse în plan. Potrivit planului de reorganizare judiciară depus la dosar volum XIII fila 141- 201, situația plății creanțelor în cursul reorganizării judiciare este cea cuprinsă la fila 200 anexa 2 la acest pian. Potrivit acesteia, s-a prevăzut a se achita în favoarea contestatoarei suma totală de 1.507.556 Euro. La capitolul VI din plan se prevede ca sursă pentru realizarea veniturilor și vânzarea a trei active, respectiv unul constând în hotel cantină ipotecat în favoarea contestatoarei și un depozit ipotecat în favoarea Bank. Potrivit celor prevăzute în capitolul VI sumele provenite din vânzarea acestor active sunt destinate rambursării creditelor în favoarea cărora au fost ipotecate, iar excedentul pentru rambursarea proporțională a celorlalte credite.
Din actele depuse la dosarul cauzei, volum V fila 67- 102, se reține că contestatoarea a formulat declarație de creanță pentru suma totală de 1.513.708 euro, reprezentând credit și dobânzi aferente acordat debitoarei în favoarea convenției de credit nr.131/23.02.2004 și 132 23.02.2004. Acest credit a fost garantat prin contractele de garanție real mobiliară 75 și 76/2004.
Creditoarea a fost înscrisă în tabelul definitiv de obligații cu suma de 61.934.935.062 lei vechi, echivalentul în lei a acestei sume în categoria creanțelor garantate.
Creanța pentru garantarea căreia s- instituit ipoteca asupra imobilului hotel cantină reprezintă împrumutul acordat de către contestatoare în favoarea SC în baza contractelor de credit nr. 133 și 134/23.02.2004, împrumut garantat de debitoare în baza contractului de garanție imobiliară autentificat prin încheierea nr. 456/23.02.2004 ( vezi în acest sens fila 224- 234 dosar volum XVI). Pentru această creanță contestatoarea Banca Romena nu a înregistrat declarație de creanță până la data formulării prezentei contestații, în consecință această creanță nu fost înscrisă în tabelul definitiv de obligații. Contestatoarea a fost înscrisă în tabelul definitiv de obligații cu suma de 61.934.935.062 lei vechi, creanță garantată potrivit declarației de creanță înregistrată la data de 29.10.2004, aceasta reprezentând echivalentul a 1.513.708 Euro.
Potrivit disp.art. 64 din Legea nr. 85/2006, după deschiderea procedurii toți creditorii ale căror creanțe sunt anterioare datei deschiderii procedurii, cu excepția salariaților debitoarei, sunt obligați să depună cerere de admitere a creanțelor în termenul stabilit prin hotărârea de deschidere a procedurii. Creanțele nescadente sau sub condiție la data deschiderii procedurii vor fi admise provizoriu la masa credală și vor fi îndreptățite să participe la distribuiri de sume, potrivit dispozițiilor Legii nr.85/2006, fiind considerate sub condiție și acele creanțe care pot fi valorificate împotriva debitoarei numai după executarea unui codebitor principal.
Reținând dispozițiile legale incidente menționate mai sus, contestatoarea trebuia să formuleze declarație de creanță pentru creanța rezultată din contractul de garanție imobiliară încheiat cu debitoarea în vederea garantării creditului acordat către terțul SC
În condițiile în care nu s-a înregistrat declarație de creanță pentru creanțele născute anterior deschiderii procedurii, creditorul care nu a formulat cerere de admitere a creanței pierde dreptul de a participa la distribuirile de sume în cadrul reorganizării și a falimentului, potrivit disp.art. 76 din Legea nr. 85/2006.
Faptul că planul de reorganizare judiciară conține prevederi, în sensul valorificării activului ipotecat de debitoare în favoarea contestatoarei pentru garantarea creditului acordat către SC și a achitării din prețul obținut cu prioritate a creanțelor creditorilor n favoarea cărora bunurile au fost ipotecate nu poate conduce la concluzia că se pot achita și sume pentru care după deschiderea procedurii nu au fost înregistrate declarații de creanțe. Aceasta în considerarea faptului că dispozițiile scrise din plan trebuie coroborate cu programul de plată a creanțelor cuprinse în planul de reorganizare judiciară, precum și cu cele cuprinse în tabelul definitiv afișat la tribunal, putându-se da acestora o interpretare și o aplicare numai în conformitate cu dispozițiile Legii nr.85/2006.
Judecătorul sindic a reținut că, prin contestația inițial formulată, contestatoarea a solicitat obligarea debitoarei să-și onoreze obligațiile financiare asumate față de contestatoare în planul de reorganizare judiciară. S-a apreciat că petitele formulate prin precizarea la contestație nu constituie cereri distincte, întrucât acestea vin ca o explicitare a petitului I al contestației inițial formulate. În acest sens, judecătorul sindic a reținut, potrivit celor menționate mai sus, că debitoarea și- onorat obligațiile asumate prin planul de reorganizare judiciară confirmat, aceasta achitând creanța contestatoarei care a fost înscrisă în tabelul definitiv de obligații cuprins în programul de plăți al planului. În aceste condiții, contestația formulată privind condițiile de realizare a planului de reorganizare judiciară sub aspectul creanței achitate în favoarea contestatoarei s-a constatat a fi nefondată și a fost respinsă.
Având în vedere că, contestatoarea a renunțat la judecarea capătului de cerere privind suspendarea operațiunii de vânzare-cumpărare încheiate cu cumpărătorul, în temeiul disp.art. 246 Cod procedură civilă, s-a luat act și s-a constat renunțarea la judecată.
Cu privire la capătul de cerere privind suspendarea aplicării măsurilor propuse de administratorul special prin adresa din data de 08.10.2007, judecătorul sindic a reținut că prin această adresă administratorul special SC Lac ondiționat achitarea sumelor existente în contul escrow către creditori de mai multe condiții, inclusiv de formularea unei declarații din partea creditorilor prin care aceștia renunță la toate creanțele pe care le au către societățile SC L, SC, L etc. ( vezi în acest sens fila 98-99 dosar volum XVI). Referitor la acest capăt de cerere, judecătorul sindic a reținut că acesta a rămas fără obiect, întrucât administratorul judiciar a precizat în raportul prezentat în ședința din data de 25 octombrie 2007 depus la fila 14-37, volum XVII că sumele au fost virate din contul escrow în conturile creditorilor potrivit programului de plăți din planul de reorganizare. Pentru acest considerent s-a respins această cerere ca fiind rămasă fără obiect.
Cu privire la cererea formulată de contestatoare în subsidiar vizând deschiderea procedurii falimentului față de debitoare, judecătorul sindic a apreciat că această cerere este nefondată pentru următoarele considerente:
Potrivit raportului sus menționat prezentat de administratorul judiciar, debitoarea a realizat planul de reorganizare judiciară, mai puțin sub aspectul remunerației administratorului judiciar. De asemenea, pe rolul judecătorului sindic s-a aflat la data de 13 noiembrie contestația formulată de creditoarea M cu privire la condițiile de realizare a planului, sub aspectul creanței achitate acestei creditoare. Creditoarea M și debitoarea au puncte de vedere diferite sub aspectul cuantumului creanței care trebuia achitată acestei creditoare, potrivit planului de reorganizare judiciară, determinat de modul de calcul diferit al penalităților de întârziere. În contul debitoarei există sume suficiente pentru achitarea creanței acestui creditor, în cuantumul solicitat de acesta dar și pentru achitarea remunerației administratorului judiciar. De asemenea, în contul debitoarei există disponibilități suficiente chiar și pentru achitarea creanței invocate de contestatoare născut în baza contractului de garanție imobiliară încheiat cu debitoarea autentificat de către notarul public prin încheierea nr. 456/2004. În aceste condiții, nu se poate susține că debitoarea nu se conformează planului de reorganizare judiciară pentru a fi incidente disp.art. 7 alin.l lit. C din Legea nr. 85/2006.
Pentru aceste considerente, a fost respinsă ca nefondată cererea de deschidere a procedurii falimentului.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs BANCA ROMENA.ITALIA /SUC.B-AGENȚIA CNs olicitând casarea hotărârii, rejudecarea cauzei pe fond și în cadrul rejudecării admiterea contestației astfel cum a fost formulată, cu consecința obligării debitoarei să-și achite toate creanțele stabilite prin planul de reorganizare.
În motivarea cererii de recurs se arată că judecătorul sindic a aplicat greșit prevederile Legii nr.85/2006. Astfel potrivit disp.art.3 pct.20 din Legea 85/2006 procedura de reorganizare presupune întocmirea, aprobarea, implementarea și respectarea unui plan numit plan de reorganizare care poate să prevadă împreună sau separat restructurarea operațională sau financiară a debitorului, restructurarea corporativă prin modificarea structurii de capital social, restrângerea activității prin lichidarea unor bunuri din averea debitorului.
Planul de reorganizare propus de debitoarea SC SA a fost fundamentat pe două variante și anume restructurarea financiară fundamentată pe evoluția fluxului de numerar ca sursă de susținere a programului de plăți a creditorilor direcți și prin lichidarea parțială a trei active imobiliare ca sursă de susținere a plății cu prioritate a creditelor și a creditorilor în favoarea cărora au fost ipotecate aceste imobile.
Fiind votat și confirmat acest plan, el devine obligatoriu și executoriu, în primul rând pentru debitoare, în speță pentru SC SA, plan care însă nu a fost respectat de judecătorul sindic și de către administratorul judiciar, intervenind unilateral în modificarea planului de reorganizare, atribut ce aparține doar adunării generale a creditorilor.
În planul de reorganizare, banca a fost cuprinsă ca și creditor direct al debitoarei SC SA cu suma de 1.507.556 Euro, izvorul juridic al acestei creanțe constituindu-l creditele acordate de bancă direct debitoarei, precum și creditor indirect al debitoarei cu suma de 750.000 Euro, izvorul juridic al acestei creanțe constituindu-l creditele acordate de bancă terțului SC SRL și pentru care debitoarea a garantat cu unul din imobilele prevăzute prin plan a fi valorificate. Imobilul cu care s-a garantat acest împrumut a fost înstrăinat, însă din banii obținuți nu a fost achitat acest credit acordat terțului SC SRL, judecătorul sindic motivându-și soluția prin aceea că banca nu s-a înscris cu această creanță în de creanțe, cu toate că această obligație de plată era cuprinsă în planul de reorganizare(a se vedea în special pag.55 din planul de reorganizare).
Se susține de asemenea că prin sentința atacată judecătorul sindic a înfrânt autoritatea de lucru judecat a sentinței nr.1692/15.09.2006, pronunțată de același judecător sindic, sentință care a confirmat planul de reorganizare și prin această confirmare planul însuși devine definitiv și irevocabil.
Prin sentința recurată judecătorul sindic nu a examinat motivele invocate în contestație și nu s-a pronunțat în realitate pe fondul acestora.
Analizând hotărârea recurată se poate constata că în cuprinsul sentinței nu sunt analizate prevederile planului de reorganizare prevăzute în pag.4, 21, 24 și 51 și nu se pronunță asupra acestora ca fiind prevederi clare ale planului de reorganizare.
Procedând în această manieră judecătorul sindic practic inversează prevalența textelor de lege, unele față de altele și făcând abstracție de conținutul planului invocă în considerentele hotărârii recurate temeiuri de drept subsidiare și chiar străine de natura și conținutul contestației băncii.
Acest drept al băncii de a-și recupera împrumutul acordat terțului SC SRL și garantat cu un imobil supus vânzării este prevăzut textual și explicit prin plan ca și obligație de plată asumată categoric și fără echivoc de debitoarea SC SA.
Prin întâmpinarea depusă la dosar se solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea soluției primei instanțe ca fiind temeinică și legală, susținând că în mod temeinic și legal prima instanță a reținut că atâta timp cât recurenta-creditoare nu s-a înscris cu această creanță garantată în de creanțe, devin incidente prev.art.76 din Legea nr.85/2006, creditorul fiind decăzut din dreptul de a mai participa la distribuirea sumelor în cadrul procedurii colective.
Prin criticile formulate în cuprinsul cererii de recurs creditoarea-recurentă susține în permanență că această obligație de plată a sumei de 750.000 Euro a fost prevăzută în planul de reorganizare, însă nu face nici o referire la înscrierea acestei sume în de creanțe. De altfel în planul de reorganizare invocat de către recurentă s-a prevăzut a se achita către creditoare suma totală de 1.513.798 Euro, recurenta formulând declarații de creanță pentru această sumă, în tabelul definitiv de creanțe recurenta fiind înscrisă cu suma de 61.934.935.062 lei vechi echivalentul în lei a sumei precizate în euro.
Pentru suma solicitată prin contestație dar și prin cererea de recurs reprezentând împrumut acordat terțului SC SRL nu s-a formulat cererea de înscriere de creanță, astfel că în mod corect judecătorul sindic a respins contestația.
Analizând sentința atacată, prin prisma motivelor de recurs invocate și în limitele prev. de art.3041pr.civ. Curtea constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Prin contestația înregistrată în fața judecătorului sindic dar și prin cererea de recurs formulată recurenta în calitate de creditoare a debitoarei SC SA solicită obligarea acesteia din urmă să-i plătească suma de 750.000 Euro, sumă achitată terțului SC SRL, împrumut care a fost garantat cu un imobil ce formează proprietatea debitoarei și care a fost cuprins în planul de reorganizare ca sursă de obținere de fonduri bănești în vederea achitării creanțelor.
Potrivit disp.art.3 pct.7 din Legea nr.85/2006 "prin creditor se înțelege persoana fizică sau juridică ce deține un drept de creanță asupra averii debitorului și care a solicitat în mod expres instanței să-i fie înregistrată creanța în tabelul definitiv de creanțe sau în tabelul definitiv consolidat de creanțe și care poate face dovada creanței sale față de patrimoniul debitorului".
Din cuprinsul acestui text legal rezultă că pentru a avea calitatea de creditor este imperios necesar ca persoana fizică sau juridică ce are o creanță asupra averii debitorului să formuleze și să depună la instanța competentă o cerere de înregistrare a creanței fie în tabelul definitiv de creanțe fie în tabelul definitiv consolidat de creanțe. Odată înscris în de creanță creditorului îi sunt recunoscute o serie de drepturi astfel cum sunt prevăzute în art.3 pct.8 printre care și acela de a participa la distribuțiile de fonduri rezultate din reorganizarea judiciară a debitorului sau din lichidarea averii acestuia.
Creanța invocată de către recurentă prin contestație și prin cererea de recurs este o creanță garantată, ceea ce înseamnă că va fi plătită cu prioritate din prețul bunurilor constituite ca garanție în raport cu creanțele chirografare, însă posesorul unei astfel de creanțe nu este scutit de obligația de a formula cererea de înscriere a creanței în de creanțe.
Neformularea unei cereri de admitere a creanței se sancționează cu decăderea creditorului din dreptul de a-și realiza creanțele împotriva debitorului, sancțiune prevăzută în mod expres de art.76, sancțiune ce poate fi invocată oricând de orice parte interesată pe cale de acțiune sau excepție.
Art.3 pct.22 din Legea nr.85/2006 definește și noțiunea de program de plată și conform acestei definiții "prin program de plată a creanțelor se înțelege tabelul de creanțe menționat în planul de reorganizare care cuprinde cuantumul sumelor pe care debitorul se obligă să le plătească creditorilor prin raportare la tabelul definitiv de creanțe și la fluxurile de numerar aferente planului de reorganizare și care cuprinde cuantumul sumelor datorate creditorilor conform tabelului definitiv de creanță pe care debitorul se obligă să le plătească acestora precum și termenele la care debitorul urmează să plătească aceste sume".
Rezultă așadar că programul de plată cuprins în planul de reorganizare nu poate să cuprindă decât cuantumul sumelor de bani afectate acoperirii creanțelor creditorilor conform tabelului definitiv de creanțe precum și termenele la care debitorul urmează să plătească aceste sume, desigur că la stabilirea termenului se va ține seama de rangul creanței, dacă este una garantată sau negarantată.
Toate probele administrate în cauză, dar și susținerile din cuprinsul cererii de recurs, confirmă starea de fapt reținută de judecătorul sindic în sensul că recurenta nu a formulat cerere de înscriere a creanței în de creanță solicitată prin contestație și cererea de recurs și prin urmare în mod temeinic și legal judecătorul sindic a apreciat că în cauză intervine sancțiunea prevăzută de art.76 din Legea nr.85/2006, aceea a decăderii creditorului din dreptul de a-și recupera creanța în cadrul procedurii colective.
Recurenta prin cererea de recurs formulată invocă în permanență faptul că suma solicitată a fost cuprinsă în programul de plată stabilit prin planul de reorganizare, ignorând însă dispozițiile cuprinse în art.3 pct.22 care stabilesc existența unei concordanțe între planul definitiv de creanțe și planul de plăți stabilit prin planul de reorganizare.
Soluția pronunțată de judecătorul sindic respectă planul de plăți stabilit prin planul de reorganizare, recurentei recunoscându-i-se dreptul de a participa la distribuirea sumelor obținute din valorificarea bunurilor societății debitoare pentru recuperarea creanței în valoare de 1.513.798 Euro.
Atâta timp cât recurenta nu a făcut dovada formulării unei cereri de înscriere a creanței solicitată prin contestație și cererea de recurs în de creanță, obligație prevăzută în mod expres de art.3 pct.7 și 8 din Legea nr.85/2006 și având în vedere dispozițiile art.3 pct.22 și art.95 alin.2 din Legea nr.85/2006 care obligă la respectarea tabelului de creanță atunci când se întocmește programul de plată în cadrul procesului de reorganizare, instanța de control apreciază că în mod temeinic și legal judecătorul sindic a respins contestația creditoarei, recursul fiind nefondat, urmează a fi respins în condițiile prev. de art.312 alin.1 pr.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de BANCA ROMENA.ITALIA /SUC.B-AGENȚIA C, cu sediul procesual ales în C N, Calea nr.78, -.1,.1,.5, jud. C, împotriva sentinței nr.1544 din 13 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Comercial Mureș - biroul judecătorului sindic.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 20 Martie 2008.
PREȘEDINTE: Nemenționat | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
Red.
Tehn.
6.05.2008/2 ex.
Jud.fond.-
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
