Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 935/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 935/2008
Ședința publică din data de 15 Aprilie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Claudia Idriceanu
JUDECĂTOR 2: Danusia Pușcașu
JUDECĂTOR 3: Adriana Iluț
GREFIER: - -
S-a luat în examinare contestația în anulare promovată de pârâtul împotriva Deciziei civile nr. 579/2008 din 04.03.2008 pronunțată de Curtea de APEL CLUJ în dosar nr-, în contradictoriu cu intimații: - SRL, - SRL, SRL, având ca obiect procedura insolvenței -angajarea răspunderii membrilor organelor de conducere.
La apelul nominal se prezintă pentru contestator avocat, pentru creditoarea - SRL se prezintă avocat iar pentru lichidatorul se prezintă avocat.
Procedura de citare este îndeplinită.
Contestația în anulare este legal timbrată prin achitarea taxei judiciare de timbru în valoare de 10 lei și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei.
S-a prezentat referatul cauzei, constatându-se că s-a înregistrat la dosar întâmpinarea creditoarei-intimate - SRL prin care solicită respingerea contestației în anulare, ca netemeinică. Se comunică un exemplar din întâmpinare cu reprezentanta contestatorului și cu reprezentantul lichidatorului.
Instanța pune în discuție neregulata citare a contestatorului invocată în conținutul motivelor contestației.
Reprezentanta contestatorului arată că este sora lui, acesta din urmă având domiciliul la adresa din C N,-,. 34 și nu în C N,-, care este domiciliul sorei acestuia.
Reprezentanții părților învederează instanței că nu au alte cereri de formulat.
Instanța în urma deliberării, apreciază că la dosar există suficiente probe pentru justa soluționare a cauzei și nemaifiind cereri de formulat sau excepții de invocat, constată că prezenta cauză se află în stare de judecată, închide etapa probatorie și acordă cuvântul pentru concluzii asupra contestației în anulare.
Reprezentanta contestatoarei, solicită admiterea contestației în anulare, rejudecarea recursului și plata cheltuielilor de judecată. În susținerea contestației arată că la data pronunțării deciziei procedura de citare a fost viciată cu administratorul statutar sub aspectul citării acestuia la o altă adresă, citarea fiind efectuată prin Buletinul Procedurilor de Insolvență, la adresa din-. Al doilea aspect îl constituie citarea prin publicarea în Buletinul Procedurilor de Insolvență în condițiile în care prevederile art. 7 din Legea nr. 85/2006 au fost declarate neconstituționale. Apreciază că dispozițiile deciziei Curții Constituționale sunt incidente, iar citarea la primul termen de judecată a recursului trebuia făcută conform Codului d e procedură civilă.
Reprezentantul intimatei-creditoare solicită respingerea contestației în anulare ca neîntemeiată și menținerea deciziei atacate ca fiind legală. Apreciază că nu este incident motivul prevăzut la art. 317 pct. 1. civ. iar împrejurarea că citarea pârâtului s-a făcut în mod greșit pe str. - nu poate fi primită, întrucât domiciliul indicat la Registrul Comerțului este pe- în C N, deci a fost legal citat. Mai mult, în cazul schimbării domiciliului, pârâtul avea în conformitate cu prev. art. 5 din Legea nr. 26/1990 obligația de a face modificările cuvenite cu privire la noul domiciliu. Apreciază că citarea este corectă și din perspectiva prev. art. 90. civ. dispoziții care permit citarea și de la locul unde cel citat are o așezare comercială, ori la adresa indicată în citație era sediul societății debitoare - SRL. Cu privire la citarea în Buletinul procedurilor de Insolvență raportat la Decizia Curții Constituționale, consideră că decizia are în vedere judecata în fond, procedura aplicabilă în fața instanței de recurs, fiind cea reglementată de art. 8 alin. 3 din Legea specială, iar citarea prin Buletin nu a fost de natură să-i provoace pârâtului -contestator vreo vătămare.
Solicită plata cheltuielilor de judecată.
Reprezentantul lichidatorului lasă soluția la aprecierea instanței.
CURTEA:
Prin decizia civilă nr. 579 din 4 martie 2008 pronunțată în dosarul nr- al Curții de APEL CLUJ -Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal s-a admis recursul declarat de creditoarea - SRL împotriva sentinței civile nr. 5165 din 28 noiembrie 2007 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Comercial Cluj pe care a modificat-o în sensul că s-a admis cererea creditoarei - SRL pentru angajarea răspunderii patrimoniale a pârâților și care au fost obligați în solidar la plata pasivului debitoarei - SRL în sumă de 226.376 lei din care creanța 201.890 lei creditoarei - SRL și 24.486 lei, ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut următoarele:
Judecătorul sindic a fost investit de către creditorul - SRL cu soluționarea acțiunii în răspunderea membrilor organelor de conducere a debitoarei - SRL în speță pârâții și ambii având calitatea de administratori ai debitoarei.
În acest sens, în mod corect judecătorul sindic a reținut că, în regimul Legii nr. 85/2006 exercitarea acțiunii în răspunderea administratorilor aparține administratorului judiciar sau după caz, lichidatorului iar în subsidiar de către comitetul creditorilor.
În speță, lichidatorul judiciar a arătat că în opinia sa nu există motive pentru antrenarea răspunderii administratorilor și pe cale de consecință nu a formulat o astfel de cerere.
Solicitarea - SRL de desemnare a unui comitet al creditorilor nu a putut fi luată în considerare în condițiile în care Legea nr. 85/2006 stabilește un minim de trei creditori pentru desemnarea lui, iar în speță în tabelul definitiv al creanțelor sunt evidențiați doar C și - SRL.
În aceste condiții, pentru a asigura egalitate de tratament pentru creditori în cadrul procedurii insolvenței și pentru a nu priva partea interesată de exercitarea unui drept recunoscut de lege dar condiționat de un număr minim de creditori pentru constituirea unui comitet al acestora, judecătorul sindic a autorizat la termenul de judecată din 26 septembrie 2007 pe creditoarea - SRL să formuleze cererea prevăzută de art. 138 din Legea nr. 85/2006.
Analizând cererea astfel formulată, judecătorul sindic a reținut că - SRL s-a înființat în anul 2001 având ca asociați și administratori cu puteri depline pe pârâții și.
Pentru nepreschimbarea certificatului de înmatriculare în temeiul art. 30 din Legea nr. 359/2004 - SRL s-a dizolvat de drept fiind numit lichidator iar în cele din urmă s-a deschis procedura insolvenței în formă simplificată cu numirea lichidatorului -.
Cererea creditorului - SRL s-a întemeiat pe faptul că membrii organelor de conducere ale debitoarei au folosit bunurile (patrimoniul debitoarei) în folosul - SRL (la care au deținut calitățile de asociați și administratori).
Din rapoartele lichidatorului judiciar rezultă că între debitoarea - SRL și - SRL s-au derulat raporturi comerciale în urma cărora aceasta din urmă figurează în evidențele contabile ale - cu o creanță de 1.500.000.000 ROL- potrivit raportului din 16 mai 2007.
- SRL a intrat în faliment, fiind lichidată în 2006 însă - nu a formulat declarație de creanță în dosarul de faliment al celeilalte societăți.
De altfel, lichidatorul judiciar se contrazice în rapoartele sale așa încât din această perspectivă nu pot fi luate în considerare ca valabile toate aceste susțineri atâta vreme cât din însăși actele din dosarul de faliment al - SRL rezultă că fără putință de tăgadă că debitoarea - SRL nu și-a declarat creanța în falimentul acesteia.
Rezultă deci că cei doi administratori ai debitoarei - SRL pârâții intimați și nu au respectat o obligație legală, prevăzută la acea dată de Legea nr. 64/1995, respectiv de a declara creanța înscrierii lor în creditorilor - SRL.
De altfel, acest lucru a fost reținut și de către judecătorul sindic însă acesta a respins cererea de angajarea răspunderii celor doi administratori pe considerentul că în speță nu s-a dovedit culpa acestora și nici raportul de cauzalitate.
Astfel, s-a reținut că faptul de a sta în pasivitate și de a nu proceda la recuperarea datoriilor de la un partener de afaceri nu s-a realizat în scopul de a folosi bunurile societății în scop personal sau în interesul altei persoane.
Deoarece răspunderea administratorilor are caracterul unei răspunderi delictuale, sarcina dovedirii vinovăției aparține în acest caz terților.
În speța de față s-a făcut dovada faptului că totalitatea faptelor săvârșite de către administratori exced sferei unui management defectuos obișnuit neimputabil acestora deoarece cei doi administratori au prevăzut rezultatul faptei lor și anume că fără a fi înscrisă în creditorilor - SRL în procedura de faliment nu ar exista o posibilitate ca acea creanță de 1.500.000.000 lei să mai poată fi recuperată.
În concluzie, cei doi administratori au putut prevedea rezultatul negativ pentru debitoarea - SRL al pasivității lor care înregistra în contabilitate un prejudiciu de 1.500.000.000 lei și au acceptat producerea lui sau au socotit fără temei că el nu se va produce.
Rezultă fără dubiu că cei doi administratori cunoșteau situația debitoarei - SRL și faptul că aceasta avea înregistrat în contabilitate la data dezbaterii dosarului de faliment al - SRL datoria către creditorul - SRL și este de domeniul evidenței faptul că au înțeles că prin nerecuperarea datoriei de la - nu vor avea resurse să plătească la rândul lor către creditorul - SRL.
Nu este necesar ca fapta de nedeclarare a creanței să fie însoțită de altă faptă ilicită (ca de exemplu ținerea unei evidențe contabile fictive) așa cum în mod greșit a reținut judecătorul sindic.
Acestea două sunt două fapte ilicite distincte și uneori este suficient să utilizezi mijloace legale de acțiune (în cazul de față principiul disponibilității creditorului de a face sau nu vreun demers pentru recuperarea creanței sale) pentru ca rezultatele să aibă consecințe negative nelegale față de terți.
După cum s-a reținut atât în practica judiciară cât și în literatura de specialitate prin nerecuperarea unor datorii de la partenerii de afaceri, organele de conducere rămânând în pasivitate, bunurile persoanei juridice au fost folosite în interesul persoanelor respective și aceasta îmbracă fapta prevăzută și enumerată expres în textul art. 138 lit a din Legea nr. 85/2006.
Cu privire la raportul de cauzalitate acesta a fost dovedit în speță deoarece însuși lichidatorul - SRL a afirmat în repetate rânduri (raportul din 16 mai 2007, raportul din 13 iunie 2007) că nerecuperarea creanței a condus în mod indubitabil la apariția stării de insolvență și intrarea în faliment a - SRL.
Pe de altă parte, însăși pârâta își asumă responsabilitatea personală pentru datoriile - SRL prin procesul verbal de conciliere și respectiv prin formularea poziției procesuale depusă odată cu întâmpinarea.
Nu este de ignorat faptul că, relațiile de rudenie dintre asociații și administratorii - SRL și - SRL au dus la derularea unor raporturi comerciale între cele două societăți în interesul cooptării debitoarei - SRL în garantarea datoriilor lui - SRL, profitând acesteia din urmă și implicit asociațiilor administratori nefiind nicidecum o dovadă a bunei-credințe ci mai degrabă o modalitate de întârzia creditorii în executarea silită a creanțelor.
Pe de altă parte, în speță este întrunită și cerința ipotezei prevăzute de art. 138 lit c din Legea nr. 85/2006 în sensul că administratorii au dispus în interes personal continuarea unei activități care ducea în mod vădit societatea la încetare de plăți și nu poate fi acceptată cu ușurință împrejurarea că nepreschimbarea certificatului de înmatriculare este lipsită de relevanță juridică.
Pasivitatea de care au dat dovadă cei doi administratori care au neglijat cu bună știință să preschimbe certificatul de înmatriculare, cunoscând consecințele legale ale acestei omisiuni a determinat ca activitatea debitoarei să stagneze aceasta ajungând în insolvență și nemaidesfășurând în mod intenționat activități comerciale, fiind evident că s-a urmărit desființarea acesteia.
Pentru toate considerentele mai sus expuse, Curtea a constatat că în speță sunt incidente prevederile art. 138 alin (1) lit a-c din Legea nr. 85/2006 iar hotărârea judecătorului sindic a fost dată cu aplicarea greșită a legii, motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct 9 Cod procedură civilă, urmează ca în temeiul dispozițiilor art. 312 alin (1) Cod procedură civilă să se admită recursul declarat de creditorul - SRL iar hotărârea judecătorului sindic să fie modificată în sensul admiterii cererii creditoarei pentru angajarea răspunderii patrimoniale a pârâților și care vor fi obligați în solidar la plata pasivului debitoarei - SRL în sumă de 226.376 lei reprezentând creanța de 208.890 lei a creditoarei - și creanța de 24.486 lei a creditorului ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE
Împotriva acestei decizii, a formulat în termenul legal, contestație în anulare pârâtul care a solicitat suspendarea executării deciziei civile nr. 579/2008 a Curții de APEL CLUJ până la soluționarea irevocabilă a contestației în anulare; admiterea contestației în anulare, anularea deciziei civile nr. 579/2008 și pe cale de consecință, rejudecarea recursului, cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
Prin încheierea din 8 aprilie 2000 pronunțată de această instanță s-a dispus suspendarea executării deciziei civile mai sus arătate până la soluționarea contestației în anulare formulată împotriva acestei decizii.
În motivarea contestației în anulare, pârâtul-contestator susține că hotărârea este nelegală deoarece procedura de citare pentru termenul la care a fost soluționat recursul a fost viciată cu el sub două aspecte. Citarea lui nu s-a efectuat de la domiciliul său fiind astfel încălcate dispozițiile art. 90 alin (1) Cod procedură civilă coroborat cu art. 92 Cod procedură civilă.
Apoi, el are domiciliul în C-N-. 34 din anul 2005. Al doilea aspect vizează vicierea procedurii de citare cu el pentru termenul din 26 februarie 2008 deoarece nu a fost citat conform prevederilor dreptului comun art. 92 Cod procedură civilă ci a fost citat Buletinul procedurilor de insolvență. Prin decizia Curții Constituționale nr. 1137 din 4 decembrie 2007 publicată în Monitorul Oficial nr. 31 din 15 ianuarie 2008 au fost declarate parțial neconstituționale dispozițiile art. 7 din Legea nr. 85/2006 astfel că aceste prevederi legale sunt suspendate în măsura în care sunt interpretate în sensul că persoanele împotriva cărora s-a deschis o acțiune potrivit dispozițiilor acestei legi ulterior deschiderii procedurii vor fi citate direct prin Buletinul procedurilor de insolvență, fără a beneficia de o primă comunicare a actelor de procedură potrivit Codului d e procedură civilă.
În temeiul art. 147 alin (1) din Constituție dispozițiile, legile și ordonanțele în vigoare constatate ca fiind neconstituționale își încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea acestora.
Prin încălcarea dispozițiilor legale invocate i-a fost încălcat dreptul la apărare care constituie una din garanțiile procesuale ce guvernează judecata.
Se mai susține că noțiunea de proces echitabil presupune și respectarea și aplicarea principiului contradictorialității, principiu care de asemenea conferă garanția unui proces echitabil în care părțile își pot formula apărările.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 317 alin (1) pct 1 Cod procedură civilă.
Examinând contestația în raport de criticile formulate Curtea de apel constată că este nefondată pentru următoarele considerente:
În legătură cu greșita citare a contestatorului cu ocazia soluționării recursului critica este nefondată deoarece așa cum rezultă din evidența ORC de pe lângă Tribunalul Cluj în ceea ce o privește pe debitoarea - SRL în structura acționariatului și datele de identificare ale asociațiilor/administratorilor firmei domiciliul contestatorilor este C-N- jud.
Dacă contestatorul invocă faptul că între timp și-a schimbat domiciliul acest lucru pentru a-l face opozabil terților trebuia menționat în Registrul Comerțului. Acest registru reprezintă modalitatea de informare în ceea ce privește situația societății comerciale.
Conform art. 5 din Legea nr. 26/1990 înmatricularea și mențiunile sunt opozabile terților de la data efectuării lor în Registrul comerțului ori de la publicarea lor în Monitorul Oficial.
Persoana care are obligația de a cere o înregistrare nu poate opune terților actele ori faptele neînregistrate, în afară de cazul în care face dovada că ele erau cunoscute.
Este evident deci că obligația efectuării modificărilor corespunzătoare la ORC incumba contestatorului de față care neefectuând o atare modificare nu poate opune terților o altă situație decât cea care este evidențiată în registrul public.
Acesta este și motivul pentru care nu a fost cunoscut un alt domiciliu în ceea ce-l privește pe contestator.
De altfel, pe tot parcursul derulării cauzei contestatorul a fost citat de la adresa situată în- C-N unde locuiește și celălalt administrator și care a fost prezentă la termenele de judecată și se află în grad de rudenie cu contestatorul de față și nu a indicat nici un moment împrejurarea că acesta și-a schimbat domiciliul.
Împrejurarea că adresa de buletin a contestatorului se află în C-N-. 34, nu poate concluziona că citarea lui s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor legale de vreme ce singura adresă cu care figurează în evidența publică este aceea de la Registrul comerțului.
Pe de altă parte, potrivit art. 8 alin 3 din Legea nr. 85/2006 Curtea de apel este instanță de recurs pentru hotărârile pronunțate de judecătorul sindic și în soluționarea recursurilor,citarea părților se face prin Buletinul procedurilor de insolvență.
De aceea, se apreciază că susținerea contestatorului în legătură cu citarea lui în condițiile Codului d e procedură civilă este neîntemeiată.
Este neîntemeiată critica acestuia și sub aspectul incidenței deciziei Curții Constituționale la care acesta face referire deoarece aceasta are în vedere judecata în fond și nicidecum judecata în recurs.
Pe de altă parte, rațiunea deciziei Curții Constituționale a fost aceea de a se acorda posibilitatea luării la cunoștință printr-o primă comunicare a actelor de procedură conform Codului d e procedură civilă pentru judecata în primă instanță.
Din interpretarea acestei decizii rezultă faptul că persoana se va putea prevala de lipsa efectuării procedurii de citare conform Codului d e procedură civilă doar dacă va face dovada că prin citarea prin Buletinul procedurilor de insolvență a fost lipsit de posibilitatea de a-și face o apărare efectivă suferind prin aceasta o vătămare. Or, prin contestația formulată contestatorul nu aduce nici măcar un singur argument pe fondul cauzei adică nu-și face nici o apărare în sensul respingerii recursului de unde concluzia că nu posedă argumente în acest sens.
Apreciind deci că nici unul dintre motivele invocate nu fac să fie incidente cauzei dispozițiile art. 317 alin (1) pct 1 Cod procedură civilă, contestația în anulare se va respinge ca nefondată.
Potrivit dispozițiilor art. 274 Cod procedură civilă contestatorul va fi obligat la 2000 RON cheltuieli de judecată în favoarea intimatei - SRL justificate prin onorariul de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge contestația în anulare formulată de împotriva Deciziei civile nr. 579 din 04.03.2008 pronunțată în dosar - al Curții de APEL CLUJ pe care o menține în întregime.
Obligă pe contestator la 2000 RON cheltuieli de judecată în favoarea intimatei - SRL.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 15 aprilie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - - -
Red./
2 ex-/24.04.2008
Președinte:Claudia IdriceanuJudecători:Claudia Idriceanu, Danusia Pușcașu, Adriana Iluț
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
