Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 369/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIE Nr. 369
Ședința publică de la 06 Octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Traian Șfabu
JUDECĂTOR 2: Radu Cremenițchi
Judecător I -
Grefier - -
Pe rol judecarea cauzei Faliment privind pe recurent
și pe intimat SC SRL I, intimat ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUN. I, intimat SC SRL I, lichidator, având ca obiect procedura insolvenței, împotriva sentinței comerciale numărul 121/S din 13 martie 2008 Tribunalului Iași - judecător sindic.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă intimatul creditor I prin apărătorul ales - d-na avocat.
celelalte părți.
Întrucît recursul este insuficient timbrat, dosarul cauzei este lăsat la a doua strigare, la sfîrșitul ședinței, pentru a se face dovada timbrării.
La a doua strigare se prezintă intimatul creditor B I prin d-na avocat.
celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează:
- recurs la prim termen, insuficient timbrat: recurentul a fost citat, atît potrivit Codului d e procedură civilă cît și prin Buletinul procedurilor de insolvență, cu mențiunea timbrării;
- lichidatorul judiciar a formulat și depus la dosar întîmpinare al cărei duplicat s-a comunicat recurentului;
- intimatul creditor Administrația Finanțelor Publice a municipiului I, prin adresa nr. -/03.09.2008, solicită a i se comunica un exemplar după motivele de recurs, după care
Din oficiu instanța invocă și pune în discuția părților excepția de insuficientă timbrare a recursului declarat de pîrîtul împotriva sentinței comerciale nr. 121/S din 13.03.2008 a Tribunalului Iași - judecător sindic.
D-na avocat depune la dosar împuternicirea avocațială emisă de Cabinetul de avocat în baza contractului de asistență juridică încheiat cu intimatul creditor I și pune concluzii de anulare a recursului ca insuficient timbrat.
Curtea declară închise dezbaterile și rămîne în pronunțare.
Ulterior deliberării,
INSTANȚA
Asupra recursului comercial d e față;
Prin sentința comercială nr. 121/S din 13 martie 2008 Tribunalului Iași - judecător sindic, în temeiul art. 138 din Legea privind procedura insolvenței, admite acțiunea formulată de administratorul judiciar Cabinet individual de practician în insolvență, cu sediul în I, bd. - nr. 13, -.1-A,.1,.2, privind stabilirea răspunderii personale a pîrîtului, cu domiciliul în I, șoseaua nr. 48, în calitate de administrator al debitorului
Stabilește răspunderea personală a pîrîtului pentru pasivul debitorului falit I în sensul că îl obligă să plătească creditorului Administrația Finanțelor Publice a municipiului I suma de 6.736 lei și creditorului SC B - Franța suma de 77.680 lei.
În temeiul art.131 din Legea privind procedura insolvenței, dispune închiderea procedurii insolvenței debitorului, cu sediul declarat în I, șoseaua nr. 48.
Dispune radierea debitorului I din evidențele Oficiului Registrului Comerțului de pe lîngă Tribunalul Iași și din cele ale
Descarcă pe administratorul judiciar de orice îndatoriri și responsabilități.
În temeiul art. 4 alin. 4 din Legea privind procedura insolvenței,
Aprobă decontul de cheltuieli prezentat de administratorul judiciar Cabinet individual de practician în insolvență și dispune plata către acesta a sumei de 4278,80 lei din fondul de lichidare.
În temeiul art. 135 din Legea privind procedura insolvenței dispune notificarea prezentei sentințe creditorilor, Direcției Generale a Finanțelor Publice a județului I, Oficiului Registrului Comerțului de pe lîngă Tribunalul Iași pentru efectuarea mențiunii de radiere prin publicarea în Buletinul Procedurilor de insolvență.
Pentru a pronunța această hotărîre, prima instanță reține că procedura generală a insolvenței împotriva debitorului I s-a deschis prin sentința comercială nr. 269/20.09.2006, la cererea creditorului SC - Franța.
Tabelul creanțelor asupra averii debitorului, definitivat prin încheierea nr. 7/10.01.2007, cuprinde pe creditorul inițiator al procedurii cu o creanță în cuantum de 77.680 lei și pe creditorul Administrația Finanțelor Publice a municipiului I cu o creanță în sumă de 6.736 lei.
Administratorul judiciar, ca urmare a refuzului administratorului debitorului de a depune la dosar actele și informațiile prevăzute de art. 28 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 pentru reconstituirea realității operațiunilor derulate de debitor și a situației financiare a acestuia cît și pentru identificarea de creanțe sau active din a căror valorificare să se obțină fonduri de lichidare, la data de 23.02.2007 a înregistrat raport cu propunerea de închidere a procedurii pe temeiul art. 131 din Legea nr. 85/2006, solicitînd ca, în temeiul art. 138 alin. 1 lit. a, e și g din. 85/2006, pentru pasivul debitorului falit să răspundă cu averea proprie pîrîtul. În esență, administratorul judiciar arată că starea de insolvență se datorează exclusiv pîrîtului, așa cum rezultă din bilanțurile contabile aferente anilor 2003 - 2006.
Prin întîmpinare, pîrîtul susține că nu a săvîrșit acte de natură a prejudicia societatea, solicitînd efectuarea unei expertize contabile.
Instanța reține că acțiunea în răspundere este întemeiată.
Societatea debitoare, a fost înființată în anul 2002, avîndu-i ca asociați pe și, ultimul îndeplinind și funcția de administrator încă de la înființare.
Conform probelor administrate, rapoartele întocmite de administratorul judiciar și expertiza efectuată, în cauză s-a constatat prezența unor fapte ilicite săvîrșite de administratorul pîrît și care se circumscriu prevederilor art. 138 alin. 1 lit. a și e din Legea nr. 85/2006, fapte care au avut drept consecința diminuării activului cu agravarea pasivului și prejudicierea creditorilor și ale căror șanse de recuperare a creanțelor sunt inexistente.
Potrivit art. 10 din Legea nr. 82/1991, organizarea și conducerea contabilității și, deci, a întocmirii și înregistrării la organele fiscale a raportărilor contabile sunt în obligația și răspunderea administratorului oricărei societăți comerciale presupusă a fi în activitate, iar corecta ținere a registrelor contabile este o obligație stabilită în sarcina administratorului societății potrivit art. 73 din Legea nr. 31/1990.
În cauză, administratorul judiciar a notificat în repetate rînduri pe pîrît atît cu privire la deschiderea procedurii cît și asupra obligației de predare a documentelor contabile spre verificare, însă abia la data de 31.05.2007, după formularea unei plîngeri penale împotriva sa și după sesizarea cu acțiune în răspundere, pîrîtul a înțeles să pună la dispoziția acestuia documentele contabile din al căror conținut administratorul judiciar a putut să constate că la finalul anului 2006 societatea debitoare deținea în patrimoniu active circulante în valoare totală de 98.362 lei (stoc de marfă în valoare de 13.440 lei; disponibilități bănești în sumă de 23.432 lei; creanțe de încasat în sumă de 61.490 lei) și a încheiat activitatea cu un profit de 26.232 lei.
Aceste elemente de activ, evidențiate scriptic, nu au fost destinate investirii sau plății creditorilor și nici au putut fi regăsite faptic, iar situația lor nu a putut fi lămurită nici de expertiza ce s-a efectuat în cauză și care, în cea mai mare parte, bazîndu-și concluziile pe explicațiile furnizate de pîrît, nesusținute însă cu documente justificative, nu are fundamentare legală. În acest sens expertiza a afirmat că nu se poate pronunța asupra realității disponibilului în sumă de 17.393 lei, existent în casieria societății la data de 30.06.2006, și a însușirii lui de către pîrît întrucît nu s-a efectuat inventarierea numerarului de casă așa cum impun prevederile legale, sold din registrul de casă recunoscut de pîrît și despre care acesta a susținut că ar avea în compunere și suma de 15.000 lei cu care ar fi creditat societatea, dar fără a depune vreun document care să probeze operațiunea de creditare afirmată și fără a solicita pîrîtului prezentarea numerarului și inventarierea lui.
Deși pîrîtul nu a justificat cu documente suma de 3766,29 lei, reprezentînd lucrări de reparații, finisări și amenajări interioare a sediului social deținut într-un spațiu proprietatea mamei sale în baza acordului acesteia, autentificat sub nr. 1414/18.11.2002, expertiza a apreciat ca legală această cheltuială doar pe considerentul că respectiva declarație echivalează unui contract de comodat, în baza căruia pîrîtul avea dreptul și obligația de a efectua respectivele lucrări întrucît pentru folosirea spațiului nu i s-a pretins nici o chirie.
Nici probele și nici dispozițiile legale în materie de comodat - art. 1560, art. 1561 cod civil - nu justifică o astfel de concluzie, pe de o parte pentru că acceptul proprietarului pentru folosirea spațiului drept sediu social nu poate constitui un contract de comodat iar pe de altă parte pentru că, dacă ar exista o astfel de înțelegere a părților privind folosința imobilului respectiv, contractul de comodat este esențialmente gratuit, situație în care comodatarul nu este obligat să plătească nici măcar contravaloarea uzurii lucrului rezultată din folosința lui și cu atît mai puțin finisaje sau amenajări interioare.
este și existența în contul bancar al debitorului a sumei de 6.039 lei, a creanțelor în sumă de 61.490 lei pe care acesta le are de încasat de la diverși debitori ca și stocul de marfă în valoare de 13.440 lei ce s-ar afla în depozitul unui terț, elemente de activ care figurează scriptic în evidențele contabile dar pe care pîrîtul nu a fost în măsură să le pună la dispoziția administratorului judiciar pentru a fi valorificate în procedură în vederea plății creditorilor și de a căror existență materială nici expertiza nu a fost preocupată, limitîndu-se să consemneze doar afirmațiile pîrîtului cu privire la aceste sume.
Pîrîtul nu a justificat cu documente legale și opozabile nici suma de 13.727,72 lei, reprezentînd contravaloare carburant, piese și accesorii auto pentru cele autoturisme proprietatea acestuia ce ar fi fost folosite în interesul societății debitoare, cheltuială pentru care expertiza a concluzionat că acesta trebuie să răspundă întrucît nu a prezentat nici un document privind folosirea în interesul societății a respectivelor autoturisme.
După administrarea probei cu expertiză, pîrîtul a depus contractele de comodat din 01.12.2002, 10.05.2004 și 01.06.2005 privind folosirea de către societatea debitoare a trei autoturisme proprietatea pîrîtului, însă aceste documente vor fi înlăturate potrivit principiului că nimeni nu-și poate constitui dovada propriilor sale drepturi întrucît nu au fost prezentate expertizei și nici nu figurează ca înregistrate în registrele pe care orice societate comercială este obligată să le țină, prin grija administratorului social, conform art. 51 cod comercial și art. 20 din Legea contabilității, fiind întocmite pro causa.
În lipsa oricăror acte justificative, se prezumă că aceste sume și stocul de marfă au fost utilizate de pîrît în exclusivitate în interes personal, faptă prevăzută de art. 138 alin. 1 lit. a din Legea nr. 85/2006.
De asemenea, lipsa în cauză a evidenței contabile primare ca bază legală și rezumativă a informațiilor cuprinse într-un bilanț contabil și cu ajutorul căreia putea fi verificată exactitatea și legalitatea datelor înregistrate în conturile patrimoniale nu a permis administratorului judiciar să stabilească cu certitudine care sunt elementele de activ și de pasiv ale patrimoniului debitorului și nici să acționeze pentru recuperarea creanțelor acestuia așa încît, împrejurarea că active circulante în valoare de 98.362 lei, evidențiate în bilanțul de la 31.12.2006, nu s-au putut regăsi și faptic, permite concluzia că acestea fie au fost ascunse fie au fost deturnate de pîrît, faptă prevăzută de art. 138 alin. 1 lit. e din Legea nr. -.
În aceste condiții se impune instituirea răspunderii personale a pîrîtului pentru pasivul debitorului falit, reprezentat de creanțele admise în procedură, pîrîtul urmînd a suporta din averea proprie acest pasiv.
În condițiile în care în averea debitorului nu au fost identificate bunuri sau alte elemente de activ care să poată asigura acoperirea creanțelor și, din acest motiv, finalitatea urmărită de lege nu poate fi atinsă, în temeiul prevederilor art. 131 din Legea nr. 85/2006 se va dispune închiderea procedurii și radierea debitorului din evidențele fiscale și cele ale registrului comerțului, cu descărcarea administratorului judiciar de orice responsabilități și îndatoriri privind procedura.
Totodată, pentru activitatea depusă, pe baza documentelor justificative atașate, se va încuviința administratorului judiciar decontul depus pentru suma totală de 4278,80 lei, din care suma de 1423,80 lei cheltuieli de procedură efectuate de acesta din fonduri proprii și suma de 2855 lei onorariu, plata urmînd să se facă, în lipsa disponibilităților în contul debitorului, din fondul de lichidare constituit potrivit art. 4 din Legea nr. 85/2006.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pîrîtul, criticînd-o de netemeinicie și nelegalitate.
Recurentul susține că instanța de fond în mod eronat a reținut că s-ar fi sustras de la obligația de predare a documentelor societății administratorului judiciar. A arătat că notificările au fost trimise greșit și abia cu ocazia plîngerii penale a aflat despre aceste solicitări.
Mai arată recurentul că toată motivarea instanței în sensul instituirii răspunderii patrimoniale are la bază o expertiză efectuată superficial și incomplet. Așa s-a reținut existența în patrimoniul societății a unor active evidențiate în contabilitate dar care nu se regăsesc faptic.
de marfă se afla în depozitul unei societăți în localitatea, iar cu referire la disponibilul în sumă de 17393 lei, existent în casieria societății (în cuprinsul căruia se regăsește și suma de 15000 lei), reținut de instanță ca nefiind justificat cu documente, recurentul afirmă că instanța a ignorat existența chitanței nr. -/13.03.2006 care evidențiază suma de 15000 lei cu care acesta a creditat societatea.
Eronat reține instanța de fond că pîrîtul ar fi ascuns aceste active în condițiile în care acesta a arătat unde se află stocul de marfă și a prezentat facturile justificative ale creanțelor.
Cu privire la suma de 3766,29, reprezentînd reparații și amenajări ale sediului social, instanța reține că nu sunt cheltuieli legale. Este adevărat că un contract de comodat este gratuit însă, în condițiile în care imobilul în care urma să se desfășoare activitatea era impropriu, reparațiile și amenajările erau imperios necesare și perfect legale.
Instanța a înlăturat nelegal documentele justificative cu privire la suma de 13727,72 lei, reprezentînd contravaloare carburant, piese și accesorii auto pentru autoturismele folosite în interesul societății, susține recurentul cu referire la cele trei contracte de comodat, neînregistrate pentru că nu știa unde sunt ținute aceste documente.
Potrivit acestor motive, recurentul solicită a se constata că nu se face vinovat de faptele prevăzute de art. 138 alin. 1 lit. a și e din. 85/2006 și nu este răspunzător de situația pe care o parcurge societatea.
Așa cum a reținut și administratorul judiciar, societatea are de recuperat mai multe creanțe, astfel că situația financiară s-a deteriorat datorită debitorilor care nu și-au mai achitat aceste datorii.
În drept, recurentul își întemeiază recursul pe dispozițiile art. 3041Cod procedură civilă.
Solicită admiterea recursului, casarea sentinței primei instanțe și, rejudecînd cauza, să se dispună exonerarea sa de răspundere.
Administratorul judiciar, Cabinet, prin întîmpinarea formulată în cauză consideră temeinică și legală hotărîrea judecătorului sindic, neîntemeiat recursul declarat de pîrît și solicită respingerea recursului.
Analizînd recursul sub aspectul îndeplinirii dispozițiilor imperative cu privire la achitarea taxelor de timbru la depunerea recursului sau, cel tîrziu, la prima zi de înfățișare inclusiv, cuprinse în legea nr. 146/1997 republicată - art. 20, instanța constată că recursul este insuficient timbrat, recurentul fiind citat cu mențiunea achitării taxei de timbru judiciar, indicîndu-i-se și cuantumul.
Conform prevederilor art. 20 (3) din Legea nr. 146/1997, neîndeplinirea obligației de plată pînă la termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii sau a cererii.
În concluzie, instanța urmează a anula recursul ca insuficient timbrat și a menține ca legală și temeinică sentința recurată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
Anulează recursul ca insuficient timbrat, declarat de împotriva sentinței nr. 121/S din 13.03.2008 a Tribunalului Iași - judecător sindic, pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 06 Octombrie 2008.
PREȘEDINTE: Traian Șfabu - - | JUDECĂTOR 2: Radu Cremenițchi - - | JUDECĂTOR 3: Iulia Miler I - |
Grefier, - - |
Red.
Tehnored. / 3 ex.
09 Octombrie 2008
Tribunalul Iași - judecător sindic::
Președinte:Traian ȘfabuJudecători:Traian Șfabu, Radu Cremenițchi, Iulia Miler
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
