Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 2737/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 2737/2009
Ședința publică de la 03 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Claudia Idriceanu
JUDECĂTOR 2: Danusia Pușcașu
JUDECĂTOR 3: Axente Irinel
GREFIER:
S-a luat spre examinare recursul declarat de creditoarea SC SRL împotriva sentinței comerciale nr. 2714 din 2 iulie 2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Comercial, în contradictoriu cu intimata SC SRL, având ca obiect procedura insolvenței - deschiderea procedurii.
La apelul nominal se prezintă avocat în reprezentarea intereselor intimatei.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este timbrat prin achitarea taxei judiciare de timbru în valoare de 60 lei și s-a aplicat timbru judiciar în valoare de 0,3 lei.
S-a făcut referatul cauzei după care, se constată că la data de 21 septembrie 2009, s-a înregistrat la dosar chitanța prin care recurenta a achitat diferența de taxă judiciară de timbru în valoare de 40 lei, iar la data de 28 octombrie 2009, s-a depus la dosar întâmpinare din partea intimatei, prin care solicită respingerea recursului ca neîntemeiat și pe cale de consecință menținerea sentinței comerciale ca legală și temeinică, cu obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.
Curtea, după deliberare, având în vedere că întâmpinarea a fost depusă la dosar în termenul legal prevăzut de lege, nu cuprinde aspecte noi decât cele invocate în fața instanței de fond, motiv pentru care apreciază că nu se impune comunicarea acesteia cu recurenta.
Reprezentantul intimatei arată că nu are cereri de formulat sau excepții de invocat.
Curtea, după deliberare, nefiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, apreciază că prezenta cauză se află în stare de judecată, declară închise dezbaterile și acordă cuvântul pe fond asupra recursului.
Reprezentantul intimatei solicită respingerea recursului ca neîntemeiat și pe cale de consecință menținerea sentinței comerciale atacate ca fiind legală și temeinică, cu cheltuieli de judecată, conform chitanței și a facturii pe care le depuse la dosar, pentru motivele expuse pe larg în întâmpinare și pe care le susține oral în fața instanței cu ocazia acordării cuvântului pe fond.
CURTEA:
Prin sentința comercială nr. 2714 din data de 2 iulie 2009 pronunțată în dosarul nr- de Tribunalul Comercial Cluj, s-a respins cererea formulată de creditoarea, împotriva debitoarei, având ca obiect deschiderea procedurii insolvenței.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că, în conformitate cu disp. art. 3 pct. 1 lit. a și b din Legea nr. 85/2006, prin insolvență se înțelege acea stare a patrimoniului debitorului ce se caracterizează prin insuficiența fondurilor bănești disponibile pentru plata datoriilor exigibile, insolvența fiind prezumată ca vădită atunci când debitorul, după 30 de zile de la scadență, nu a plătit datoria sa față de unul sau mai mulți creditori sau iminentă atunci când se dovedește că debitorul nu va putea plăti la scadență datoriile exigibile angajate, cu fondurile bănești disponibile la data scadenței.
Conform art. 3 pct. 6, prin creditor îndreptățit să solicite deschiderea procedurii insolvenței se înțelege creditorul a cărui creanță împotriva patrimoniului debitorului este certă, lichidă și exigibilă de mai mult de 30 de zile, pct. 12 al aceluiași articol stabilind și o valoare prag pentru a putea fi introdusă cererea creditorului, în sumă de 10.000 lei.
Făcând aplicarea dispozițiilor legale mai sus enunțate la cazul în speță, judecătorul sindic a constatat că între creditoare și debitoare s-a încheiat la data de 1 mai 2007 contractul de subînchiriere nr. 881 depus în copie xerox la dosar la fila 8 și că în baza acestui contract debitoarea, în calitate de chiriaș, beneficia de folosința parțială a imobilului situat în C-N,-,. 2, în schimbul unei chirii lunare ce începând cu luna iunie 2007 fost stabilită la suma de 750 Euro pe lună la care se adăuga TVA.
Termenul de valabilitate a contractului a fost stabilit ca fiind 1 mai 2007-30 aprilie 2008.
Conform dispozițiilor contractuale (art.4) debitoarea se obliga să achite la semnarea contractului în contul creditoarei o garanție reprezentând contravaloarea chiriei pentru o lună de contract, respectiv 750 Euro.
Creditoarea a emis în sarcina debitoarei facturi fiscale reprezentând contravaloare chirie pe perioada decembrie 2007 - martie 2008, solicitând în cuprinsul cererii introductive deschiderea procedurii insolvenței față de debitoare întrucât aceasta nu și-a îndeplinit obligațiile contractuale începând cu luna decembrie 2007.
Tribunalul a apreciat că referitor la caracterul cert, lichid și exigibil al creanței invocate de creditoare se impune a se face anumite precizări.
Astfel, conform contractului de subînchiriere debitoarea se obliga să achite o chirie stabilită de comun acord, plătibilă în lei la cursul BNR din ziua plății, scadența obligației de plată fiind data de 5 ale lunii pentru luna următoare.
Debitoarea nu a acceptat la plată facturile fiscale a căror contravaloare se solicită a fi plătită de creditoare, susținând că începând cu luna ianuarie 2008 eliberat spațiul subînchiriat și că începând cu acea dată nu ar mai datora creditoarei chiria.
Din această perspectivă, judecătorul sindic apreciază că pretențiile formulate de creditoare nu au caracter cert și că există dubii cu privire la certitudinea creanței, în condițiile în care se invocă încetarea contractului, iar prev. art. VIII din convenția părților stabileau încetarea convenției în cazul în care sublocatorul întârzia plata chiriei cu mai mult de 15 zile. În această situație, contractul astfel cum s-a stabilit de părți de comun acord se desființa de plin drept, fără punere în întârziere, fără somație și fără intervenția instanței de judecată, clauza inserată de părți în convenția lor având caracteristicile unui pact comisoriu de grad IV.
Pe cale de consecință, judecătorul sindic a apreciat că în cadrul procedurii insolvenței pentru a se stabili caracterul cert al creanței trebuie analizată convenția părților și luate în considerare disp. art. VIII din contractul de subînchiriere, putând fi reținută rezilierea contractului în baza pactului comisoriu de grad IV începând cu data de 20 2008.
La stabilirea acestei date s-a avut în vedere împrejurarea că, astfel cum a recunoscut creditoarea, chiria a fost achitată până în luna 2008 și că pentru luna decembrie 2008 obligația de plată îi revenea debitoarei, scadența fiind stabilită la data de 5 ale lunii pentru luna următoare.
În condițiile în care debitoarea susține că a eliberat spațiul începând cu luna ianuarie 2009, susțineri neinfirmate de creditoare, iar debitoarea recunoaște că îi datora chiria aferentă lunii decembrie 2008, instanța a apreciat că suma care ar avea un caracter cert ar fi doar chiria pe care chiriașul se obliga să o achite aferent lunii decembrie 2008.
Ori, din această perspectivă, a reținut tribunalul, întrucât conform facturii fiscale emise de creditoare chiria se ridică la suma de 3.175,87 lei, în condițiile în care s-ar accepta caracterul cert, lichid și exigibil al creanței, în cauză nu este întrunită cerința prev. de art. 3 pct. 12 din Legea nr. 85/2006 privind valoarea prag pe care legiuitorul a stabilit-o pentru ca cererea formulată de creditoare de deschidere a procedurii insolvenței să întrunească condițiile de admisibilitate.
Judecătorul sindic a apreciat că pentru facturile emise aferente chiriei datorate pe lunile ianuarie, februarie, martie 2009, creanța nu are caracter cert, lichid și exigibil. Raportat la considerentele mai sus reținute, cererea formulată de creditoare a fost respinsă ca nefondată, judecătorul sindic considerând că cererea creditoarei nu întrunește cerințele prevăzute de lege, creanța formulată de creditoare neîntrunind caracterul cert, lichid și exigibil și valoarea prag de 10.000 lei prevăzută de art. 3 pct. 12 din Legea nr. 85/2006.
În ceea ce privește solicitarea creditoarei de aoo bliga pe debitoare la plata cheltuielilor de judecată, judecătorul sindic a respins-o întrucât la dosar nu s-a depus dovada acestor cheltuieli.
Împotriva acestei hotărâri, ntemeiat pe dispozițiile art. 304 lit. 5 alin. 2.pr.civ. a declarat recurs creditoarea solicitând asarea sentintei si trimiterea cauzei spre rejudecare.
In dezvoltarea motivelor de recurs, creditoarea a arătat că în sedinta publică din data de 2.07.2009, societatea debitoare a depus întâmpinare, si a solicitat acordarea unui termen în vederea comunicării înscrisului societății, dar instanta de fond, în mod nejustificat, cu încălcarea dreptului la apărare consacrat de art. 24 din Constitutiei României, a respins cererea de amânare formulată de debitoare si a retinut cauza spre rejudecare, fără însă să comunice creditoarei întâmpinarea depusă în contradictoriu cu cererea de deschidere a procedurii insolventei, de
Astfel, a apreciat creditoarea, având în vedere că procesul civil este dominat, între altele, de principiul contradictorialității si de principiul dreptului la apărare, pentru realizarea acestor principii, părtile trebuie să cunoască si să aibă posibilitatea de a discuta toate elementele procesului, prin urmare, instanța de fond în mod nelegal, s-a pronuntat asupra pricinii fără să-i dea posibilitate creditoarei și-și formuleze apărarea cu privire la cele invocate de societatea debitoare în sustinerea întâmpinării.
Pe fond, creditoarea a arătat că instanța a interpretat în mod gresit prevederile art. VIII din contractul de subînchiriere nr. 881/01.05.2007, având ca obiect folosinta partială a imobilului situat în jud. C, încheiat între si apreciind contractul reziliat în 15 zile de la data la care sublocatorul nu îsi îndeplineste obligatia de plata a chiriei, retinând rezilierea contractului de la data de 20.10.2007, dispunând respingerea cererii de deschidere a procedurii insolventei, intentate împotriva C De asemenea conform prevederilor art. 11 si art. 111 din același contract de subînchiriere, termenul subînchirierii era de 1 an, respectiv până la data de 30.04.2008.
În privința acestor aspecte s-a relevat că singura parte contractantă în drept să invoce rezolutiunea contractului este creditorul obligatiei neexecutate, respectiv. Acesta are posibilitatea de a opta între invocarea rezilierii contractului, prevalându-se de pactul comisoriu expres, respectiv de a cere, printr-o actiune în justitie obligarea debitorului la executarea prestatiei, dar având în vedere faptul că aceasta nu a optat pentru rezilierea contractului, contractul se află în vigoare la data emiterii facturilor ce atestă debitul. Pe de altă parte, a subliniat creditoarea, în nici un caz clauza rezilierii nu îi poate servi societății debitoare, ca modalitate de sustragere de la neîndeplinirea obligatiilor stipulate conform contactului de subînchiriere, asumat de părtile contractante.
In drept s-au invocat prevederile art. 299, art. 304 lit. 5 alin. 2.pr.civ.
Prin întâmpinare, debitoarea C-N a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat și, pe cale de consecință, menținerea sentinței instanței de fond ca fiind legală și temeinică, cu cheltuieli de judecată. S-a arătat că instanța de fond nu este ținută să aprecieze relația contractuală părți decât din perspectiva prev. Legii nr. 85/2006, iar din perspectiva clauzelor contractuale, debitoarea și-a îndeplinit obligațiile asumate.
Analizand actele si lucrarile dosarului, instanta de recurs retine urmatoarele:
Cu privire la pretinsa incalcare a dreptului la aparare, instanta de recurs apreciaza ca sustinerile recurentei sunt neintemeiate. Astfel, la data de 11.06.2009 instanta de fond a admis cererea formulata de catre debitoare si a acordat un termen in vederea pregatirii apararii. La data de 2.07.2009, in sedinta publica debitoarea s-a prezentat prin aparator ales si a depus la dosar intampinare. Creditoarea desi legal citata, nu s-a prezentat prin reprezentant legal sau conventional la acest termen de judecata. Instanta a lasat cauza la a doua strigare, apoi a ramas in pronuntare pe cererea de deschidere a procedurii de insolventa (29 din dosarul de fond). Daca creditoarea recurenta legal citata s-ar fi prezentat in instanta prin reprezentant legal sau conventional, ar fi avut posibilitatea sa studieze intampinarea inainte de deschiderea dezbaterilor.
In opinia instantei, dreptul la aparare al partii nu a fost incalcat, deoarece, pe de o parte solutionarea unei cereri in materia insolventei trebuie realizata cu maxima celeritate, iar pe de alta parte respectarea deplina a drepului la aparare se realizeaza inclusiv prin promovarea prezentului recurs care fiind intemeiat pe dispozitiile art. 304 indice 1. ofera posibilitatea analizarii cauzei cu privire la toate aspectele de fapt si de drept, fiind astfel garantat dreptul la un proces echitabil in acceptiunea dispozitiilor art. 6 din CEDO. Mai mult, prin intampinarea depusa se realizeaza de catre debitoare strict o interpretare a probelor depuse in probatiune chiar de catre creditoare.
Cu privire la natura creantei invocata de catre creditoare in sprijinul deschiderii procedurii de insolventa, instanta de recurs aprecieaza ca aspectele retinute de catre prima instanta sunt legale si temeinice. Astfel, asa cum s-a stabilit in baza probelor administrate, chiria pentru spatiul inchiriat a fost achitata pana in luna inclusiv. In conditiile in care debitoarea intimata a eliberat spatiul ocupat in luna ianuarie 2009, sustineri neinfirmate de catre creditoare, rezulta ca suma care ar avea un caracter cert este doar cea aferenta lunii decembrie 2008. Mai mult, ramane in discutie si garantia retinuta de catre creditoarea recurenta, cu un cuantum echivalent cu chiria pe o luna (art. 4 din contract, 9), suma retinuta de catre creditoare in contul pretinsei chirii neachitate.
Mai mult, avand in vedere specificul litigiilor avand ca obiect deschiderea procedurii de insolventa intemeiata pe dispozitiile Legii 85/2006, prin probele depuse la dosar instanta apreciaza ca debitoarea intimata a probat ca, indiferent de caracterul cert sau incert al creantei invocate de catre creditoare nu se afla in stare de insolventa deoarece nu are nici o datorie catre bugetul de stat si este la zi cu plata taxelor si impozitelor locale (22-23 din dosarul de fond).
In consecinta, creditoarea are la indemana procedura dreptului comun pentru a-si realiza creanta prin administrarea unui probatoriu care sa stabileasca cuantumul exact al sumei datorate si caracterul cert al creantei raportat la acest cuantum.
Pentru toate aceste considerente, in baza dispozitiilor art. 312 alin. 1. recursul declarat va fi respins ca neintemeiat si sentinta recurata va fi mentinuta ca fiind pe deplin legala si temeinica.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGI
DECIDE:
Respinge recursul declarat de creditoarea, cu sediul procesual ales în B, - Business,-, etaj 4, sector 6, in contradictoriu cu debitoarea SC SRL, cu sediul in C-N,-,. 34, jud. C împotriva sentinței civile nr. 2.714 din 02 iulie 2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Comercial C, pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 03 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
- - - - - -
Red./3.12.2009
Dact./4 ex./
Jud.fond:.
Președinte:Claudia IdriceanuJudecători:Claudia Idriceanu, Danusia Pușcașu, Axente Irinel
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
