Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 2736/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 2736/2009
Ședința publică de la 03 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Claudia Idriceanu
JUDECĂTOR 2: Danusia Pușcașu
JUDECĂTOR 3: Axente Irinel
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de creditoarea ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUN. CNp rin DIRECTIA GENERALA A FINANTELOR PUBLICE C împotriva sentinței comerciale nr. 2617 din 25 iunie 2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Comercial Cluj, în contradictoriu cu intimații - SRL și JUDICIAR, având ca obiect procedura insolvenței închiderea procedurii.
La apelul nominal se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recurenta este scutită de plata taxelor judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei după care,
Curtea, după deliberare, în lipsa vreunei cereri prealabile a părților și în baza înscrisurilor existente la dosar, apreciază că prezenta cauză se află în stare de judecată, declară închise dezbaterile și o reține în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința comercială nr. 2617 din 25 iunie 2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Comercial Clujs -au respins obiecțiunile formulate de creditoarea ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI CNp rin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI C împotriva cererii formulate de lichidatorul judiciar de închidere a procedurii debitoarei - SRL și radiere din evidențele Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Cluj.
A fost admisă cererea formulată de lichidatorul judiciar în cadrul procedurii falimentului privind pe debitoarea - SRL.
S-a dispus închiderea procedurii falimentului debitoarei și radierea acesteia din registrul comerțului precum și descărcarea lichidatorului de îndatoriri și responsabilități cu privire la procedură.
S-a încuviințat în favoarea lichidatorului judiciar plata cheltuielilor de procedură avansate în cuantum de 641,5 lei și o renumerație în cuantum de 2.000 lei, urmând ca plata să se facă din fondul special constituit conform prev. art. 4 alin.4 din Legea nr. 85/2006.
S-a dispus notificarea prezentei sentințe creditorilor, debitoarei, lichidatorului, DIRECȚIEI GENERALE A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI C și OFICIULUI REGISTRULUI COMERȚULUI de pe lângă TRIBUNALUL CLUJ în vederea efectuării mențiunii închiderii procedurii și radierii.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că analizând obiecțiunile formulate de creditoare, judecătorul sindic a apreciat că raportul de activitate depus de lichidatorul judiciar la dosarul cauzei la data de 10 iunie 2009 (79-80) nu a putut fi considerat raport final, neîncadrându-se în disp. art.129 alin.1 din Legea nr.85/2006, întrucât procedura insolvenței debitoarei - SRL nu a urmat toate etapele procedurale pe care le reglementează Legea nr.85/2006, acest raport reprezentând un raport de activitate pe care practicienii în insolvență au obligația de a-l depune la dosarul cauzei la fiecare termen de continuare a procedurii conform art.21 din Legea nr.85/2006.
Totodată, judecătorul sindic a apreciat că din conținutul raportului de activitate depus la dosar de lichidatorul judiciar rezultă faptul că în averea debitoarei nu există bunuri ori resurse financiare necesare acoperirii cheltuielilor administrative pentru continuarea procedurii și că singurul creditor implicat în procedură a refuzat să avanseze sumele corespunzătoare, solicitând practicianului în insolvență formularea unei cereri pentru aprobarea unui buget previzionat.
Obiecțiunile formulate de creditoarea ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI C-N împotriva raportului lichidatorului judiciar au fost apreciate ca fiind, în principal, inadmisibile și în subsidiar nefondate.
Aceasta întrucât, în conformitate cu prev. art.129 alin.2 din Legea nr.85/2006, creditorii pot formula obiecțiuni la raportul final cu cel puțin 5 zile înainte de data convocării, ori, în cazul în speță, după cum mai sus s-a argumentat, raportul depus de lichidatorul judiciar la dosarul cauzei la data de 10 iunie 2009 nu poate fi considerat, din perspectiva alineatului 1 al aceluiași articol, ca fiind un raport final.
În condițiile în care ar fi apreciat că acest raport se încadrează în categoria celor reglementate de art.21 alin.1 din Legea nr.85/2006 și consideră că aceasta este încadrarea ce trebuie realizată, creditorii sunt îndreptățiți, în conformitate cu dispozițiile alineatului 3, să formuleze contestații în termen de 5 zile de la depunerea raportului.
Trebuie însă făcută mențiunea că, în conformitate cu alineatul 2 al art.21, oricare dintre creditori pot face contestație în această situație doar împotriva măsurilor luate de practicianul în insolvență și, în cazul în speță, prin raportul de activitate menționat mai sus lichidatorul judiciar nu a luat nici un fel de măsură în cadrul procedurii falimentului debitoarei, ci a propus doar închiderea procedurii, raportat la prev. art.131 din Legea nr.85/2006.
Pe cale de consecință, judecătorul sindic a apreciat că împotriva cererii formulate de practicianul în insolvență de închidere a procedurii în baza prev. art.131 din Legea nr.85/2006 nu se pot face obiecțiuni sau contestații și că doar hotărârea pronunțată de judecătorul sindic poate fi atacată cu recurs de părțile interesate.
În sprijinul acestei afirmații consideră că pot invoca și faptul că legiuitorul în cuprinsul art.131 nu face referire la vreun drept sau obligație pe care lichidatorul sau o altă parte le pot exercita ori asuma și că și în condițiile inexistenței unei cereri de închidere a procedurii judecătorul este obligat să procedeze la închiderea procedurii printr-o hotărâre, întrucât obligația este imperativă, rezultând din modul în care norma legală este edictată.
Pe de altă parte și în subsidiar, judecătorul sindic a apreciat obiecțiunile ca fiind nefondate, întrucât în cuprinsul prev. art.131 din Legea nr.85/2006 nu se condiționează de către legiuitor închiderea procedurii de formularea unei cereri de angajare a răspunderii și, implicit, de soluționarea acesteia, închiderea procedurii putând fi dispusă în orice stadiu, cu condiția ca să nu există bunuri în patrimoniul debitoarei ori acestea să fie insuficiente pentru a acoperi cheltuielile corelativ cu refuzul creditorilor de a avansa sumele corespunzătoare pentru acoperirea acestor cheltuieli administrative.
Judecătorul sindic a apreciat că în cauză sunt pe deplin aplicabile prev. art.131 din Legea nr.85/2006. În conformitate cu prevederile legale invocate, legiuitorul a stabilit în sarcina judecătorului sindic obligația de a dispune închiderea procedurii insolvenței în orice stadiu s-ar afla aceasta, în situația în care se constată că nu există bunuri în averea debitoarei ori acestea sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile administrative și nici un creditor nu se oferă să avanseze sumele corespunzătoare.
Modificarea dispozițiilor art.131 din Legea nr.85/2006 survenită prin OUG nr.173/19 2008 stabilit în mod imperativ în sarcina judecătorului sindic obligația de a închide procedura în acele situații prevăzute în mod clar și explicit în lege, situații în care în patrimoniul debitoarei nu există bunuri sau bunurile existente sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile, condiționat de refuzul creditorilor de a se oferi să avanseze sumele corespunzătoare pentru acoperirea acestor cheltuieli.
Spre deosebire de vechea reglementare a disp. art.131 care lăsa la latitudinea judecătorului sindic închiderea procedurii, posibilitate ce rezulta din folosirea sintagmei "va putea da o sentință de închidere a procedurii", actuala dispoziție a înlocuit posibilitatea cu o normă imperativă, care rezultă chiar și din sintagma utilizată de legiuitor "va da o sentință de închidere a procedurii".
Judecătorul sindic a reținut că lichidatorul i-a solicitat creditorului avansarea cheltuielilor de procedură, susținând în caz de refuz necesitatea închiderii procedurii falimentului debitoarei, însă creditorul nu și-a manifestat disponibilitatea de a avansa aceste cheltuieli.
Susținerile creditoarei în sensul că în lipsa documentelor financiar-contabile ar putea fi angajată răspunderea în condițiile prev. de art.138 lit.d din Legea nr.85/2006 sunt reale, însă legiuitorul nu condiționează închiderea procedurii în temeiul prev. art.131 de formularea unei astfel de cereri, o astfel de cerere putând fi eventual formulată în condițiile în care creditoarea ar fi fost de acord cu avansarea cheltuielilor de procedură.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs creditoarea DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI C solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii atacate, cu trimiterea cauzei judecătorului sindic pentru rejudecare în sensul respingerii cererii de închidere a procedurii insolvenței debitoarei - SRL.
În dezvoltarea motivelor de recurs, creditoarea arată că apreciază că raportul final cu propunerea lichidatorului de închidere a procedurii în conformitate cu dispozițiile art. 131 din Legea nr. 85/2006 cuprinde următoarele nereguli procedurale cu efecte juridice, după cum urmează: potrivit dispozițiilor art. 5 din Legea nr. 85/2006 lichidatorul judiciar are calitate de organ care aplică procedura insolvenței.
În îndeplinirea atribuțiilor prevăzute de lege, lichidatorul judiciar trebuie să asigure constatări clare și precise privind si situația debitorilor.
Întrucât lichidatorul judiciar nu a intrat în posesia documentelor contabile ale societății debitoare consideră că acesta nu se poate pronunța asupra existenței sau inexistenței bunurilor în averea debitorilor.
În contextul dispozițiilor legale speciale, susținerea raportului final pe considerentele arătate de lichidator este neîntemeiată atâta vreme cât nu s-a putut realiza o constatare clară asupra activelor cât și a posibilității de recuperare a creanțelor de la debitorul societății falite.
În calitatea sa de organ care aplică procedura insolvenței lichidatorul judiciar trebuia să uzeze de dispozițiile prevederilor art. 147 din Legea nr. 85/2006 și să ceară sprijinul organelor abilitate pentru a obține actele care să reflecte situația falitei.
răspunderii membrilor organelor de supraveghere și conducere presupune constatarea îndeplinirii unor condiții, respectiv prejudicierea creditorilor, existența raportului de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu și respectiv culpa personală a celui față de care se antrenează răspunderea.
Simpla reprezentare a faptului că prin săvârșirea unei fapte din cele enumerate la art. 138 se prejudiciază societatea și creditorii, prin producerea sau numai condiționarea stării de insolvență este suficientă pentru antrenarea răspunderii.
Din formularea art. 131 "judecătorul sindic va putea da o sentință", rezultă că acesta nu are obligația închiderii procedurii.
Legiuitorul i-a conferit judecătorului sindic doar facultatea închiderii procedurii și nu obligația închiderii acesteia deoarece, potrivit legii, acesta mai are și alte posibilități pentru a putea acoperi cheltuielile administrative.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate și având în vedere dispozițiile art. 3041Cod procedură civilă, Curtea de apel constată următoarele:
Prin hotărârea recurată judecătorul sindic a dispus închiderea procedurii insolvenței debitoarei reținând că în averea acesteia nu există bunuri ori resurse financiare necesare acoperirii cheltuielilor administrative pentru continuarea procedurii și nu s-au avansat sume de bani pentru continuarea acesteia, ceea ce echivalează cu îndeplinirea condițiilor impuse de art. 131 din Legea insolvenței.
O primă critică de nelegalitatea hotărârii rezidă din faptul că în opinia recurentei raportul final cu propunerea lichidatorului de închiderea procedurii în conformitate cu dispozițiile art. 131 din legea nr. 85/2006 cuprinde unele nereguli procedurale cu efecte juridice.
Astfel, o primă neregulă constă în aceea că lichidatorul judiciar în calitatea sa de organ care aplică procedura nu a făcut constatări clare și precise privind situația debitorului atâta timp cât nu a intrat în posesia documentelor contabile, acesta nu se poate pronunța asupra existenței sau inexistenței bunurilor din averea debitorului.
La fel, susținerea acestuia în sensul că nu au fost identificate bunuri în patrimoniul debitoarei bazându-se doar pe informațiile furnizate de Consiliul local C sunt insuficiente.
Pornind de la conținutul raportului de activitate depus de lichidatorul judiciar la data de 10 iunie 2009 în raport de cele relevate rezultă fără dubiu că acesta nu poate fi considerat raport final în accepțiunea prevederilor art. 129 alin 1 din Legea nr. 85/2006 deoarece procedura insolvenței debitoarei nu a urmat toate etapele procedurale pe care le reglementează Legea nr. 85/2006, ci dimpotrivă acesta reprezintă un raport de activitate depus în îndeplinirea obligațiilor prevăzute la art. 21 din Legea nr. 85/2006.
Totodată, din conținutul raportului de activitate rezultă că lichidatorul judiciar a făcut aprecieri în raport de demersurile intreprinse, cu privire la inexistența bunurilor în patrimoniul debitoarei, a resurselor financiare necesare acoperirii cheltuielilor administrative pentru continuarea procedurii precum și a faptului că singurul creditorul implicat în procedură în speță recurenta a refuzat să avanseze sumele corespunzătoare continuării procedurii.
În aceste condiții, Curtea reține că în mod întemeiat judecătorul sindic a apreciat că sunt pe deplin îndeplinite condițiile prevăzute de art. 131 din legea insolvenței atâta timp cât în averea debitoarei nu există bunuri și nici resurse financiare care să determine continuarea procedurii. Aceasta în contextul în care din evidențele fiscale precum și a celor bugetare nu rezultă că debitoarea ar deține în proprietate vreun bun supus impozitării.
Așadar, simpla invocare a neîndeplinirii atribuțiilor de către lichidator fără a arăta în concret ce măsuri ar trebui să întreprindă acesta și care să justifice continuarea procedurii, sunt neîntemeiate și nu pot fi reținute în speță.
Un alt aspect de nelegalitate a hotărârii constă în neaplicarea prevederilor art. 138 din Legea insolvenței în sensul antrenării răspunderii membrilor organelor de conducere.
Legea insolvenței acordă posibilitatea creditorilor de a formula o astfel de cerere așa încât în lipsa demersului juridic de solicitare a angajării răspunderii patrimoniale a membrilor organelor de conducere, din perspectiva formulării unei astfel de cereri de către creditoarea recurentă, nu justifică continuarea procedurii.
Nu în ultimul rând invocarea prevederilor art 4 alin 4 din Legea insolvenței în sensul utilizării fondului de lichidare, nu sunt aplicabile cauzei deoarece acesta are o altă destinație iar textul art. 131 din Legea insolvenței impune obligativitatea avansării cheltuielilor necesare continuării procedurii de către creditori și nu apelarea la fondul de lichidare.
Pentru toate considerentele mai sus expuse, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin 1 Cod procedură civilă, urmează a se respinge ca neîntemeiat recursul declarat de creditorul DGFP
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de creditoarea DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI C împotriva sentinței civile nr. 2617 din 25.06.2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Comercial Cluj pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 03.11.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - ---
Red./
5 ex./19.11.2009
Jud.fond.-
Președinte:Claudia IdriceanuJudecători:Claudia Idriceanu, Danusia Pușcașu, Axente Irinel
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
