Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 3148/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALA,DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV SI FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 3148/2009
Ședința publică din data de 07 decembrie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Mirela Budiu
JUDECĂTOR 2: Augusta Chichișan
JUDECĂTOR 3: Mihaela Sărăcuț
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul, împotriva sentinței civile nr. 1961 din 15.06.2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Maramureș, în contradictoriu cu intimata SC & SRL PRIN LICHIDATOR, având ca obiect procedura insolvenței - angajarea răspunderii membrilor organelor de conducere.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este îndeplinită.
Recursul promovat este legal timbrat cu taxă judiciară de timbru în sumă de 60 lei și timbru judiciar in valoare de 0,3 lei.
S-a făcut referatul cauzei, după care se arată că, în data de 03.12.2009 s-a înregistrat la dosarul cauzei, transmisă pe fax, întâmpinarea din partea lichidatorului judiciar ( 29 -31).
De asemenea, se reține că recurentul, prin memoriul de recurs, a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Curtea în urma deliberării, în baza înscrisurilor existente la dosar, apreciază că prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și o reține în pronunțare.
CURTEA:
Prin sentința civilă nr.1961 din 15 iunie 2009 a Tribunalului Maramureș, pronunțată în dosarul nr- s-a admis acțiunea promovată de lichidatorul judiciar, in contradictoriu cu pârâtul și, in consecință, pârâtul a fost obligat să suporte cu averea proprie pasivul societății insolvente SC & SRL până la concurența sumei de 20.269,54 lei.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut că prin acțiunea înregistrată sub nr. de mai sus, lichidator judiciar, în reprezentarea debitoarei SC & SRL - în faliment, a solicitat ca prin hotărârea pronunțată să se dispună obligarea pârâtul de a suporta cu averea proprie pasivul societătii insolvente, până la concurenta sumei de 20.269,54 lei.
In motivarea acțiunii s-a arătat că nu s-au predat actele prevăzute de art.35 din Legea 85/2006, considerându-se că administratorul statutar nu s-a conformat dispozitivului sentinței civile nr. 4380/15.12.2008, pronunțate în Dosar nr- al Tribunalului Maramureș, prin care s-a dispus ca debitoarea să depună la dosarul cauzei actele și informațiile prevăzute de art.35 din Legea nr. 85/2006. Astfel, nedepunerea de către administratorul debitoarei a actelor contabile creează prezumția potrivit căreia contabilitatea nu a fost ținută potrivit legii, atrăgând răspunderea administratorului potrivit art. 138 alin. 1 lit. d din Legea nr. 85/2006 și săvârșirii faptelor sancționate de Legea contabilitătii nr. 82/1001, republicată.
În drept s au invocat dispozițiile art. 138 alin. 1 lit. "d" din Legea 85/2006.
Examinând cererea, judecătorul sindic a reținut că, în urma demersurilor făcute de lichidatorul judiciar, în vederea punerii la dispoziția lichidatorului a actelor cerute de art. 28 alin. 1 din Legea 85/2006, nu s-au depus la dosarul de faliment actele contabile.
Neîntocmirea și nedepunerea actelor contabile creează prezumția relativă a neținerii contabilității în conformitate cu dispozițiile legale în materie, fapt ce angajează răspunderea administratorului statutar potrivit dispozițiilor art. 138 lit. "d" din Legea 85/2006.
unei contabilități fictive, dispariția unor acte contabile sau neținerea unei evidențe contabile în conformitate cu legea nu reprezintă, în principiu, activități direct producătoare de prejudicii însă ele pot favoriza starea de insolvență prin ascunderea unor active sau părți din acestea, prin plata cu întârziere a unor creanțe ceea ce a generat dobânzi sau penalități.
Împotriva hotărârii a declarat recurs pârâtul, solicitând admiterea recursului, casarea în întregime a sentinței civile nr. 1961/15.06.2009 a Tribunalului Maramureș și trimiterea cauzei spre rejudecare instantei de fond, întrucât aceasta a soluționat cauza în lipsa părții care nu a fost regulat citată nici la administrarea probelor și nici la dezbaterea fondului.
În motivarea recursului, s-a arătat că instanța de fond a soluționat cauza dedusă judecății în lipsa pârâtului, care nu a fost regulat citat nici la administrarea de probe și nici la dezbaterea fondului cauzei, mai mult, și comunicarea hotărârii s-a realizat la o altă adresă decât cea efectivă și corectă a recurentului, așa cum rezultă din copia actului de identitate depusă la dosar.
Astfel, potrivit dispozițiilor art.85 pr.civ. și art. 107 pr.civ. rezultă indubitabil că citarea părților reprezintă o cerință procedurală indispensabilă judecății, neîndeplinirea acesteia atrăgând nulitatea hotărârii ce s-ar pronunța.
În cazul pârâtului, citarea trebuia realizată la locuința efectivă a acestuia tocmai ca informarea asupra datei și locului de desfășurare a procesului făcute prin citație să fie expresă.
Referitor la termenul de declarare a căii de atac a recursului, solicită a reține că acesta a fost promovat în termenul prevăzut de dispozițiile legale incidente în cauză, relevând următoarele:
În egală măsură însă, comunicarea sentintei civile recurate prin prezentul s-a realizat la aceeași adresă greșită și reținută de instanța de fond și în acest sens. Dat fiind faptul că pârâtul-recurent nu domiciliază la adresa la care i s-a comunicat sentința, comunicarea la această adresă s-a făcut de asemenea nelegal, atrăgând evident nulitatea sa și pe cale de consecință făcând ca termenul de recurs să nu înceapă a curge împotriva pârâtului la data de 16.07.2009, când apare mențiunea că hotărârea i-ar fi fost comunicată.
de altfel sub aspectul determinării momentului de început al curgerii termenului de recurs este doar data comunicării valabile a sentinței civile recurabile și care evident nu poate fi cea reținută din dosar, sens în care solicită a reține că recursul declarat și înregistrat de recurent la data menționată este promovat în termenul legal prevăzut de lege.
Analizând recursul declarat în cauză, Curtea constată că el este fondat, pentru următoarele considerente:
Prin sentința civilă nr. 4380 din 15.12.2008, pronunțată în dosarul nr-, privind pe debitoarea SC & SRL, s-a dispus deschiderea procedurii, a fost numit administrator judiciar, iar prin încheierea nr. 688 din 23.03.2009, s-a dispus intrarea în faliment, a fost numit lichidator judiciar.
În dosarul de insolvență au înregistrat declarații de creanță creditorii: Administrația Finanțelor Publice B M și Primăria B M, pasivul fiind în sumă de 20.269,54 lei.
Prin sentința recurată, judecătorul sindic a admis cererea formulată de către lichidatorul judiciar, în contradictoriu cu pârâtul și, în consecință, pârâtul a fost obligat să suporte cu averea proprie pasivul societății insolvente SC & SRL, până la concurența sumei de 20.269,54 lei, în baza prev. art. 138 alin. 1 lit. d din Legea nr. 85/2006.
Pârâtul a declarat recurs împotriva acestei hotărâri, solicitând casarea ei și trimiterea cauzei spre rejudecare, în condițiile în care, pe parcursul soluționării cererii, nu a fost citat la adresa de domiciliu care figurează înscrisă în cartea sa de identitate.
Deși este real că în fața judecătorului sindic această stare de fapt nu a fost dovedită, iar lichidatorul judiciar a făcut toate demersurile pentru a afla adresa reală a pârâtului, în recurs, în baza prev.art.305 pr.civ. au fost depuse înscrisuri din conținutul cărora rezultă că pârâtul domiciliază în sat, nr. 4. (5), în condițiile în care, pe parcursul soluționării cererii, a fost citat de la adresa din situată în sat, nr. 334.
De asemenea, acest din urmă domiciliu figurează și pe dovada de comunicare a sentinței recurate.
Analizând aceste înscrisuri, Curtea constată că starea de fapt invocată în susținerea recursului, respectiv faptul că pe perioada judecării cererii de antrenare a răspunderii patrimoniale a pârâtului, acesta a fost citat de la o adresă greșită, este pe deplin dovedită.
Citarea este actul de procedură prin care participanții la judecată în procesul civil sunt înștiințați cu privire la existența lui, a termenului și locului unde se va desfășura judecata. Prin citarea părților se asigură respectarea a două principii fundamentale ale procesului civil: contradictorialitatea și dreptul la apărare, componente ale dreptului la un proces echitabil, prev.de art.6 paragraf 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale.
Potrivit art.85 pr.civ. judecătorul nu poate hotărî asupra unei cereri decât după citarea sau înfățișarea părților, afară numai dacă legea nu dispune altfel. La rândul său art.107 pr.civ. prevede că președintele va amâna judecata pricinii ori de câte ori constată că partea care lipsește nu a fost citată cu respectarea cerințelor prevăzute de lege sub pedeapsa nulității.
Caracterul imperativ al normelor înscrise în art.85 și 107.pr.civ. trebuie înțeles în sensul că instanța nu poate lua nici o măsură decât dacă părțile sunt legal citate ori prezente, cu excepția cazurilor anume prevăzute.
În doctrină s-a relevat și faptul că trebuie să se facă distincție între caracterul imperativ al normelor care obligă instanța să citeze în mod legal părțile și caracterul dispozitiv al acelora care reglementează citarea ca atare, deoarece obligatorie este citarea părților, iar nu înfățișarea lor la judecată.
Potrivit art. 90 alin.1 și 2.pr.civ. înmânarea citației și a tuturor actelor de procedură se face la domiciliul sau reședința celui citat, norme care sunt imperative, iar în condițiile în care pârâtului nu i s-a înmânat personal citația, acesta nelocuind la adresa la care în fapt a fost citat, hotărârea dată este lovită de nulitate.
În plus, în cauză sunt incidente și prev. art. 92 alin. 1 și 3, raportat la prev. art. 100 alin. 1 pct. 7 și alin. 3 pr.civ. în ceea ce privește citația comunicată pentru termenul din data de 15.06.2009 (17, dosar fond), procesul verbal de îndeplinire a procedurii necuprinzând mențiunile referitoare la calitatea persoanei căreia i s-a înmânat actul de procedură, nulitatea în acest caz fiind expresă.
Așa fiind, rezultă că pârâtul nu a fost legal citat, nici la administrarea probelor și nici la dezbaterea fondului, iar acest viciu a fost invocat în condițiile art.108 al.3 pr.civ. motiv pentru care este întemeiată solicitarea de aplicare în cauză a prev. art. 312 alin.5 teza a II-a pr.civ. Curtea urmând a proceda în consecință și a admite recursul declarat, cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare judecătorului sindic.
Rațiunea instituirii acestui motiv de casare cu trimitere, rezultă tocmai din necesitatea respectării principiului dreptului la apărare al părții care nu a fost legal citată la fond, iar cu ocazia rejudecării, pârâtul va avea posibilitatea de a susține și proba apărările sale legate de fondul cauzei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E CI DE:
Admite recursul declarat de pârâtul împotriva sentinței civile nr.1961 din 15.06.2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Maramureș pe care o casează și trimite cauza spre rejudecarea aceleiași instanțe.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 07 decembrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
- -
RED.MB/MB
18.12.09/5 ex.
jud.fond:
Președinte:Mirela BudiuJudecători:Mirela Budiu, Augusta Chichișan, Mihaela Sărăcuț
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
