Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 2803/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 2803/2009
Ședința publică din 09 noiembrie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Mihaela Sărăcuț
JUDECĂTOR 2: Mirela Budiu
JUDECĂTOR 3: Augusta Chichișan
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul promovat de creditorul MUNICIPIUL BMP RIN PRIMAR, împotriva sentinței civile nr. 1890 din 10.06.2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Maramureș, cauza privind și pe debitoarea SC - SRL, având ca obiect procedura insolvenței -deschiderea procedurii.
La apelul nominal făcut în cauză nu s-a prezentat nimeni.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxelor de timbru.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că, în data de 06.11.2009 recurentul a trimis la dosarul cauzei, prin fax, o cerere de judecare a cauzei în lipsă, iar intimata a depus întâmpinare, prin fax și poștă, prin care a solicitat respingerea recursului.
Curtea, în urma deliberării, constată că, nu mai sunt de invocat excepții prealabile sau de formulat alte cereri în probațiune, în baza înscrisurilor existente la dosar, apreciază că, prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și reține cauza în pronunțare.
CURTEA
deliberând reține că,
Prin sentința civilă nr. 1890 din 10 iunie 2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului s-a respins cererea creditorului Municipiul BMî mpotriva debitoarei SC SRL BMa vând ca obiect insolvență.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că creditorul Municipiul BMp rin Primar a formulat o cerere pentru deschiderea procedurii de insolvență împotriva debitoarei SC SRL BMp entru neplata la scadență a unei datorii de 19.058,38 lei.
Prezent la termenul din 11.02.2009 (21), reprezentantul creditoarei a menționat că va face verificări deoarece debitorul a prezentat la Direcția Venituri mai multe acte din care rezultă că imobilul pentru care s-a calculat impozitul a fost vândut, creditoarea încasându-și o parte din creanță.
S-a reținut, de asemenea, că la termenul din 15.04.2009 creditoarea nu s-a mai prezentat și nici nu a comunicat instanței rezultatul verificărilor pe care trebuia să le facă; copia din 22.12.2005 încheiat de executorul judecătoresc G în dosarul execuțional 124/2005, din care a rezultat că imobilul proprietatea persoanei juridice debitoare, situat în B M, P-ța - nr. 7. a fost vândut, creanța de 7.770,23 lei pe care a avut-o Municipiul B M la data respectivă, conform titlului executoriu 5881/01.11.2008, fiind achitată.
S-a depus titlul executoriu 14974/18.04.2008, din care rezultă fără echivoc că s-a calculat impozit pentru același imobil la zi și după 12.12.2005, când respectivul imobil a fost înstrăinat, ceea ce este fără suport legal.
În condițiile de mai sus, creditoarea nu are o creanță certă față de debitoare, care să justifice deschiderea procedurii de insolvență.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs creditorul MUNICIPIUL B-M solicitând admiterea acestuia, modificarea hotărârii atacate cu consecința deschiderii procedurii insolvenței.
În dezvoltarea motivelor de recurs, creditorul arată că la data de 15 ianuarie 2009 Primăria Municipiului B-M a solicitat Tribunalului Maramureș deschiderea procedurii insolvenței împotriva SC SRL, debitoare care datora bugetului local obligații fiscale cu titlul de impozit pe clădiri, teren și mijloace de transport, în cuantum de 19.058,38 lei.
Împotriva debitoarei a fost pornită executarea silită în baza somației nr.31445/18 aprilie 2008, comunicată acesteia prin anunțul public nr. 9342 din 7 august 2008, afișat pe pagina de internet a Primăriei Municipiului B-M, în conformitate cu art. 44 alin 3 din Codul d e procedură fiscală.
În urma înregistrării cererii de deschidere a procedurii insolvenței s-a prezentat, la sediul instituției recurente, administratorul statutar al societății debitoare, care i-a adus la cunoștință faptul că imobilele situate în B-M str V-- nr. 57 și-/22 deținute în proprietate de către societate au fost înstrăinate de către executorul judecătoresc G în anul 2005, prezentând totodată și actele de adjudecare.
În baza acestor acte de adjudecare a procedat la scoaterea din evidență a clădirilor și terenului de pe rolul fiscal al debitoarei, iar în urma acestor operații fiscale a rezultat obligații fiscale de plată n sumă de 10.937,36 lei din care: 176 lei reprezintă debit restant impozit auto, 113,56 lei reprezintă majorări de întârziere aferente, iar 7,38 lei reprezintă penalități de întârziere aferente mijlocului de transport marca VOLKSWAGEN GOLF; 3501,90 lei reprezintă debit restant impozit clădiri, 5768,85 lei reprezintă majorări de întârziere aferente, iar 510,82 lei reprezintă penalități de întârziere aferente; 341,29 lei reprezintă debit restant impozit teren, 500,53 lei reprezintă majorări de întârziere aferente, iar 17,03 lei reprezintă penalități de întârziere aferente.
Această creanță bugetară este certă, lichidă și exigibilă, debitoarea aflându-se în insolvență vădită motivat de faptul că au trecut mai mult de 30 de zile de la ultima plată și anume din 19 ianuarie 2006.
De asemenea, contestatoarea nu a formulat, conform art. 33 alin 2 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, contestație la cererea de insolvență introdusă de instituția recurentă și nici nu a făcut dovada că ar dispune de disponibilități bănești pentru acoperirea sumelor restante, astfel consideră că instanța în mod nelegal a respins cererea acesteia de insolvență formulată în conformitate cu art. 31 din legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței.
Instanța a interpretat în mod greșit și faptul că instituția recurent ar fi calculat impozit pentru imobile și după înstrăinarea lor, deoarece așa cum a arătat s-a operat scoaterea din evidențele acesteia fiscale a imobilelor.
Mai mult decât atât, debitoarea nu a deținut imobil la adresa B-M P-ța - nr. 7. așa cum greșit a reținut instanța în sentința nr. 1890/10 iunie 200 ci cele două imobile pe care le-a prezentat mai sus.
Intimata SC SRL prin întâmpinarea depusă la data de 6 noiembrie 2009 solicită respingerea recursului ca nefondat cu consecința menținerii hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică (10).
Analizând recursul declarat de către creditorul MUNICIPIUL B-M prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor art.304 și 3041.pr.civ. Curtea l-a apreciat ca fiind fondat pentru următoarele considerente:
Demersul judiciar al creditorului MUNICIPIUL B-M vizează deschiderea procedurii de insolvență a debitoarei SC SRL în scopul acoperirii pasivului acestuia în sumă de 19.058,38 lei, apreciind că deține împotriva debitoarei o creanță certă, lichidă și exigibilă care depășește valoarea prag iar aceasta este în încetare de plăți.
Probele administrate în cauză relevă împrejurarea că judecătorul sindic, la termenul fixat pentru analizarea cererii creditoarei a apreciat că în speță nu sunt îndeplinite cerințele de admisibilitate a unei astfel de cereri cu consecința deschiderii procedurii insolvenței debitoarei.
Potrivit art.3 pct.1 lit.a și b din Legea nr.85/2006, prininsolvențăse înțelege acea stare a patrimoniului debitorului ce se caracterizează prin insuficiența fondurilor bănești disponibile pentru plata datoriilor exigibile, insolvența fiind prezumată cavădităatunci când debitorul, după 30 de zile de la scadență, nu a plătit datoria sa față de unul sau mai mulți creditori sau iminentă atunci când se dovedește că debitorul nu va putea plăti la scadență datoriile exigibile angajate, cu fondurile bănești disponibile la data scadenței.
Conform art.3 pct.6, prin creditor îndreptățit să solicite deschiderea procedurii insolvenței se înțelege creditorul a cărui creanță împotriva patrimoniului debitorului este certă, lichidă și exigibilă de mai mult de 30 de zile, valoarea prag pentru a putea fi introdusă cererea creditorului fiind în sumă de 10.000 lei.
Coroborând dispozițiile legale enunțate anterior se poate conchide că creditorul care are o creanță certă, lichidă și exigibilă mai M de 10.000 lei împotriva unei debitoare care nu a plătit-o la scadență și nici la un interval de 30 de zile de la această dată poate solicita instanței deschiderea procedurii insolvenței debitoarei.
Înscrisurile existente la dosar relevă cu caracter unitar împrejurarea că cererea formulată de creditoare nu a fost analizată de către judecătorul sindic prin prisma incidenței în cauză a dispozițiilor art.3 din Legea nr.85/2006 astfel că nu se putea stabili dacă debitoarea se află în insolvență, dacă se impune deschiderea procedurii generale sau a celei simplificate cu toate consecințele ce decurg de aici, etc.
În speță, judecătorul sindic s-a limitat în a reține că întreaga creanță a creditoarei a fost achitată iar diferența nu este datorată dovadă fiind procesul verbal încheiat de către executorul judecătoresc (28).
După cum rezultă din înscrisurile existente la dosar, între părți au existat unele negocieri cu privire la întinderea creanței creditoarei, urmare a negocierilor purtate stabilindu-se un alt cuantum al acesteia. Judecătorul sindic a preluat formal susținerea debitoarei cu privire la inexistența creanței și nu a lămurit dacă aceasta există, este certă, lichidă și exigibilă astfel încât procedura insolvenței să îi poată fi aplicabilă.
Este de principiu că în exercitarea prerogativelor instituite prin art.129 alin.5 pr.civ. judecătorii au îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice si legale.
Altfel spus, judecătorul este obligat ca anterior pronunțării unei soluții în litigiul dedus judecății să stabilească - cu respectarea principiului disponibilității părților - care este obiectul cererii, temeiul juridic al acesteia, părțile, etc. pentru a ajuta efectiv participanții la proces în ocrotirea intereselor lor legitime.
În speță, se poate observa, însă, că instanța de fond, a reținut în mod greșit că argumentele invocate de creditoare în fundamentarea cererii de chemare în judecată sunt neîntemeiate limitându-se la a prelua susținerile pârâtei a lămuri cauza sub toate aspectele sale în scopul obținerii finalității demersului lor judiciar.
Prin urmare, din această perspectivă, se poate observa că judecătorul sindic a soluționat procesul fără a intra în cercetarea fondului și ca atare se impune casarea hotărârii pronunțate și, întrucât pentru soluționarea cererii sunt necesare administrarea de noi probe, Curtea, în temeiul art.312 alin.3 pr.civ. raportat la art.8 și 33 din Legea nr.85/2006 va admite recursul debitoarei și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Cu prilejul rejudecării, judecătorul sindic, după ce va verifica incidența art. 12 din Legea nr.85/2006, va analiza cererea creditoarei din perspectiva art.3 din Legea nr.85/2006 urmând ca ulterior să dispună în consecință.
La adoptarea acestei soluții instanța a avut în vedere și jurisprudența CEDO. Astfel, Curtea amintește constant că revine în primul rând instanțelor naționale competența de a interpreta legislația internă, fiind vorba în special de reguli de natură procedurală, rolul său limitându-se la a verifica compatibilitatea cu Convenția a efectelor unei asemenea interpretări (CauzaTejedor împotriva Spaniei,Hotărârea din 16 decembrie 1997,de hotărâri și decizii1997-VIII, paragraful 31, p. 2.796). De asemenea, este cunoscut faptul că Convenția nu își propune să garanteze drepturi teoretice sau iluzorii, ci drepturiconcrete și efective(CauzaArtico împotriva Italiei,Hotărârea din 13 mai 1980, seria A nr. 37, p. 16, paragraful 33), iar dreptul la un proces echitabil nu poate fi considerat efectiv decât dacă cererile și observațiile părților sunt într-adevăr"auzite", adicăexaminate conform normelor de procedură de către tribunalul sesizat. Altfel spus, art. 6 impune "tribunalului" obligația de a proceda la o examinare efectivă a motivelor, argumentelor și a cererilor părților, cu excepția aprecierii pertinenței (CauzaVan de împotriva Olandei,Hotărârea din 19 aprilie 1994, seria A nr. 288, p. 19, paragraful 59, și CauzaDulaurans împotriva Franței,Hotărârea din 21 martie 2000, Cererea nr. 34.553/1997, paragraful 33).
Nu în ultimul rând, trebuie reținut că după cum a statuat Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza Hornsby c/Greciei și Sandor c/ României, autoritățile constituie un element al statului de drept, interesul său fiind identic cu cel al unei bune administrări a justiției și, ca atare, garantarea unor drepturi concrete și efective revine și în sarcina acestora deopotrivă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de creditorul MUNICIPIUL BMî mpotriva sentinței civile nr. 1890 din 10.06.2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Maramureș pe care o casează și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 09.11.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - - -
Red./
5 ex./24.11.2009
Jud.fond.-
Președinte:Mihaela SărăcuțJudecători:Mihaela Sărăcuț, Mirela Budiu, Augusta Chichișan
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
