Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 297/2009. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA nr. 297/
Ședința publică din 26 martie 2009
Completul compus din:
- Președinte
- - Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea recursului formulat de creditoarea AVAS, cu sediul în B,--11, sector 1, împotriva sentinței nr. 29 pronunțată la data de 08.01.2009 de Tribunalul Comercial Mureș în dosarul nr-.
La apelul nominal răspunde lichidatorul-intimat Târgu-M prin administrator, lipsă restul părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că recursul este declarat și motivat în termenul procedural, fiind scutit de plata taxei de timbru conform art. 17 al Legii nr. 146/1997, creditoarea-intimată Direcția Sanitară Veterinară Târgu-M a depus întâmpinare, iar recurenta solicitând judecarea cauzei și în lipsă, conform art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă.
În raport de actele și lucrările dosarului, instanța acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentantul lichidatorului-intimat, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii atacate ca legală și temeinică.
CURTEA,
La data de 09.10.2008, se arată în considerentele hotărârii atacate, lichidatorul judiciar a consemnat raportul final și bilanțul de închidere al procedurii.
Față de acest raport, reține judecătorul sindic, a formulat obiecție B reproșând faptul că mi a fost înscrisă în tabelul final de obligații pentru suma de 1.042,01 lei la rangul de prioritate prevăzut de art. 123 ptc. 4 din Legea nr. 85/2006. suma, precizează creditoarea, provine din aplicarea dispozițiilor OUG95/2003, prin preluarea creanțelor de la. în drepturile cărei s-a subrogat. Aceasta pretinde că nu a avut cunoștință de deschiderea procedurii insolvenței nefiind notificată niciodată de la deschiderea procedurii, de această procedură având cunoștință doar după convocarea prin Buletinul Procedurii Insolvenței a adunării creditorilor în vederea dezbaterii raportului final.
De asemenea, consemnează în hotărârea atacată, Baf ormulat și contestație împotriva tabelului definitiv de creanțe cu aceleași argumente ca cele invocate în obiecția la raportul final.
Lichidatorul judiciar a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației și obiecțiunii formulate motivând că nu sunt incidente dispozițiile art. 76 din Legea nr. 85/2006.
Judecătorul sindic reține că nu sunt incidente dispozițiile art. 76, dar că face trimitere implicită și la dispozițiile art. 75 din Legea nr. 85/2006.
Or, arată judecătorul sindic, procedura insolvenței a fost deschisă la data de 19.09.2001, creditoare fiind și M pentru creanța de 17.619.876 lei ROL. De asemenea, în Monitorul oficial al României partea a IV-a nr. 1262/2001 a fost făcut public planul de reorganizare aprobat de creditori, în baza căruia creditoarea M a și încasat, în derularea acestui plan, suma de 7.664.276 ROL.
Prin încheierea judecătorului sindic din 12.02.2002 s-a dispus intrarea societății în faliment, ca urmare a neîndeplinirii planului de reorganizare. Diferența de creanță a fost înscrisă în tabelul de obligații al debitoarei în cuantumul total al creditoarei M, în cuantum de 7.084,73 lei, din totalul obligației fiind încasată proporțional suma de 7.085 lei. Or, arată judecătorul sindic, B încearcă să se suprapună peste creditorul Motiv pentru care judecătorul sindic a respins contestația formulată împotriva tabelului definitiv ca nefondată.
Pentru că doar creditorii au deschisă calea obiecției împotriva raportului final, judecătorul sindic a respins această obiecție aprobând, ca efect raportul final.
Față de această hotărâre a declarat, în termen, recurs B, solicitând ca prin admiterea recursului să se dispună ca fiind prematur închisă procedura falimentului în cauză și să se dispună trimiterea cauzei spre continuarea judecării cauzei judecătorului sindic.
În ce privește respingerea contestației, recurenta invocă dispozițiile art. 61 din Legea nr. 85/2006, în sensul în care notificarea se realizează conform dispozițiilor procedural civile și, totodată, se publică pe cheltuiala averii debitorului într-un ziar de circulație, precum și în Buletinul procedurilor insolvenței conform art. 7 alin. 3 din Legea nr. 85/2006. În corelație cu aceste texte a invocat și dispozițiile art. 76 din Legea nr. 85/2006, folosind argumentulper a contrario, în sensul în care atunci când nu s-a făcut notificarea potrivit prevederilor mai sus - amintite, atunci nu poate fi considerată a fi decăzută din termenul de a declara creanța. Așa încât, apreciază recurenta, nu a putut fi înscrisă în tabelul definitiv de creanțe cu suma de 1.042,01 lei și nici nu a putut participa la distribuirea de sume rezultate din vânzarea averii debitoarei. În continuarea, recurenta precizează că izvorul creanței, precum și calitatea de succesor în drepturi a Mo reprezintă OUG95/2003, unde, din interpretarea art. 2 alin. 1 și art. 5 recurenta desprinde ideea că opozabilitatea față de debitorii preluați, printre care și debitoarea din dosarul de față, decurge din notificarea făcută în partea a patra a Monitorului oficial de către, potrivit art. 5 din OUG95/2003. susține că s-a realizat o îmbogățire fără justă cauză a altui creditor, respectiv a M; mai mult, creanța M (în fapt, creanța M) s-a calculat cu dobânzi și penalități în detrimentul debitoarei și a celorlalți creditori cu inferior, din moment ce creanța preluată de B nu poartă dobânzi și penalități.
Cu privire la obiecțiuni, acestea, arată recurenta, au fost respinse întrucât recurenta nu ar fi avut calitate procesuală activă. Or, pretinde recurenta, excepția lipsei calității procesuale active a nu a fost pusă în discuție încălcându-se, astfel, principiul contradictorialității. În fapt, arată recurenta, firesc ar fi fost să se dispună suspendarea soluționării obiecțiunilor formulate împotriva raportului final până la soluționarea contestației formulate împotriva tabelului definitiv de creanțe.
Analizând actele de la dosar, atât prin prisma motivelor de recurs invocate, cât și în temeiul principiului devolutiv prevăzut de art. 304 Cod procedură civilă, instanța de recurs reține următoarele:
Într-adevăr, încă din faza incipientă a procedurii reorganizării și falimentului (derulată la început sub auspiciile dispozițiilor Legii nr. 64/1995 republicată), în creditorilor a fost înscrisă, ca și creditor, Casa Județeană de Asigurări de Sănătate M ( 189, 202 vol. I din dos. nr. 5464/2000 al Trib. Comercial Mureș ).
La data de 19.01.2004 Mas olicitat judecătorului sindic de a dispune scoaterea din cauză a acesteia și introducerea în cauză a creditoarei B (fostă - 45, vol. II) menționând, creditoarea M, că în virtutea prevederilor OUG95/2003 creanțele bugetare, inclusiv în ce privește debitoarea, au fost preluate de
La termenul din 28.02.2004 ( 47 vol. II) s-a dispus citarea creditoarei B cu mențiunea de a depune protocolul de preluare a creanței de la. M privind pe debitoare, creditoarea fiind citată cu mențiune în acest sens ( 50, vol. II), aceeași mențiune făcând-o judecătorul sindic și la termenul din 01.04.2004, creditoarea fiind citată în acest sens ( 51, 55, vol. II).
După acest termen nu s-au mai purtat discuții asupra calității procesuale a B( actualul ), însă, începând cu termenul din 13.05.2004 B apare ca având "termen în cunoștință" ( 58 - 59, vol. II) deși n-a fost prezentă la această ședință de judecată și nici la următoarele, după care la fiecare termen de judecată, (și mai apoi ) apare cu mențiunea în citativ ca fiind creditoare și având "termen în cunoștință".
Cu toate acestea, în toate convocările adunărilor creditorilor, în procesele verbale încheiate cu ocazia ședințelor adunărilor creditorilor ca și în planurile 1, 2, 3 și 4 de distribuire, nu este menționată ca și creditor și, deși la fiecare act procedural în fața judecătorului sindic apare, conform citativului, ca fiind creditoare.
Așa cum a precizat prin adresa aflată la dosarul cauzei ( 45, vol. II) trimisă de M judecătorului sindic, în fapt creanța a fost cesionată în baza OUG95/2003, adoptată cu modificări de Legea nr. 557/18.12.2003, către Este adevărat că art. 2 alin. 1 din acest act normativ prevede că în scopul cesiunii se va întocmi un protocol al creanțelor bugetare preluate de B de la casele de asigurări de sănătate. Însă, aliniatul 2 al art. 5 (modificat de Legea 557/2003) prevede că va notifica debitorilor transferul creanțelor bugetare, în termen de 10 zile de la data transferului, prin înștiințare colectivă, publicată în Monitorul oficial al României, partea a IV -
Din aceste elemente de fapt și de drept se desprinde ideea că transferul creanței debitoarei de la. M la. B s-a făcut în virtutea legii, protocolul dintre cele două părți neavând relevanță decât între părți, respectiv între cedent ( M) și cesionar ( B).
De altfel, Mar ealizat informarea judecătorului sindic, dar și a lichidatorului judiciar, prin adresa nr. 1800/19.01.2004 ( 45, vol. II), despre cesiunea creanței, cesiune ce de fapt are ca izvor legea, respectiv OUG95/2003, ceea ce înseamnă că din acest punct de vedere calitatea de creditor al B (actualului ) nu mai poate fi pusă la îndoială.
Mai mult, după ce a fost citată două termene, începând cu termenul din 13.05.2004 creditoarea - recurentă apare ca având termen în cunoștință, deși nu a fost prezentă la acest termen, după care la fiecare termen apare cu mențiunea ca fiind creditoare și având termen în cunoștință.
Este evident că, dincolo de afirmațiile care nu se susțin, ale recurentei, cum că nu ar fi fost notificată potrivit art. 75 și 7 alin. 3 din Legea nr. 85/2006, ea pe tot parcursul procedurii, mai exact începând cu data de 19.01.2004, a fost și este creditoare ca urmare a cesiunii izvorâte din lege și notificate de cedentul M la dosar.
Or, având calitatea de creditoare, contestația B ( 236 - 237 vol. II) împotriva tabelului definitiv este întemeiată, ea trebuind să fie înscrisă în tabelul definitiv al obligațiilor ca cesionar legal al creanței creditoarei M, conform elementelor de fapt redate mai sus, cu atât mai mult cu cât, deși avea calitatea de creditoarea recunoscută tocmai de judecătorul sindic, din moment ce a fost indicată în corpusul încheierilor de ședință cu această calitate, recurenta nu a fost convocată la adunările creditorilor și nu a participat la aceste ședințe și nici la distribuirile de sume.
Ca atare, instanța constată că este întemeiat recursul formulat de recurentă, în ce privește contestația formulată de S B, pe care o va admite, și, întrucât a fost omisă a fi trecută cu această calitate, de cesionar legal, în tabelul definitiv al obligațiilor debitoarei, se impune casarea hotărârii atacate pe motivul indicat de 312 alin. 5 Cod procedură civilă, în sensul în care nu a fost cercetat fondul cauzei. Aici trebuie precizat că deși judecătorul sindic a făcut aprecieri în ce privește creanța M, ca fiind preluată de o altă creditoare, respectiv M, instanța de recurs privește acest motiv de casare într-un sens larg, adică în sensul în care ținând cont de elementele de fapt relevate mai sus, judecătorul sindic nu a cercetat aceste elemente de fapt în raport cu contestația formulată de recurenta - creditoare.
Pe de altă parte, casarea este și singurul remediu în ce privește neparticiparea creditoarei - recurente la distribuirile de sume realizate de lichidatorul judiciar. Cu alte cuvinte, deși potrivit art. 315 alin. 2 Cod procedură civilă instanța de recurs dispune ca judecata să se reia, cu anularea tuturor actelor procedurale, de la notificarea cesiunii legale a creanței realizate la dosar de creditoarea M la data de 19.01.2004, în măsura în care mai este posibil, ținând cont de specificul procedurii insolvenței, instanța de recurs recomandă judecătorului sindic de a reluat judecata în raport de refacerea tuturor actelor după această dată.
În ce privește obiecțiunile formulate împotriva raportului final, evident că recursul este întemeiat, pentru aceleași rațiuni, întrucât soluționarea obiecțiunilor depind de soluționarea contestației pe fond, în rejudecare în recurs, urmează ca după refacerea actelor conform celor de mai sus, judecătorul sindic să soluționeze și obiecțiunile formulate împotriva raportului final.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de AVAS, cu sediul în B,--11, sector 1, împotriva sentinței nr. 29 pronunțată la data de 08.01.2009 de Tribunalul Comercial Mureș în dosarul nr- și, în consecință:
Casează integral sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare primei instanțe, respectiv Tribunalul Comercial Mureș.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 26 martie 2009.
PREȘEDINTE: Nemenționat | Judecător, - | Judecător, |
Grefier, |
Red.
Tehnored.
2 exp./18.05.2009
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Insolventa societati comerciale pe actiuni. Decizia 65/2010.... → |
|---|
