Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 151/2009. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
Decizie nr. 151/
Ședința publică din 12 Februarie 2009
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea recursului declarat de prin, cu sediul în B,-, jud. B, împotriva sentinței nr. 1774/7 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Comercial Mureș.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Se constată faptul că recursul este declarat și motivat în termen, fiind scutit de plata taxei de timbru conform art. 17 din legea nr. 146/1997.
Față de actele dosarului și împrejurarea că s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, instanța reține cauza pentru pronunțare.
CURTEA,
Prin sentința nr.1774/7 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Comercial Mureșs -a respins cererea creditorului Ministerul Economiei și Finanțelor prin Agenția Națională de Administrare Fiscală - Autoritatea Națională a Vămilor - Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale B, promovată în contra debitoarei G "" - societate dizolvată și în lichidare reprezentată de lichidator " M Insolvency Specialists" Tg.M, fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre judecătorul sindic a reținut următoarele:
Este lipsită de echivoc existența titlurilor de creanță bugetară de natură vamală de care se prevalează creditorul în contra debitoarei, tot astfel cum este de netăgăduit starea de dizolvare în care se găsește aceasta din urmă, în beneficiul ei fiind chiar desemnat un practician în insolvența, respectiv " M Insolvency Specialists" Tg. însărcinat să îndeplinească formele le lichidare față de ea.
Judecătorul sindic a constatat că titlurile de creanță în considerarea cărora s-au preconstituit actele constatatoare privind taxele vamale și alte drepturi cuvenite bugetului nr.234-236/21.06.2006 consfințesc nașterea în beneficiul Statului Român și în contra debitoarei a unor creanțe fiscale în cuantum total de 575.718.345 ei vechi - adică de 57.571,83 lei noi. Respectivele creanțe bugetare s-au născut la iată de 21.06.2000 când în ființă erau dispozițiunile speciale în materie fiscală reglementatele 0.nr.61/2000 care prevedeau un termen special de prescripție extinctivă de 5 ani de la nașterea creanțelor. Față de creanțele avute în vedere, termenul special al prescripției lor extinctive urma să se împlinească la data de 22.06.2000 - o zi nelucrătoare.
Abia la data de 06.10.2000 au fost îndeplinite primele demersuri de executare silită a acelor creanțe bugetare - adică peste termenul special al prescripției extinctive analizat.
Cum debitoarea nu a recunoscut tacit sau expres nicicând respectivele creanțe bugetare, la data îndeplinirii primelor forme de executare silită fiscală de către creditor acestea erau lipsite de forța coercitivă a statului prin împlinirea termenului special al prescripției extinctive, astfel că formele de executare silită îndeplinite de creditor înafara acestui termen nu sunt apte a-1 întrerupe sub incidența dispozițiunilor art.16 din Decretul nr.167/1958.
Față de considerațiunile ce preced, judecătorul sindic a constatat faptul că sunt prescrise creanțele fiscale principale opuse de creditor debitoarei și, ca urmare a aplicării principiului"accesorium sequitur principalae"și creanțele accesorii evidențiate de creditor peste termenele speciale de prescripție extinctivă sunt prescrise.
Pentru a accesa procedura judiciară specială a insolvenței reglementată de dispozițiunile Legii nr.85/2006, legiuitorul impune creditorului de a aduce înaintea judecătorului sindic o creanță certă, lichidă și exigibilă cu o valoare peste limita prag instituită de 10.000 lei noi - art.3 pct.6,12 din Legea nr.85/2006.
Potrivit dispozițiunilor art.2 din Legea nr.85/2006 "scopul prezentei legi este instituirea unei proceduri colective pentru acoperirea pasivului debitorului aflat în insolvență" - așadar de satisfacere prin foița de coerciție a statului a acelor creanțe certe, lichide și exigibile opuse de creditori debitorului lor.
Or, în situația dedusă acestei judecăți, judecătorul sindic a reținut că în contra debitorului - față de care starea de insolvabilitate este mai mult decât vădită - creditorul îi opune creanțe prescrise lipsite de proteguirea statului tocmai ca urmare a împlinirii termenelor speciale ale prescripției extinctive, astfel că lui nu îi este exigibilă nici prezenta procedură judiciară specială care are ca scop - după cum s-a arătat - chiar satisfacerea creanței pretinsă debitorului lui prin forța de coerciție delegată judecătorului.
Împrejurarea invocată de creditor ca fiind aptă a întrerupe prescripția extinctivă - respectiv demersurile îndeplinite pe lângă gestionarul registrului comerțului în contra debitoarei - este și aceasta nesusținută, întrucât au avut drept scop declararea stării de dizolvare în contra debitoarei, respectiva procedură necontencioasă nefiind aptă să îi satisfacă în vreun fel creanțele pretinse pendinte.
Față de considerațiunile de fapt și cele juridice ce preced, judecătorul sindic a refuzat primirea cererii creditoarei, promovată în contra debitoarei, pentru deschiderea față de aceasta din urmă a procedurii judiciară și specială a insolvenței.
Niciunul dintre împricinați nu s-a prevalat de cererea accesorie reglementată de dispozițiunile art.274 alin.l.civ. coroborate cu cele ale art.149 din Legea nr.85/2006.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs prin B solicitând modificarea hotărârii în sensul deschiderii procedurii insolvenței împotriva debitoarei SC SRL.
În motivarea cererii de recurs se arată că judecătorul sindic a admis excepția prescripției dreptului la acțiune, fără să țină seama de toate actele întocmite de către instituția creditoare, acte care au întrerupt termenul de prescripție. Se arată așadar că împotriva societății debitoare s-a întocmit actul constatator nr.- din 21.06.2000, procesul verbal de control nr.3231 din 21.02.2002, acte care i-au fost comunicate debitoarei fiind contestate de către aceasta, însă contestația a fost respinsă prin decizia nr.139/2.02.2001 a. Întrucât debitoarea nu a achitat obligațiile fiscale stabilite prin aceste acte de control s-a pornit executarea silită fiind emisă somația nr.1636/E/9196 din 15.09.2000 continuându-se executarea prin înființarea popririi. Aceste acte de executare au fost contestate de către societatea debitoare însă contestația a fost respinsă irevocabil prin decizia nr.1324/02.2001 pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr.6297/2001. Totodată s-a respins și contestația formulată împotriva deciziei nr.139/2.02.2001 prin care s-a respins contestația împotriva actelor de control.
Având în vedere informațiile privind situația juridică a societății debitoare s-au solicitat relații de la registrul comerțului, relații din care rezultă că aceasta se află în dizolvare de drept potrivit prev.art.30 din Legea nr.359/2004, dizolvarea fiind constatată prin încheierea nr.12130/7.04.2005 a judecătorului delegat de la ORC de pe lângă Tribunalul Mureș.
În raport de această stare de fapt s-a formulat cerere pentru numirea unui lichidator, cererea fiind admisă prin încheierea nr.7352 din 10.03.2006 și numit în calitate de lichidator M SRL. În acest sens a fost formulată și depusă declarația de creanță către lichidatorul desemnat de judecător la data de 23.07.2007.
Potrivit disp.art.2701din Legea nr.31/1990 în cazul în care societatea aflată în lichidare este în stare de insolvență, lichidatorul este obligat să ceară deschiderea procedurii insolvenței.
Față de aceste considerente se apreciază că în mod greșit judecătorul sindic a ridicat și admis excepția prescripției cu privire la creanța pretinsă de la debitoare fiind încălcate disp.art.91 alin.1 pr.fisc. precum și art.133 din același cod.
Prin întâmpinarea depusă la dosar M în calitate de lichidator al debitoarei SC SRL solicită respingerea cererii de recurs ca rămasă fără obiect, întrucât prin încheierea nr.214/21.01.2009 s-a dispus deschiderea procedurii insolvenței împotriva debitoarei.
Examinând sentința atacată, prin prisma motivelor de recurs invocate și în limitele prev. de art.3041pr.civ. Curtea constată că recursul este fondat pentru următoarele considerente:
Prin hotărârea recurată judecătorul sindic a respins cererea de deschidere a procedurii insolvenței împotriva debitoarei SC SRL, prin admiterea prescripției dreptului la acțiune, reținându-se că, creanța creditoarei - B s-a născut la data de 21.06.2000 și că abia la data de 22.06.2006 creditoarea a îndeplinit primele demersuri de executare silită a creanțelor bugetare, adică peste termenul special al prescripției dreptului la executare al creanțelor bugetare.
Prin intervenirea prescripției creanța creditorului este lipsită de proteguirea statului, nefiind posibilă intervenția forței de coerciție delegată judecătorului.
În raport de actele și lucrările dosarului și de demersurile efectuate de către creditoare în recuperarea creanței, instanța de control apreciază că în mod greșit judecătorul sindic a apreciat că dreptul la executarea silită este prescris întrucât așa cum corect se arată în cererea de deschidere a procedurii dar și în cererea de recurs, creanța invocată de - B s-a născut la data de 21.06.2000 iar pentru recuperarea creanței au fost efectuate mai multe demersuri, fiind declanșată executarea silită la data de 21.09.2000.
Formele de executare declanșate la această dată au fost contestate de către debitoare în dosarul nr.226/2001 al Judecătoriei Tg.-M, contestația fiind respinsă irevocabil prin decizia nr.1324/2.11.2001 în dosarul nr.6297/2001 al Tribunalului Mureș.
După declanșarea procedurii de executare silită prin poprire, societatea debitoare a fost dizolvată în baza Legii nr.359/2004 prin încheierea nr.12130/7.04.2005 a judecătorului delegat la ORC de pe lângă Tribunalul Mureș, pentru recuperarea creanței creditoarei - Bas olicitat declanșarea procedurii de lichidare a societății debitoare și numirea unui lichidator, cerere admisă prin încheierea nr.7352/10.03.2006 a judecătorului delegat, fiind numit lichidator
Potrivit disp.art.131 alin.1 pr.fisc. dreptul de a cere executarea silită a creanțelor fiscale se prescrie în termen de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a luat naștere acest drept, iar art.133 din același cod indică situațiile în care cursul prescripției este întrerupt, astfel la lit.c se precizează că termenul de prescripție a executări se întrerupe pe data îndeplinirii unui act de executare silită. Odată întrerupt termenul de prescripție, termenul scurs înainte de întrerupere este șters și începe să curgă un nou termen.
În cauză, așa cum s-a arătat mai sus, au fost întocmite de către creditoare mai multe acte de executare care au avut ca efect întreruperea termenului de prescripție și aici avem în vedere cererea de executare silită prin poprire, executare contestată de către debitoare și apoi cererea de lichidare a societății și numirea unui lichidator ca efect al dizolvării societății, toate aceste acte fiind efectuate înainte de împlinirea termenului de prescripție a creanțelor bugetare, termen prev. de art.131 pr.fisc. și cu scopul de a recupera creanța fiscală.
Prin urmare, nu se poate susține că - Bao pus o creanță prescrisă, lipsită de proteguirea statului, aceasta se afla în termenul de executare a creanței, situație în care judecătorul sindic este obligat să verifice pe fond dacă sunt îndeplinite condițiile de deschidere a procedurii, condiții prev. de art.3 din Legea nr.85/2006.
Fiind soluționată în mod greșit cauza prin admiterea excepției prescripției dreptului la executare silită, fără a se proceda la cercetarea fondului, Curtea apreciază că în cauză sunt incidente disp.art.312 alin.5 pr.civ. astfel că va admite recursul creditoarei și va casa hotărârea judecătorului sindic, dispunând trimiterea cauzei spre rejudecare.
Cu ocazia rejudecării se va ține seama și de încheierea nr.214/21.01.2009 prin care s-a deschis procedura insolvenței împotriva debitoarei SC SRL, judecătorul sindic urmând să verifice dacă în cauză sunt incidente dispozițiile art.31 din Legea nr.85/2006 privind conexarea cererilor de deschidere a procedurii insolvenței și dacă se impune conexarea prezentului dosar la dosarul nr-.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de prin B, cu sediul în B,-, jud. B, împotriva sentinței nr. 1774/7 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Comercial Mureș în dosarul nr- și în consecință:
Casează integral sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare primei instanțe respectiv Tribunalul Comercial Mureș.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 12 Februarie 2009.
PREȘEDINTE: Nemenționat | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
Red.
Tehn.
17.03.2009
2 exemplare
Jud.fond.
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
| ← Insolventa societati comerciale pe actiuni. Decizia 491/2009.... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
