Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 314/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. 2.024+/1285/2007
DECIZIA CIVILĂ nr. 314/2009
Ședința publică de la 27 ianuarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Danusia Pușcașu
JUDECĂTOR 2: Andrei Axente Irinel
JUDECĂTOR 3: Claudia
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI CNr eprezentată de DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI C în calitate de președinte a comitetului creditorilor, împotriva sentinței comerciale nr. 1974 din 10.09.2008, pronunțată de Tribunalul Comercial Cluj în dosar nr-, în contradictoriu cu intimații: - SRL, INSPECTORATUL TERITORIAL D E MUNCĂ C, AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI B, MUNICIPIUL C N, - SRL, - SA, - SRL PRIN LICHIDATOR JUDICIAR - ȘI VALORIFICARE ACTIVE -FILIALA C, având ca obiect procedura insolvenței- angajarea răspunderii membrilor organelor de conducere.
La apelul nominal se prezintă pentru intimatul-pârât, avocat iar pentru creditoarea-recurentă consilier juridic.
Procedura de citare este îndeplinită.
Recurenta este scutită de plata taxelor judiciare, în conformitate cu disp. art. 17 din Legea nr. 146/1997 și art. 229. fiscală.
S-a prezentat referatul cauzei, după care, reprezentantul intimatei depune în probațiune copia contractului de cesiune și actul adițional la contractul - SRL C N, prin care dorește să facă dovada că pârâtul și-a cesionat părțile sociale lui. Arată că, contractul de cesiune nu a fost operat la Oficiul Registrului Comerțului.
Reprezentanta recurentei depune în probațiune lista de control eliberată de Oficiul Registrului Comerțului la data de 11.05.2004, din care reiese că aveau calitate de administratori ai societății debitoare ambii asociați.
Reprezentanții părților declară că nu au de formulat alte cereri în probațiune și nici excepții de invocat.
Instanța în urma deliberării, apreciază că la dosar există suficiente probe pentru justa soluționare a cauzei și nemaifiind probe sau excepții de invocat, constată că prezentul recurs se află în stare de judecată, închide faza probatorie și acordă cuvântul pentru concluzii asupra recursului.
Reprezentanta recurentei solicită admiterea recursului, modificarea sentinței atacate în sensul admiterii cererii comitetului creditorilor - SRL împotriva pârâților și obligarea acestora la plata pasivului debitoarei în cuantum de 264.300,03 lei, pentru motivele de fapt și de drept formulate în scris.
Reprezentantul pârâtului- intimat solicită respingerea recursului, apreciind că nu sunt întrunite condițiile expres prevăzute de art. 138 din Legea specială pentru obligarea intimatului la suportarea plății pasivului debitoarei. Nu subzistă temeiul că neîncasarea sumei s-ar datora faptei culpabile a intimaților, nu s-a dovedit că suma încasată a fost folosită în interes propriu. La data contractării împrumutului intimatul își cesionase părțile sociale. Fără cheltuieli de judecată.
CURTEA:
Prin sentința civilă nr. 1.974 din 10 septembrie 2008 pronunțată în dosarul nr- de Tribunalul Comercial Cluj s-a respins ca neîntemeiată cererea formulată de COMITETUL CREDITORILOR privind antrenarea răspunderii patrimoniale a pârâților și. Analizând cererea formulată de comitetul creditorilor, judecătorul sindic a reținut următoarele:
Conform dispozițiilor art. 138 din Legea nr. 85/2006, judecătorul sindic poate dispune ca o parte din pasivul debitorului persoană juridică ajuns în stare de insolvență să fie suportată de către membrii organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului.
Cazurile de responsabilitate sunt limitate la comiterea faptelor prevăzute în aliniatul 1 al art. 138 lit. a - Natura juridică a răspunderii membrilor organelor de conducere și control decurge din natura raporturilor dintre aceste persoane și societate, fiind vorba de o răspundere civilă, patrimonială, iar sursa obligației încălcate determină natura răspunderii.
Încălcarea unei obligații decurgând din contractul de mandat - cuprins în actul constitutiv - atrage răspunderea contractuală a administratorului, iar încălcarea unei obligații legale atrage răspunderea delictuală a administratorului.
răspunderii membrilor organelor de supraveghere și conducere presupune constatarea îndeplinirii unor condiții, respectiv prejudicierea creditorilor, existența raportului de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu și respectiv culpa personală a celui față de care se antrenează răspunderea.
Prejudiciul creditorilor constă în imposibilitatea încasării creanțelor scadente din cauza ajungerii debitoarei în insolvență, definită de art. 3 ca fiind acea stare a patrimoniului debitoarei care se caracterizează prin insuficiența fondurilor bănești disponibile pentru plata datoriilor exigibile. Simpla constatare a stării de insolvență constituie o condiție suficientă pentru angajarea răspunderii, dat fiind faptul că are drept rezultat direct neplata datoriilor scadente față de către creditori și implicit prejudicierea acestora.
Referitor la raportul de cauzalitate textul legal, dispozițiile art. 138 din Legea nr. 85/2006, impun condiția ca fapta membrilor organelor de supraveghere și conducere ori fapta oricărei alte persoane să fi contribuit la ajungerea societății în stare de insolvență, prejudiciind astfel societatea și indirect creditorii săi.
Fapta trebuie să fi produs starea de insolvență, respectiv încetarea plăților sau să fi constituit numai o condiție favorabilă producerii acestei stări. Vinovăția poate îmbrăca forma culpei sau a intenției și trebuie să fi existat la data săvârșirii faptei. Simpla reprezentare a faptului că prin săvârșirea unei fapte din cele enumerate la art. 138 se prejudiciază societatea și creditorii, prin producerea sau numai condiționarea stării de insolvență este suficientă pentru antrenarea răspunderii. În măsura în care culpa îmbracă forma intenției, unele din faptele enumerate constituie de altfel infracțiuni.
Procedura de antrenare a răspunderii este reglementată de art. 138 din Legea nr. 85/2006, având un caracter colectiv. Răspunderea poate fi antrenată pentru întregul prejudiciu produs prin fapta săvârșită, prejudiciu ce se raportează la întreaga masă a creditorilor.
Reclamantul Comitetul Creditorilor, prin președinte C-N, a solicitat antrenarea răspunderii pârâților și pentru săvârșirea faptelor prevăzute de art.138 lit.a, d, e și f din Legea nr. 85/2006.
Potrivit art. 138 lit. a din actul normativ menționat, antrenarea răspunderii patrimoniale poate interveni în cazul în care pârâții au folosit bunurile sau creditele persoanei juridice în folos propriu sau în cel al unei alte persoane.
În speță, a reținut judecătorul sindic, reclamantul nu a făcut dovada unei asemenea conduite culpabile a celor doi pârâți, rezumându-se la a susține faptul că starea de insolvență a fost favorizată de unele acțiuni sau inacțiuni ale pârâților.
Așa cum rezultă însă din jurisprudență, dar și din practica judiciară care s-a conturat în materie, simpla împrejurare că acțiunile sau inacțiunile membrilor organelor de conducere au favorizat apariția stării de insolvență nu este suficientă pentru a conduce la antrenarea acestei răspunderi, fiind necesar a fi întrunite toate elementele constitutive ale răspunderii civile delictuale, inclusiv vinovăția și raportul de cauzalitate între faptă și prejudiciu.
Totodată, constată judecătorul sindic, reclamantul nu a făcut dovada întrunirii cumulative a acestor condiții, astfel încât în privința susținerilor referitoare la incidența art. 138 lit. a din Legea nr. 85/2006 acestea apar ca neîntemeiate, fiind respinse.
De altfel, împrumutul de 22.500 USD a fost contactat ulterior momentului în care pârâtul și-a cesionat părțile sociale astfel încât aceasta împrejurare nu poate să fie retinută în sarcina sa.
În privința pârâtului, reclamantul nu a dovedit faptul că acest împrumut a condus nemijlocit la starea de insolvență datorită faptului că ar fi fost folosit în alt scop decât cel societar.
Totodată, apreciază judecătorul sindic că nerecuperarea sumei de 537.496.800 lei, contravaloarea unei lucrări executate de debitoare, nu poate fi reținută ca motiv de antrenare a răspunderii patrimoniale a administratorilor, în condițiile în care nu s- făcut dovada faptului că aceștia ar fi folosit banii în interes propriu sau că ar fi existat o conivență frauduloasă cu beneficiarul lucrării.
Asupra acestui aspect s-a pronunțat, de altfel, și lichidatorul judiciar prin rapoartele depuse în 24 iunie 2004 și 8 mai 2006, arătând în mod expres faptul că nu există nici un element care să creeze suspiciuni cu privire la deturnarea sumelor ce fac obiectul contractului de executare de lucrări.
De asemenea, s-a solicitat antrenarea răspunderii patrimoniale a pârâților în temeiul art. 138 lit. d din Legea nr. 85/2006, afirmându-se că nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea.
Așa cum în mod corect arată pârâtul în întâmpinarea depusă, ținerea unei contabilități fictive, dispariția unor documente contabile sau neținerea evidenței contabile nu reprezintă, în principiu, activități direct generatoare de prejudiciu, astfel că, simpla împrejurare a faptului că unele documente contabile nu au fost întocmite potrivit dispozițiilor Legii nr. 82/1991 nu conduce la concluzia că problemele de natură financiară ale debitoarei sunt în raport de cauzalitate cu aceasta.
Greșelile de contabilitate pot reprezenta, cel mult, o premisă a stării de insolvență, dar incidența art. 138 lit. d din Legea nr. 85/2006 ar putea fi reținută doar în măsura în care ar exista și alte elemente care, coroborate, să ducă la concluzia că există toate elementele răspunderii civile delictuale.
Comitetul creditorilor solicită angajarea răspunderii patrimoniale în condițiile art. 138 lit. e din Legea nr. 85/2006. Textul de lege face referire la deturnarea sau ascunderea unei părți din activul persoanei juridice ori la mărirea, în mod fictiv, a pasivului acesteia.
Nici în acest caz nu a fost reținută vinovăția vreuneia dintre părți, cu atât mai mult cu cât din conținutul faptelor descrise la lit. e rezultă că acestea pot fi săvârșite doar cu intenție directă sau cel mult indirectă.
În privința incidenței art. 138 alin. 1 lit. f din Legea nr. 85/2006, judecătorul sindic constată că nici în acest caz susținerile reclamantului nu sunt întemeiate, neidentificându-se nici o acțiune a celor doi pârâți care să constea în folosirea de mijloace ruinătoare pentru procurarea de fonduri în scopul întârzierii încetării de plăți.
Raportat la aceste aspecte, judecătorul sindic a apreciat că acțiunea formulată de Comitetul Creditorilor debitoarei împotriva celor doi pârâți este neîntemeiată, respingând-
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE C, solicitând admiterea acestuia si pe fond modificarea sentintei recurate, în sensul admiterii cererii formulate de către COMITETUL CREDITORILOR împotriva pârâților - si - si obligarea acestora la plata sumei de 264.300,03 lei RON pasiv al debitoarei mob
Dezvoltându-și motivele de recurs, întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 9.pr.civ. recurenta a criticat hotărârea judecătorului sindic pentru faptul că analizând starea de fapt, acesta a constatat în mod gresit că nu s-a făcut dovada unei conduite culpabile a celor doi pârâți si a raportului de cauzalitate între faptele săvârsite de către administratorii debitoarei si starea de insolvență cauzată acesteia, fapt pentru care sentinta este netemeinică si nelegală.
În argumentarea poziției sale, recurenta a invocat prevederile art. 138 din Legea nr. 85/2006.
Astfel, arată recurenta, în temeiul prevederilor art. 138 lit. a), d), e) si f) din Legea nr. 85/2006, prin cererea formulată Comitetul Creditorilor mob, autorizat prin încheierea de sedință din 23.04.2008, a solicitat obligarea pârâților la plata întregului pasiv al debitoarei. Motivele pentru care comitetul creditorilor a solicitat angajarea răspunderii personale a pârâților au la baza rapoartele lichidatorului judiciar întocmite în dosarul de faliment privind pe debitoarea mob din care rezultă că nu s-a recuperat suma de 537.496.800 lei ROL de la, sumă facturată în cursul anului 2001, care cumulată cu alte sume neîncasate până atunci, a destabilizat balanta de plăți către furnizori, moment în care au început să se constate grave greseli manageriale ce au fost făcute până în acel moment, iar pentru aceste creante nu există nici o dovadă că s-a efectuat vreun demers în vederea încasării lor.
În privința acestor aspecte, recurenta arată că judecătorul sindic a retinut că nerecuperarea acestei sume nu poate fi motiv de antrenare a răspunderii patrimoniale, în conditiile în care nu s-a făcut dovada faptului că acestia ar fi folosit banii în interes propriu sau că ar fi existat o conivență frauduloasă cu beneficiarul lucrării.
Față de aceste statuări, recurenta consideră motivarea instantei de fond nelegală având în vedere că atât în practica judiciară cât și în literatura de specialitate, prin nerecuperarea unor datorii de la partenerii de afaceri, organele de conducere rămânând în pasivitate, bunurile persoanei juridice au fost folosite în interesul persoanelor respective si aceasta îmbrăca forma prevăzută si enumerată expres în textul art. 138 lit. a din Legea nr. 85/2006.
A mai relevat recurenta și împrejurarea că s-a contractat de către societatea debitoare un împrumut în valoare de 22.500 USD de la cu gajarea tuturor bunurilor acestora, din care s-au făcut plăți către furnizori si salariati, salariati care necesitau cheltuieli nejustificate față de nivelul comenzilor. Aceasta sumă nu a fost însă suficientă pentru relansarea firmei datorită datoriilor mari acumulate în timp, iar în martie 2003, datorită neachitării împrumutului, au fost executate bunurile gajate ale debitoare, iar pentru acestea, recurenta consideră că pârâții se fac vinovati de fapta prevazuta la art. 138 lit. f) din Legea nr. 85/2006, anume "au folosit mijloace ruinătoare pentru a procura persoanei juridice fonduri, în scopul întârzierii plății".
Referitor la această situație, recurenta apreciază că judecătorul sindic, în mod greșit a retinut că împrumutul de 22.500 lei USD a fost contractat ulterior momentului în care pârâtul - a cesionat părtile sociale, fără a se face nici o dovadă în acest sens, adică nu exista la dosarul cauzei un asemenea act de cesiune, deși din lista de control a societății debitoare de la Oficiul Registrului Comertului de pe lângă Tribunalul Cluj rezulta ca administratori statutari ai debitoarei au fost cei doi pârâți, chiar si la data deschiderii procedurii.
In ceea ce-l priveste pe pârâtul, de asemenea recurenta critică faptul că judecătorul sindic a retinut că nu s-a făcut dovada că împrumutul a condus nemijlocit la starea de insolvență, deși lichidatorului judiciar a constatat ca si cauză a aparitiei stării de insolvență, contractarea împrumutului de 22.500 USD. În aceste condiții, apreciindu-se de către recurentă îndeplinirea dispozițiilor art. 138 alin. 1 lit. f) din Legea nr. 85/2006.
Recurenta a făcut referire și la raportul lichidatorului din data de 18.11.2004 prin s-a solicitat efectuarea unei expertize contabile în cauză datorită inexistentei unei evidente a decontărilor realizate de către debitoare cu bilete la ordin, expertiză care a arătat că în contabilitatea debitoarei au fost unele erori, enumerate în raportul lichidatorului, astfel că în speță sunt incidente prevederile art. 138 lit. d) din Legea nr. 85/2006.
Pentru toate aceste considerente, recurenta apreciază că pârâții se fac vinovați de faptele prevăzute la art. 138 lit. a), d), e) si f) din Legea nr. 85/2006, iar sentința recurată a fost dată cu încălcarea si aplicarea greșita a prevederilor art. 138 alin.(1) din Legea nr. 85/2006.
Analizand recursul declarat prin prisma actelor si lucrarilor dosarului, instanta retine urmatoarele:
Asa cum in mod legal si temeinic a retinut judecatorul sindic nerecuperarea unei creante nu reprezinta o omisiune care sa poata fi incadrata in categoria faptelor enumerate de dispozitiile art. 138 alin. 1 lit. a-g din Legea 85/2006. O creanta nerecuperata nu reprezinta un bun folosit in interes propriu sau in interesul unei alte persoane, in acceptiunea art. 138 alin. 1 lit a din Legea 85/2006, deoarece lipseste orice folos personal, dovedit sau posibil prezumat al fostilor administratori statutari ai debitoarei rezultat din nerecuperarea acestei creante. Un astfel de folos personal poate fi imaginat doar in conditiile unei conivente frauduloase cu debitorii acestei creante, or o astfel de intelegere frauduloasa nu a fost dovedita, nici macar nu a fost invocata de catre lichidator sau de vreun creditor implicat in procedura. Instanta de recurs nu-si insuseste punctul de vedere conform caruia prin nerecuperarea unei creante, suma respectiva trebuie calificata in mod necesar drept un bun folosit in interes personal, aceasta sustinere neavand un temei juridic, nici macar unul logic.
Recursul vizeaza si solutia pronuntata de catre judecatorul sindic cu privire la savarsirea de catre administratorii statutari a faptei prevazute art.138 lit. f din Legea 85/2006, aceea de folosi,mijloace ruinatoare pentru a procura persoanei juridice fonduri, in scopul intarzierii incetarii de plati, Independent de discutia referitoare la calitatea de administrator a paratului, instanta de recurs apreciaza ca nu poate fi caracterizata drept,mijloc ruinator, contractarea unui imprumut de 22.500 USD destinat finantarii activitatilor curente ale societatii comerciale. Desi imprumutul a fost garantat cu bunurile societatii, nu exista nici o dovada a faptului ca acest imprumut a fost contractat in conditii dezavantajoase pentru debitoarea supusa procedurii de insolventa si nici faptul ca suma imprumutata ar fi fost folosita in alte scopuri decat continuarea activitatii societatii comerciale.
Chiar recurenta afirma ca aceasta suma a fost folosita pentru achitarea unor datorii catre furnizori si salariati, iar afirmatia conform careia cheltuielile cu personalul erau exagerat de mari raportat la nivelul comenzilor nu este confirmata de nici o proba. Deasemenea, lipseste scopul intarzierii incetarii de plati, conditie esentiala impusa de catre textul enuntat.
Cu privire la incidenta art. 138 alin. 1 lit. d din Legea 85/2006, judecatorul sindic a retinut in mod corect ca simpla imprejurare a faptului ca unele documente contabile nu au fost intocmite in conformitate cu dispozitiile Legii 82/1991 nu conduce la concluzia ca problemele de natura financiara ale debitoarei sunt in raport de cauzalitate cu aceste carente in aplicarea legii contabilitatii. Astfel, in baza unui raport de expertiza efectuat in cadrul procedurii de insolventa a debitoarei, recurenta invoca erori in contabilitatea debitoarei, constand in faptul ca decontarea datoriilor pe baza compensarilor si a biletelor la ordin girate catre terti s-a facut fara a se intocmi un document care sa contina elemente de identificare a tertului catre care se gira, precum si lipsa de rigurozitate in urmarirea renuntarii la comenzi.
In opinia instantei de recurs nu se poate retine un raport de cauzalitate intre aceste erori constatate in contabilitatea debitoarei si starea de insolventa a acesteia, iar in conditiile neintrunirii elementelor raspunderii civile delictuale nu se poate angaja raspunderea patrimoniala a paratilor intimati in calitatea acestora de fosti administratori statutari ai debitoarei.
Pentru toate aceste considerente, in baza art. 312 alin.1, cererea de chemare in judecata va fi respinsa ca neintemeiata si sentinta recurata va fi mentinuta ca fiind pe deplin legala si temeinica.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE C- prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C in contradictoriu cu intimatii si avand ca obiect sentința comerciala nr. 1.974 din 10 septembrie 2008 pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Comercial Cluj, pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 27 ianuarie 2009.
PREȘEDINTE JUDECATORI
- - - - -
GREFIER
Red.
Dact./2 ex./11.02.2009
Jud.sind.
Președinte:Danusia PușcașuJudecători:Danusia Pușcașu, Andrei Axente Irinel, Claudia
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
