Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 316/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. 49+/1285/2007
DECIZIA CIVILĂ nr. 316/2009
Ședința publică de la 27 ianuarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Danusia Pușcașu
JUDECĂTOR 2: Andrei Axente Irinel
JUDECĂTOR 3: Claudia
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de în calitate de administrator statutar al debitoarei SC IMPORT EXPORT SRL împotriva sentinței comerciale nr. 2221 din 06.10.2008, pronunțată de Tribunalul Comercial Cluj în dosar nr-, în contradictoriu cu intimații: CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI C-N, DIRECȚIA ĂAF INANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI C, SC CO SRL B, SC IMPORT-EXPORT SRL, având ca obiect procedura insolvenței- contestație la tabelul preliminar al creditorilor.
La apelul nominal se prezintă recurentul fiind reprezentat de avocat.
Procedura de citare este îndeplinită.
Pentru timbrarea recursului s-a achitat taxa judiciară de timbru în valoare de 20 lei și s-a aplicat timbru judiciar de 0,3 lei.
S-a prezentat referatul cauzei, după care, se constată că s-a înregistrat la dosar cerere din partea creditoarei SC Co SRL pentru judecarea cauzei în lipsa reprezentantului societății.
Reprezentanta recurentului declară că nu are de formulat alte cereri în probațiune și nici excepții de invocat.
Curtea în urma deliberării, apreciază că la dosar există suficiente probe pentru justa soluționare a cauzei, constată că prezentul recurs se află în stare de judecată, închide etapa probatorie și acordă cuvântul pentru concluzii asupra recursului.
Reprezentanta recurentului solicită admiterea recursului, casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare pentru nemotivarea sentinței, pe care o apreciază ca fiind lovită de nulitate absolută. În subsidiar solicită modificarea hotărârii.
Reiterează oral motivele enunțate în cuprinsul întâmpinării, arătând că, creanța creditorului provine din contractul de locațiune, creanța a fost contestată, cuantumul acesteia fiind în realitate de - lei calculat la suprafața reală, însă creditoarea a cuprins în calculul făcut, un plus de 90 mp. Arată că a invocat în fața instanței de fond motivul de nelegalitate a hotărârii Consiliului Local, întrucât creanța pretinsă de creditorul Consiliul Local se întemeiază pe un tarif aplicat abuziv, motiv pe care îl apreciază ca fiind de ordine publică, întrucât încalcă prevederile legale imperativ prevăzute de Legea 21/2006 privind concurența, motiv ce poate fi invocat și în fața instanței de recurs.
CURTEA:
Prin sentința comercială nr. 2.221/C/2208 pronunțată în dosarul nr- de Tribunalul Comercial Clujs -au respins contestațiile formulate de către CO B și fostul administrator statutar al debitoarei, împotriva tabelului preliminar al creditorilor, debitoarei IMPORT EXPORT C-N, ca nefiind întemeiate.
Judecătorul sindic, analizând contestația formulată de către creditoarea CO, a respins-o ca neîntemeiată, deoarece declarația sa de creanță a fost pe bună dreptate respinsă ca depusă tardiv, de către administratorul judiciar. Declarația de creanță a fost înregistrată la dosar doar în data de 17 iunie 2008, fiind depusă la poștă pentru a fi trimisă instanței în data de 13 iunie 2008, după trecerea termenului de depunere a acestor declarații, fixat de către administratorul judiciar pentru data de 12 iunie 2008. Creditoarea nu a făcut dovada trimiterii prin fax la sediul instanței a acestei declarații de creanță, cu cel puțin o zi înainte, neputând face dovada acestei trimiteri. Nici unul dintre numerele de fax ce apar în acest înscris nu aparține măcar județului C, darămite Tribunalului Comercial Cluj.
Cu privire la contestația fostului administrator statutar și aceasta a fost respinsă ca neîntemeiată.
Cu privire la contestația fostului administrator statutar al debitoarei și aceasta a fost respinsă ca neîntemeiată de judecătorul sindic. Astfel, în art. 21 din contractul încheiat între părți se prevede expres că modificarea clauzelor sale se face doar cu acordul părților contractante. Deci, nu se poate susține că în speță a intervenit tacita relocațiune, în lipsa unui act care să consfințească hotărârea ambelor părți cu privire la acest aspect. Nu era necesar ca să fi introdus creditoarea acțiune vreo pentru desființarea contractului din moment ce ambele părți cunoșteau conținutul său. Cum este și cazul în speță, creditoarea are și posibilitatea să solicite acordarea de despăgubiri până când debitoarea își va îndeplini obligația de a elibera imobilul. Debitoarea trebuia să fi părăsit imobilul închiriat de bună voie la expirarea duratei închirierii și în lipsa unui acord de voință al creditoarei cu privire la prelungirea convenției. Prin urmare, creditoarea era îndreptățită să solicite despăgubiri pentru ocuparea abuzivă a imobilului, conform nr. 231/1995, hotărâre neatacată în contencios administrativ și în vigoare la acel moment.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în calitate de administrator statutar al debitoarei IMPORT EXPORT C-N, apreciind sentința recurată ca nelegală și netemeinică și, pe cale de consecință, să se dispună modificarea ei în sensul admiterii contestației sale la tabelul preliminar al creanțelor, astfel cum a fost formulată și precizată, invocând în drept dispozițiile art. 3041.proc.Civ.
Dezvoltându-și motivele de recurs, recurentul a arătat că la data de 11.07.1995 între debitoarea IMPORT EXPORT C-, în calitate de locatară și Consiliul local C-N, în calitate de locator, a intervenit contractul de locațiune nr. 925, având ca obiect o suprafață de 911,08 mp din imobilul situat în C-N,- pentru o perioadă de 10 ani, expirând în 28.06.2005.
Invocând prev. rt. 1.437.civ. recurentul arată că după expirarea termenului stipulat prin contractul de locațiune, dacă locatarul rămâne și e lăsat în posesie, atunci se consideră locațiunea ca reînnoită, efectele ei însă se regulează după dispozițiile articolului relativ la locațiunea fără termen și art. 1452.civ. dacă locatarul și după expirarea termenului locațiunii, continuă să rămâne în casa sau apartamentul închiriat, fără nici o împiedicare din partea locatorului, el se consideră că voiește a le ocupa sub aceleași condiții și pentru un timp determinat de obiceiul locului și nu poate nici să iasă, nici să fie concediat înainte de a se fi făcut vestirea, în termenul obișnuit în localitate, dacă locatarul rămâne în folosința lucrului după expirarea termenului contractual și fără ca locatorul să-l împiedice locațiunea se consideră reînnoită prin tacita relocațiune dacă nu a fost exclusă printr-o clauză contractuală expresă. relocațiune a avut loc în condițiile primului contract (inclusiv chiria inițială) dar se va considera încheiat fără termen (cu excepția cazurilor când termenul este arătat de lege.
Față de aceste considerente, raportat la prevederile contractului de locațiune nr. 925/11.07.1995 nu există clauză contractuală care să interzică tacita relocațiune, din contră, la art. 22 se prevede expres că prevederile contractului se completează cu reglementările legale în vigoare, reiterându-se astfel principiul potrivit căruia clauzele obișnuite într-un contract se subînțeleg chiar dacă nu sunt stabilite expres de părțile contractante. Mai mult, conform stipulațiilor contractuale, ontractul încetează dacă nu sunt finalizate negocierile cu privire la noua chirie, în cel mult 15 zile de la solicitarea locatarului, în condițiile art. 5 și 6 din contract. Contractul se reziliază de drept în caz de subînchiriere sau cesiune a contractului, fără acordul locatorului. poate solicita rezilierea contractului dacă chiria nu a fost plătită în 10 zile de la expirarea termenului de plată, conform art. 19 din contract, inaplicabil în cauză deoarece rezoluțiunea/rezilierea este o consecință a principiului forței obligatorii a contractului, art. 969.civ. și prin urmare, dacă una dintre părți nu exercită prestațiile la care s-a îndatorat cealaltă parte este îndrituită să ceară instanței obligarea la executare sau rezoluțiunea contractului.
În aceste condiții și având în vedere că în contract nu există un pact comisoriu de gradul IV, Consiliul local ar fi fost nevoit să apeleze la autoritatea judecătorească. De asemenea, arată recurentul, onform art. 20, contractul mai poate fi denunțat unilateral dar, prin derogarea părților, stabilindu-se că doar locatarul IMPORT EXPORT are acest atribut, excluzându-se prin această precizare posibilitatea locatorului Consiliul local C-N să uzeze de acest mijloc juridic, stabilindu-se în acest sens în sarcina societății și cuantumul despăgubirile pe care le-ar datora în cazul denunțării contractului fără preaviz. Denunțarea unilaterală este o excepție de la principiul potrivit căruia revocarea contractelor se face prin consimțământul mutual al pârtilor. Astfel, arată recurentul, fiind o excepție, ea trebuie expres prevăzută în clauzele contractuale, pentru a putea opera, iar o excepție se interpretează restrictiv, în sensul clar exprimat că se referă doar la debitoare.
Mai relevă recurentul că, dovadă în plus că tacita relocațiune a operat este că debitoarea a continuat, în baza art. 14 din contract, să achite facturile la utilități, aspect tolerat de creditor, care nu a încercat să o debranșeze de la aceste utilități pentru aoî mpiedica să folosească spațiul. Astfel, din moment ce creditorul a tolerat, după expirarea contractului de locațiune, rămânerea debitoarei în spațiu, neintroducând în justiție nici o acțiune prin care să solicite constatarea ocupării abuzive a spațiului și evacuarea pe acest temei, raportat la faptul că nu există clauză contractuală de excludere a tacitei relocațiuni, este evident că în speța de față a operat tacita relocațiune, fiind abuzivă aplicarea despăgubirilor de 1,5 lei/mp/zi pentru o așa zisă ocupare fără forme legale.
În concluzie, consideră recurentul, că rin p. această decizie se încearcă eludarea dispozițiilor legale referitoare la tacita relocațiune, aspect ilegal dacă se are în vedere că printr-o hotărâre a Consiliului Local, de o forță juridică inferioară, se încearcă înlăturarea unor dispoziții legale, cu putere juridică superioară. Cum relocațiunea are loc în condițiile primului contract, rezultă că pe perioada 01.2006 - 04.2008 creditoarea trebuia să calculeze în continuare chiria datorată, pe care să o actualizeze cu rata inflației și la care să adauge dobânzile aferente, referitoare la creanța provenind din chirie. Acest calcul a fost făcut de administratorul judiciar care a stabilit creanța ca fiind în cuantum de 350.198,41 lei.
A mai menționat recurentul că prin sentința recurată judecătorul sindic, bazându-se pe art. 21 din contract unde se specifică expres că modificarea clauzelor se face doar cu acordul părților, a respins contestația sa și a considerat că tacita relocațiune nu a operat, dar consideră întemeiată pretenția creditoarei la "despăgubiri" pentru "ocuparea abuzivă a imobilului".
Prin raționamentul expus, recurentul apreciază că instanța de fond a golit practic de conținut și de efecte juridice o instituție de drept care se aplică tocmai atunci când părțile nu convin expres o reînnoire a contractului.
O altă critică adusă de recurent se referă la faptul că instanța de fond a înlăturat tacita relocațiune pentru neprevederea expresă a acesteia în contract, cu toate consecințele juridice pe care aceasta le produce, în favoarea despăgubirilor, cu consecințele aferente, despăgubiri care au fost stabilite unilateral de creditoare și nu au fost negociate cu partenerul contractual.
În continuarea motivelor de recurs, recurentul a invocat dispozițiile Legii nr. 21/1996, apreciind că aplicarea tarifului de ocupare abuzivă practicat de către Consiliul local al municipiului C-N, în cuantum de 1,5 lei/mp/zi este abuziv, ignorând atât acest act normativ cât și piața imobiliară a municipiului C-N, principiul bunei-credințe care trebuie să guverneze relațiile comerciale dintre doi parteneri, reala concurență dintre agenții economici și normala desfășurare a relațiilor comerciale. de ocupare abuzivă este abuziv prin el însuși raportat la piața chiriilor practicate în zona centrală a municipiului C-N și aceasta cu atât mai mult, cu cât acest tarif este impus comercianților, nefiind supus negocierii.
A mai relevat recurentul că în relațiile de locațiune dintre partenerii comerciali de drept privat, daunele pentru ocuparea abuzivă a spațiului sunt circumscrise chiriilor practicate în zonă pe perioada ocupării spațiului comercial, dacă prin contract nu se stabilește un alt cuantum al daunelor care nici el nu poate fi discreționar și abuziv, în timp ce pentru Consiliul local această practică loială și echitabilă nu se aplică datorită puterii sale de a-și stabili unilateral și fără informare prealabilă partenerii despre ulterioarele tarife unilaterale. Consiliul local, prin adoptarea nr. 202/13.03.2000 prin care aprobă nivelul despăgubirilor pentru ocuparea fără forme legale a spațiilor cu altă destinație la suma de 15.000/mp/zi, inclusiv pentru foștii chiriași care au introdus acțiuni injustiție privind aceste spații, drept pentru care recurentul invocă și excepția de nelegalitate a acestei
În final, recurentul arată că o altă nelegalitate a Consiliul Local al Municipiului C-N este în privința calculării chiriei și a tarifului abuziv la o suprafață mai mare decât cea închiriată și specificată în contract.
Astfel, în fișa de daune se prevede că s-a aplicat un tarif de 1,5 lei/mp/zi la suprafața totală închiriată de 992,10 mp, rezultând un total de 1.488,15 lei ron/zi. Or, în contractul de locațiune nr. 925/ 11.07.1995, se prevede expres la art. 1 că suprafața închiriată este de 911,08 mp.
Așadar, apreciază recurentul, Consiliul Local C-N a calculat daune de 179.701,3 lei în plus pentru suprafața de 81,02 mp. pe care însă nu o folosește.
Din creanța cu care a fost înscris în tabel creditorul Consiliul Local C N, după ce au fost înlăturate de către administratorul judiciar sumele prescrise, trebuie să se mai opereze și înlăturarea sumei de 179.701,3 lei, rămânând o creanță finală de 2.164.292,88 lei.
Referitor la faptul că în "fișa de daune" se menționează la pct. 5 că deține "abuziv" și spațiul "magazin ne alimentar" în suprafață de 88,48 mp. recurentul precizează că pentru acest spațiu există contract de închiriere între debitoare și.
Analizand actele si lucrarile dosarului, instanta apreciaza ca recursul este intemeiat pentru urmatoarele considerente:
La data de 11.07.1995 intre debitoarea SC Import Export SRL in calitate de locatar si Consiliul Local al municipiului C-N, in calitate de locator a intervenit contractul de locatiune nr. 925 avand ca obiect o suprafata de 911,08 mp din imobilul situat in C-N,-, jud. Acest contract a fost incheiat pe o perioada de 10 ani, expirand la data de 28.06.2005.
Contrar celor retinute de catre judecatorul sindic, ulterior expirarii termenului contractual intre parti a intervenit tacita relocatiune in conditiile art. 1437 cod civil care prevede ca, După expirarea termenului stipulat prin contractul de locațiune, dacă locatarul rămâne și e lăsat în posesie, atunci se considera locațiunea ca reînnoită, efectele ei însă se regulează după dispozițiile articolului relativ la locațiunea fără termen,
In cazul concret dedus judecatii sunt pe deplin indeplinite conditiile prevazute de catre textul enuntat pentru tacita relocatiune a contractului de inchiriere. Astfel locatarul a ramas in folosinta lucrului inchiriat dupa expirarea termenului contractual fara vreo impiedicare din partea locatorului. Mai mult, nici o clauza contractuala expresa nu a impiedicat tacita relocatiune care a operat in conditiile primului contract, inclusiv cu chiria initiala.
Desi conform art. 21 din contractul incheiat intre parti,modificarea clauzelor contractului poate avea loc numai cu acordul partilor contractante, in opinia instantei de recurs aceasta prevedere contractuala nu are valoarea unei clauze de excludere a tacitei relocatiuni. O astfel de clauza trebuie sa fie precisa si expresa, altfel spus sa se refere strict la imposibilitatea de prelungire a termenului contractual in conditiile art 1437 Cod Civil si nu e suficienta o clauza generala referitoare la orice element al contractului. Mai mult, art. 22 din contractul de inchiriere incheiat intre parti (22 din dosarul primei instante) stipuleaza ca prevederile prezentului contract se completeaza cu reglementarile legale in vigoare.
In cazul concret dedus judecatii, debitoarea a continuat sa ocupe spatiul comercial care a facut obiectul contractului de inchiriere si dupa expirarea termenului contractual cu acordul tacit al creditoarei care nu si-a manifestat in vreun fel opozitia, a continuat sa achite pretul tuturor utilitatilor aferente acestui spatiu. In aceste circumstante, tacita relocatiune a operat in aceleasi conditii de cuantum al chiriei stabilite prin contractul initial, iar solicitarea unui cuantum de 1,5 Ron/mp/zi pentru,ocuparea fara forme legale a spatiului, este nejustificata in conditiile in care debitoarea a ocupat spatiul in baza unui contract de inchiriere pentru care a operat tacita relocatiune, creditoarea fiind indreptatita sa solicite doar chiria pentru acest interval.
Pentru aceste considerente, contestatia recurentului este in parte intemeiata, deoarece suma cu care creditoarea a solicitat inscrierea in tabelul de creante al debitoarei este partial nejustificata.
Desemenea, este justificata si sustinerea recurentei referitoare la calcularea daunelor rezultate din pretinsa ocupare abuziva pentru o suprafata mai mare decat cea efectiv inchiriata. Astfel, in contractul de inchiriere apare mentionata suprafata spatiului comercial inchiriat ca fiind de 911, 08 mp, pe cand in fisa de calcul a pretinsului prejudiciu este mentionata o suprafata de 992,10 mp.
Pentru toate aceste argumente, in baza art. 304 indice 1 si 312 alin. 5. recursul declarat de catre recurentul, administrator special al debitoarei SC Import Export SRL urmeaza a fi admis, sentinta recurata va fi casata partial cu privire la acea parte din hotarare care a fost recurata, iar cauza va fi trimisa spre rejudecare la Tribunalul Comercial Cluj in vederea stabilirii cuantumului creantei detinute de catre Consiliul Local al municipiului C-N conform indrumarilor instantei de recurs continute in prezenta decizie.
La stabilirea cuantumului acestei creante se va avea in vedere faptul ca operat tacita relocatiune in privinta contractului de inchiriere incheiat intre parti, asa incat pentru perioada cuprinsa intre 29.06.2005 si data deschiderii procedurii de insolventa sau data eliberarii efective a spatiului, daca acest termen este anterior deschiderii procedurii de insolventa se va calcula chiria contractuala, penalitatile de intarziere aferente si actualizarea cu rata inflatiei in locul daunelor solicitate de catre creditoare la punctul d al declaratiei de creanta. La dosar exista un astfel de calcul efectuat de catre contestator care insa nu este opozabil creditorului si poate fi apreciat drept subiectiv, asa incat se impune precizarea detaliata a acestui cuantum de catre creditor sau efectuarea unei expertize tehnice in specialitatea contabilitate pe cheltuiala contestatorului pentru determinarea certa a creantei, proba care este incompatibilila cu procedura de solutionare a recursului prin raportare la dispozitiile art. 305 din Legea 85/2006. Nu in ultimul rand, la calcularea cunatumului creantei se va avea in vedere suprafata spatiului mentionat conform contractului de inchiriere.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursul declarat de în calitate de administrator statutar al debitoarei IMPORT EXPORT C-N, împotriva sentinței comerciale nr. 2.221 din 06 octombrie 2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Comercial Cluj, pe care o casează în parte și trimite spre rejudecare aceleiași instanțe contestația împotriva tabelului preliminar al creantelor formulată de administratorul statutar al debitoarei.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 27 ianuarie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER
Red./25.02.2009
Dact./3 ex./04.02.2009.
Jud.fond:.
Președinte:Danusia PușcașuJudecători:Danusia Pușcașu, Andrei Axente Irinel, Claudia
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
