Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 32/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIE Nr. 32
Ședința publică de la 21 Ianuarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Cremenițchi Radu
JUDECĂTOR 2: Șfabu Traian
JUDECĂTOR 3: Poiană Cipriana
Grefier: - -
S-a luat în examinare cererea de recurs comercial formulată de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului B, prin reprezentant legal, împotriva sentinței nr. 391/S din 09.10.2007 pronunțată de Tribunalul Iași - judecător sindic.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă consilier juridic reprezentantul recurentei-creditoare B, lipsă fiind intimata-debitoare "" I, prin lichidator SC " 2003 SRL I și intimații-creditori Administrația Finanțelor Publice I și
Procedura legal îndeplinită, părțile fiind citate prin buletinul procedurilor de insolvență și potrivit codului d e procedură civilă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, din care rezultă că recursul este la primul termen de judecată, declarat și motivat în termen, scutit de taxă de timbru.
La data de 09.01.2008 s-a depus prin serviciul de registratură din partea lichidatorului judiciar întâmpinarea la cererea de recurs formulată în cauză.
Nemaifiind alte cereri prealabile instanța constată recursul în stare de judecată și dă cuvântul la dezbateri.
Consilier juridic G reprezentantul recurentei-creditoare B solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat în scris, casarea sentinței comerciale nr. 391/S din 09.10.2007 pronunțată de Tribunalul Iași - judecător sindic, în sensul punerii în vedere lichidatorului judiciar de a formula cerere de închidere a procedurii după punerea în executare a sentinței de angajare a răspunderii patrimoniale a fostei conduceri, precizând totodată că în cauză au fost formulate și opoziții din partea creditorilor.
Declarându-se închise dezbaterile instanța rămâne în pronunțare.
Ulterior deliberării,
CURTEA DE APEL
Asupra recursului comercial d e față;
Prin sentința comercială nr. 391/S/09.10.2007 pronunțată de Tribunalul Iași - judecător sindic s-a hotărât:
În temeiul art. 131 din Legea privind procedura insolvenței,
Dispune închiderea procedurii insolvenței debitorului "", cu sediul social declarat în I,-,. 2.
Dispune radierea debitorului din evidențele Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Iași și cele ale
În temeiul art. 136 din Legea privind procedura insolvenței,
Descarcă pe administratorul judiciar de orice îndatoriri și responsabilități.
În temeiul art. 4 alin. 4 din Legea privind procedura insolvenței,
Aprobă devizul de cheltuieli depus de administratorul judiciar 2003 I și dispune plata către acesta a sumei de 1.130 lei din fondul de lichidare.
În temeiul art. 135 din Legea privind procedura insolvenței,
Dispune notificarea prezentei sentințe debitorului, creditorilor,Direcției Generale a Finanțelor Publice a Jud. I, Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Iași pentru efectuarea mențiunii de radiere prin publicarea în Buletinul procedurilor de insolvență.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că:
definitiv al creanțelor cuprinde pe creditorii Administrația Finanțelor Publice a Mun. I cu o creanță în sumă de 98.503,37 lei, I cu o creanță în sumă de 487,40 lei și B cu o creanță în sumă de 2.461,05 lei.
Prin sentința comercială nr. 134/S/20.03.2007 s-a stabilit răspunderea personală a pârâtei pentru pasivul debitorului falit, executarea silită împotriva acesteia urmând a se efectua în condițiile art. 142 din Legea nr. 85/2006.
Constatându-se în cadrul procedurii că debitorul nu figurează înscris în evidențele fiscale cu bunuri care să poată fi supuse lichidării, administratorul judiciar a solicitat închiderea procedurii pe temeiul art. 131 din Legea nr. 85/2006, propunere notificată părților fără a se formula obiecțiuni.
În condițiile în care debitorul falit, după cum s-a constatat, nu deține bunuri sau elemente de patrimoniu care să asigure acoperirea creanțelor, procedura este lipsită de obiect astfel încât se va dispune potrivit art. 131 din Legea nr. 85/2006 închiderea procedurii și radierea debitorului din evidențele registrului comerțului și cele fiscale.
Totodată, pentru activitatea desfășurată de administratorul judiciar, se va încuviința decontul depus de acesta, plata urmând să se facă din fondul de lichidare, lipsind disponibilitățile bănești în contul debitorului.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs B, prin reprezentant legal, considerând-o nelegală și netemeinică.
În motivarea recursului, consideră că sentința recurată a fost dată cu aplicare greșită a dispozițiilor art. 140, art. 142 alin. 1, ale art. 2 și ale art. 5 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 fiind o consecință a interpretării greșite a textelor de lege sus-menționate, interpretarea dată de instanța de fond fiind-/2006 și spiritului acesteia, din următoarele considerente:
Analiza hotărârii recurate și a problemei pe care o pune în discuție trebuie să pornească de la interpretarea sistematică a textelor de lege cre se aplică cauzei de față și anume Legea nr. 85/2006:
Art. 2 - "Scopul legii este instituirea unei proceduri pentru acoperirea pasivului debitorului aflat în insolvență, fie prin reorganizarea activității acestuia sau prin lichidarea unor bunuri din averea lui până la stingerea pasivului, fie prin faliment".
Art. 5 alin. 1 - "Organele care aplică procedura sunt instanțele judecătorești, judecătorul sindic, administratorul și lichidatorul.
Art. 138 alin. 1 - "Judecătorul sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoana juridică, ajuns în insolvență, să fie suportată de către membrii organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență".
Art. 140 - "Sumele depuse potrivit art. 138 alin. 1 vor intra în averea debitorului și vor fi destinate, în caz de reorganizare, completării fondurilor necesare continuării activității debitorului, iar în caz de faliment, acoperirii pasivului".
Art. 136 - "Prin închiderea procedurii judecătorul sindic, administratorul/ul și toate persoanele care i-au asistat, sunt descărcați de orice îndatoriri sau responsabilități cu privire la procedură, debitor și averea lui, creditori, titulari de garanții, acționari sau asociați".
Art. 142 alin. 1 - "Executarea silită împotriva persoanelor prevăzute la art. 137 alin. 1 se efectuează de către executorul judecătoresc, conform codului d e procedură civilă".
Din analiza textelor de lege sus-menționate rezultă următoarele concluzii:
- Procedura de instituire a răspunderii patrimoniale a membrilor organelor de conducere ale faliților este parte componentă a procedurii prevăzute de Legea nr. 85/2006 (dovada și faptul că judecarea acestor cereri este de competența judecătorului sindic) și poate fi aplicată atât în cadrul fazei de reorganizare judiciară cât și în cadrul fazei de faliment.
- Hotărârea prin care se instituie răspunderea patrimonială a membrilor organelor de conducere ale falitului, se pronunță în raport cu debitorul, creând astfel un drept de creanță al acestuia față de membrii organelor sale de conducere pentru sumele cu care instanța i-a obligat și nu dă naștere unui drept de creanță al creditorilor față de persoanele sus-menționate.
- Sumele recuperate în urma punerii în executare a hotărârilor pronunțate de judecătorul sindic prin care s-a instituit răspunderea membrilor organelor de conducere ale falitului sunt destinate, în caz de faliment (cum este situația de față), pentru acoperirea pasivului, fiind distribuite de lichidatorul judiciar, conform art. 123 din Legea nr. 85/2006.
- Întreaga procedură de valorificare a bunurilor debitorului, de recuperare a creanțelor falitului (cum este și cazul creanței pe care acesta le are față de foștii membri ai organelor sale de conducere) și de distribuire a sumelor obținute în cadrul acestei lichidări, este în sarcina lichidatorului judiciar.
În acest context legislativ, motivația instanței de fond prin care a dispus închiderea procedurii de faliment a "", fără a dispune mai întâi punerea în executare de către lichidatorul judiciar a sentinței prin care a dispus atragerea răspunderii patrimoniale a administratorului falitei este nu numai greșită ci și nelegală, întrucât din analiza textelor de lege sus-menționate rezultă că executarea silită a membrilor organelor de conducere ale debitorilor aflați sub incidența Legii nr. 85/2006 pentru care s-a instituit răspunderea patrimonială conform dispozițiilor art. 138, se efectuează de către lichidatorul judiciar în cadrul procedurii de lichidare judiciară, prin intermediul executorului judecătoresc.
Prin art. 142 alin. 1 în care se arată că "Executarea silită împotriva persoanelor prevăzute la art. 138 alin. 1 se efectuează de către executorul judecătoresc, conform codului d e procedură civilă", legiuitorul nu a făcut decât să precizeze limitarea de competență pe care lichidatorul judiciar o are în valorificarea și recuperarea creanțelor (indiferent titlul din care rezultă și de natura obligației, inclusiv al creanțelor rezultate din hotărârile pronunțate de judecătorul sindic prin care se instituie răspunderea patrimonială a membrilor organelor de conducere ale falitului) de la debitorii falitului și anume faptul că executarea silită a acestor creanțe nu se face de către lichidatorul judiciar (care de altfel nu are această competență) ci de către executorul judecătoresc, singurul îndrituit de lege să facă o astfel de procedură.
Consideră că interpretarea corectă a acestui text de lege trebuie făcută numai în sensul că executarea silită a persoanelor prevăzute de art. 138 alin. 1 pentru care s-a instituit răspunderea patrimonială, trebuie efectuată de lichidatorul judecătoresc prin intermediul executorului judecătoresc numai în cadrul procedurii de faliment din următoarele considerente, deoarece art. 142 alin. 2 cuprinde dispoziții care nu pot fi puse în aplicare după închiderea procedurii de faliment.
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 142 alin. 2 "După închiderea procedurii falimentului, sumele rezultate din executarea silită vor fi repartizate de executorul judecătoresc, în conformitate cu prevederile acestei legi, în temeiul tabelului definitiv consolidat, pus la dispoziția sa de către lichidator", situație care este imposibilă după închiderea procedurii de faliment întrucât potrivit dispozițiilor art. 136 din Legea nr. 85/2006 "Prin închiderea procedurii judecătorul sindic, administratorul sau lichidatorul și toate persoanele care i-au asistat, sunt descărcați de orice îndatoriri sau responsabilități cu privire la procedură, debitor și averea lui, creditori, titulari de garanții, acționari sau asociați".
De asemenea, prin interpretarea art. 142 alin. 2 în sensul că executarea silită trebuie efectuată de creditori după închiderea procedurii, prin intermediul executorului judecătoresc și prin distribuirea sumelor obținute conform tabelului definitiv consolidat și dispozițiilor Legii nr. 85/2006 s-ar ajunge la situația de a se transforma executorul judecătoresc în lichidator judiciar, competență pe care acesta nu o poate avea.
Aceeași concluzie rezultă și din faptul că printr-o astfel de interpretare s-ar nesocoti Legea nr. 85/2006 care cuprinde dispoziții speciale privind judecarea contestațiilor la planurile de distribuire a sumelor obținute și a instanțelor abilitate să le judece (în cazul Legii nr. 85/2006 - judecătorul sindic din cadrul tribunalului d e la sediul debitorului iar în cazul codului d e procedură civilă - instanța de executare, respectiv judecătoria).
În drept se invocă dispozițiile art. 304 pct. 9, art. 304 ind. 1 Cod procedură civilă, art. 12, 138 și 140 alin. 1 din Legea nr. 85/2006.
Față de aceste motive se solicită admiterea recursului.
Legal citat intimatul 2003 I prin reprezentant legal a formulat întâmpinare prin care solicită respingerea recursului ca nefondat.
Analizând motivele de recurs în contextul probelor administrate în cauză și cel al dispozițiilor legale ce reglementează instituția executării silite în procedura falimentului prevăzută de Legea nr. 85/2006, instanța de recurs constată că recursul este nefondat.
În motivarea acestei soluții instanța de recurs a reținut că motivele invocate de recurentă pentru a modifica sentința primei instanțe sunt în totală contradicție cu dispozițiile expres prevăzute de Legea nr. 85/2006 prin articolele: 142 alin. 2 și care stabilesc fără putință de interpretare nici juridică originală și nici gramaticală, că sarcina repartizării sumelor provenite din executarea silită a persoanelor vinovate, revine executorului judecătoresc și nu administratorului judiciar care a fost descărcat de îndatoriri sau responsabilități cu privire la procedura insolvenței, debitor și averea sa, creditori conform art. 136 din Legea nr. 85/2006.
De asemenea, prin art. 142 din Legea nr. 85/2006 s-a stabilit fără posibilitate de derogare că executarea silită pentru acoperirea creanțelor creditorilor revine executorului judecătoresc conform dispozițiilor din Codul d e procedură civilă, judecătorul sindic neavând atribuția de a desemna nu executor judecătoresc anterior închiderii procedurii, tocmai pentru aptul că abia după pronunțarea hotărârii prin care s-a stabilit răspunderea reglementată de art. 138 din Legea nr. 85/2006 ea devine titlu executoriu ce poate fi pus în executare tocmai și numai conform dispozițiilor ce reglementează executarea silită din Codul d e procedură civilă.
În același sens fiind și soluția primei instanțe, instanța de recurs va respinge recursul și va menține sentința primei instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul formulat de B, prin reprezentant legal, împotriva sentinței nr. 391/S din 09.10.2007 a Tribunalului Iași - judecător sindic pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 21.01.2008.-
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Grefier,
Red.
Tehnored.
Tribunalul Iași - judecător sindic:
08.02.2008
2 ex.-
Președinte:Cremenițchi RaduJudecători:Cremenițchi Radu, Șfabu Traian, Poiană Cipriana
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
