Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 328/2010. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIE Nr. 328/2010
Ședința publică de la 09 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Axente Irinel Andrei
JUDECĂTOR 2: Claudia Idriceanu
JUDECĂTOR 3: Danusia
GREFIER:
Pe rol judecarea recursului declarat de creditoarea ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI B M, împotriva sentinței civile nr. 3453/19.10.2009 a Tribunalului Maramureș pronunțată în dosra nr-, în contradictoriu cu intimații PRIMĂRIA MUNCIPIULUI B M, AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI B, SC SA, SC SA, PRO LICHIDATOR AL SC SRL, având ca obiect procedura enței- angajarea răspunderii membrilor organelor de conducere.
La apelul nominal se prezintă avocat în reprezentarea intereselor intimatului-pârât.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recurenta este scutită de plata taxelor judiciare de timbru.
S-a prezentat referatul cauzei, învederându-se instanței faptul că s-a înregistrat la dosar punctul de vedere al lichidatorului.
Reprezentantul intimatului depune la dosar concluzii scrise și declară că nu are de formulat alte cereri.
Curtea în urma deliberării, apreciază că la dosar există suficiente probe pentru justa soluționare a cauzei, constată că prezentul recurs se află în stare de judecată, închide faza probatorie și acordă cuvântul pentru concluzii în recurs.
Reprezentantul intimatului solicită respingerea recursului și menținerea sentinței atacate. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Consideră că nu sunt aplicabile disp. art. 72 și 73 din Legea nr. 31/1990 și nici cele ale art. 111 din același act normativ. Din raportul lichidatorului nu rezultă comiterea vreuneia din faptele prevăzute la art. 138 alin. 1 din Legea nr. 85/2006.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr. 3.453 din data de 19 octombrie 2009 pronunțată în dosarul nr- de Tribunalul Maramureșs -a respins acțiunea promovată de reclamanta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE B M, în contradictoriu cu pârâții și.
Pentru a pronunța această hotărâre, ca urmare a repunerii cauzei pe rol la data de 23.03.2009, în urma cererii formulate de lichidatorului judiciar, judecătorul sindic a reținut că din cuprinsul raportului asupra cauzelor și împrejurărilor care au dus la apariția stării de ență întocmit la data de 30.04.2009 de lichidatorul judiciar reiese că apariția stării de ență a debitoarei s-a datorat mai multor cauze.
Astfel, a arătat judecătorul sindic, debitoarea a desfășurat activitate de distribuție, aceasta s-a confruntat cu diverse probleme care au generat și starea de ență. Pe acest segment de piață au intrat concurenți puternici, cu acoperire națională, care beneficiau de prețuri preferențiale de la producători. De asemenea, acești concurenți, aveau în dotare mijloace de transport noi și performante cu un consum de combustibil mult mai redus decât cele ale debitoarei. Totodată forța financiară a concurenților a permis acestora să acorde termene de plată mult mai mari clienților. Datorită acestora, debitoarea a ajuns să activeze pe o piață cu concurenți foarte puternici, neavând posibilitatea să ofere condiții similare potențialilor clienți, pierzând o Mp arte din aceștia.
De asemenea, mai mulți producători au hotărât să-și dezvolte propriile departamente de distribuție, astfel că societatea nu a mai fost competitivă pe piață. Tot la cauzele încetării activității se menționează și lipsa unui capital circulant suficient pentru a putea asigura o ciclicitate a aprovizionărilor, precum și pentru a putea oferi clienților termene de plată a facturilor similare cu cele ale concurenței, lipsa disponibilităților pentru dotarea societății cu un parc auto nou și modern care să ducă la minimizarea cheltuielilor de întreținere și exploatare, lipsa unor spații de depozitare proprii.
Din analiza dispozițiilor art. 124 din Legea nr. 64/1995, a precizat judecătorul sindic, reiese că sunt răspunzători pecuniari în temeiul acestor dispoziții membrii organelor de conducere "care au contribuit" la ajungerea societății în încetare de plăți prin una dintre faptele enumerate limitativ de art. 124 lit. a - sugerează, în primul rând, existența raportului de cauzalitate între fapta personală și prejudiciul suferit de averea debitorului și consecutiv de creditori.
În situația de față, a concluzionat judecătorul sindic, ajungerea societății în stare de ență se datorează cauzelor enumerate mai sus, acestea nefiind de natură să fie imputate celor doi administratori, motiv pentru care acțiunea a fost respinsă potrivit dispozitivului.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs creditoarea ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE BMs olicitând admiterea acestuia, modificarea sentinței recurate și rejudecând cauza să se admită acțiunea de obligare a administratorilor statuari ai, la plata sumei de 436.939 lei care nu a putut fi justificată de aceștia.
În dezvoltarea motivelor de recurs, creditoarea a criticat hotărârea primei instanțe pentru netemeinicie și nelegalitarte, arătând că acțiunea în atragerea răspunderii administratorilor statutari a fost formulată în baza Legii nr. 64/1995, actual în baza art. 18 din Legea nr. 85/2006, deoarece pârâții, în calitate de administratori si asociati, printr-un management defectuos au dus societatea în stare de ență, nu au depus diligenta necesară în vederea îndeplinirii îndatoririlor impuse de lege si de actul constitutiv, au făcut plăți sau au dispus să se plătească cu preferință unii creditori, încălcând în acest sens dispozitiile art. 138 lit. g din Legea nr. 85/2006.
O primă critică formulată de creditoare se referă la raportul întocmit de lichidatorul judiciar din care rezultă că administratorii societății nu sunt vinovați de ajungerea societății în stare de ență, că aceștia s-au confruntat cu diverse probleme, respectiv concurenti puternici care aveau mijloace de transport mai performante, fără a ține seama că în anul 2002 când împotriva societatea s-a promovat declansarea procedurii, aceasta avea mijloacele de transport destul de moderne, respective marca DAEWOO.
Totodată, a mai arătat creditoarea, societatea a fost verificată de mai multe ori de organele de control, încheindu-se procesele-verbale de control la data de 31.03.1999, 25.10.2001, 11.11.2002, prin care organele de control au stabilit faptul că societatea a făcut plăți în favoarea altor societăți sau a efectuat cheltuieli mari cu costul mărfurilor vândute sub pretul de achizitie, ceea ce a dus la înregistrări de pierderi, s-au făcut retineri prin stopaj la sursă făra a se vira sumele la bugetul statului. legislatia fiscală încălcata fiind enumerată în procesele-verbale de control, iar ceea ce este stabilit în procesele-verbale de control este chiar opusul sustinerilor lichidatorului. Astfel, din actele de control rezultă culpa administratorilor în gestionarea bunurilor societății prin achizitionarea mărfurilor si vânzarea acestora sub pretul de piață, prin efectuarea de plăți preferențiale, prin neachitarea sumelor de bani reținute de la angajați prin stopare la sursa si nevirarea lor la bugetul de stat.
Pe de altă parte, a menționat creditoarea, societatea comercială încredintează administratorului organizarea si gestionarea activității sale, pe baza unor criterii si obiective de performanta profesională, reprezentarea sa în raporturile cu terții, purtând răspunderea pentru modul în care se înfăptuiesc actele de administrare ale societății, administratorul fiind obligat să-si folosească întreaga capacitate de muncă în interesul acesteia, comportându-se ca un bun comerciant și în spiritul prev. art. 72 din Legea nr. 31/1990, republicata, potrivit cărora obligațiile si răspunderea administratorului sunt reglementate de dispozițiile referitoare la mandat si cele speciale prevăzute de această lege.
În acest context, creditorea consideră că există o legătura de cauzalitate între paguba produsă si activitatea administratorului, existând un raport de cauzalitate, condițiile privind răspunderea civilă delictuală prev. de art. 998 si 999 Cod civil, cu referire și la art. 73 din Legea nr. 31/1990, republicată, fiind întrunite cumulativ.
În argumentarea poziției sale, creditoarea a invocat și dispozițiile art. 111 alin. 1 lit. b din Legea nr. 31/1990, republicată, care prevăd obligațiile administratorul și purtând răspunderea pentru modul în care înfăptuieste actele de administrare. Astfel, administratorul societății este un mandatar al acesteia, având de îndeplinit obligatia de a face, implicând folosirea tuturor mijloace necesare pentru diligenta ce trebuie să se pună la îndeplinirea acestei obligații, care este întotdeauna aceea a unui bun proprietar (Cod civil art. 1080), obligatie care include si plata datoriilor față de bugetul consolidat al statului.
În raport de această situatie, creditoarea consideră că se aplică regulile de mandat, mandatarul este îndatorat a executa mandatul atât timp cât este însărcinat si este răspunzător de daune, daune interese ce ar putea deriva din cauza neîndeplinirii lui ( art. 1539 Cod civil), ceea ce înseamnă ca el răspunde si pentru neachitarea datoriilor față de stat.
A mai susținut creditoarea că actiunea a fost promovată în baza legii vechi, dar că noua lege a entei prevede că răspunderea poate fi angajată față de oricare membru din conducerea societății, precum si față de orice altă persoană care a cauzat starea de ență. Asa fiind, creditoarea apreciază că actiunea este întemeiata, iar răspunderea acestora poate fi angajată în mod solidar, judecîtorul având competenta de a obliga ca o parte din activul societății falite sau tot activul să fie suportat de acestea.
S-a mai relevat și împrejurarea că administratorul a mai falimentat o societate prin aceleasi manevre, iar actiunea împotriva acestuia se află pe rolul Tribunalului M sub nr- și privește falimentul
Pentru motivele arătate, creditoarea consideră că actiunea în răspunderea administratorilor statutari si este întemeiată, putând fi retinută culpa acestora si obligarea la plata obligatiilor față de stat, până la concurenta sumei de 436.393.
Prin punctul de vedere formulat, PRO B M, în calitate de lichidator judiciar al a solicitat respingerea recursului ca nefondat și, pe cale de consecință, să se constate ca fiind legală și temeinică sentința instanței de fond, arătând că ajungerea societății în stare de ență se datorează unor cauze care nu sunt de natură a fi imputate celor 2 administratori statutari, în cauză nefiind îndeplinite faptele care pot cauza starea de ență a unei societăți și angajarea răspunderii personale a administratorilor prevăzute expres în art. 138 din Legea nr. 85/2006 în referire la dispozițiile Codului civil.
Totodată, intimatul a formulat concluzii scrise solicitând respingerea ca nefondat și nedovedit a recursului formulat de creditoarea B-M, susținând că nici una din dispozițiile invocate de către recurentă nu sunt aplicabile în cauză, iar din raportul asupra cauzelor care au dus la apariția stării de ență a debitoarei întocmit de lichidator judiciar nu rezultă comiterea de către administratorii statutari ai debitoarei vreuna din faptele prev. de art. 138 alin. 1 din Legea nr. 85/2006.
Analizand actele si lucrarile dosarului prin prisma dispozitiilor art. 304 indice 1. instanta de recurs apreciaza faptul ca sentinta recurata este legala si temeinica iar calea de atac dedusa judecatii este neintemeiata.
Astfel, creditoarea care a fost autorizata sa introduca cerere de angajare a raspunderii fostilor administratori statutari ai debitoarei supusa procedurii de enta si-a intemeiat demersul pe dispozitiile art. 137 alin. 1 lit a si g din Legea 64/1995, act normativ sub imperiul caruia demersul judiciar dedus judecatii a fost promovat. Conform textelor enuntate, raspunderea persoanelor responsabile poate fi angajata daca,au folosit bunurile sau creditele persoanei juridice in folosul propriu sau in cel al unei alte persoane, sau daca,in luna precedenta incetarii platilor au platit sau au dispus sa se plateasca cu preferinta unui creditor, in dauna celorlalti creditori,
Conform raportului lichidatorului judiciar nu pot fi imputate astfel de fapte persoanelor care au asigurat administrarea debitoarei in perioada analizata, situatie in care revenea creditoarei care a solicitat autorizarea in vederea promovarii unei astfel de cereri de chemare in judecata sa probeze savarsirea vreunei fapte limitative enumerate de textul enuntat, conform motivarii in drept a cererii de chemare in judecata. Nici o proba nu a fost administrata insa in acest sens, recurenta creditoare limitandu-se la enuntarea unor aprecieri personale si aspecte cu caracter de generalitate care nu justifica temeinicia demersului procedural analizat.
Astfel creditoarea recurenta invoca faptul ca in ciuda rezultatelor economice negative, societatea comerciala debitoare avea mijloace auto,destul, de moderne marca DAEWOO. Se imputa fostilor administratori statutari care au avut la dispozitie aceste mijloace,destul, de moderne un management defectuos la modul general si abstract, fara a se indica insa date concrete si fapte care sa poata fi incadrate in conditiile textului legal invocat.
Se mai afirma faptul ca au fost facute plati preferentiale anumitor creditori, fara a se indica in concret valoarea platilor si identitatea acestor creditori, iar pe de alta parte nu se indica nici daca aceste plati au fost realizate in intervalul de o luna anterior incetarii de plati, conditie impusa prin textul anterior enuntat. Mai mult, nu se indica nici care sunt bunurile utilizate de catre paratii intimati in interes personal.
In consecinta, instanta de recurs retine drept corecta concluzia judecatorului sindic care a apreciat ca nu este probata savarsirea vreuneia dintre faptele ilicite care pot atrage raspunderea patrimoniala personala a persoanelor vizate. In lipsa faptei ilicite, analizarea indeplinirii celorlalte conditii specifice raspunderii civile delictuale devine inutila. Cu privire la aspectele legate de natura mandatului administratorilor statutari, obligatiile si raspunderea acestora la modul general (art. 72 si 73 din Legea 31/1990) relevanta acestor considerente raportat la obiectul cererii de chemare in judecata si implicit al recursului este minora, deoarece angajarea raspunderii nu se poate realiza in baza unor considerente cu caracter de generalitate ci doar a unor fapte ilicite concrete a caror existenta insa nu a fost probate.
Pentru toate aceste argumente, in baza dispozitiilor art. 312 alin. 1 Cpc, recursul declarat va fi respins ca neintemeiat, iar sentinta va fi mentinuta ca fiind pe dpelin legala si temeinica.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE B M, cu sediul în B M,- A, jud. M împotriva sentinței civile nr. 3.453 din 19 octombrie 2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Maramureș, pe care menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 09 februarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
- - - - - -
GREFIER,
Red.
Dact./10 ex./
Jud.fond:
Președinte:Axente Irinel AndreiJudecători:Axente Irinel Andrei, Claudia Idriceanu, Danusia
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
