Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 33/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIE Nr. 33
Ședința publică de la 21 Ianuarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Cremenițchi Radu
JUDECĂTOR 2: Șfabu Traian
JUDECĂTOR 3: Poiană Cipriana
Grefier: - -
S-a luat în examinare cererea de recurs comercial formulată de Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului I, prin reprezentant legal, împotriva sentinței nr. 362/S din 25.09.2007 pronunțată de Tribunalul Iași - judecător sindic.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă consilier juridic G reprezentantul intimatei-creditoare B, lipsă fiind recurentul-creditor a Județului I, intimatul-debitor SC " "SA I, prin lichidator I și intimații-creditori SC " Protection"SRL I, SC ""SA I, SC " Serv"SRL I, SC " Beton"SA I, SC " "SA I, Inspectoratul pentru Sutuații de Urgență "Gr. " I, I, SC " I"SA și.
Procedura legal îndeplinită, părțile fiind citate prin buletinul procedurilor de insolvență și potrivit codului d e procedură civilă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, din care rezultă că, recursul este la primul termen de judecată, declarat și motivate în termen, scutit de taxă de timbru.
Nemaifiind alte cereri prealabile instanța constată recursul în stare de judecată și dă cuvântul la dezbateri.
Consilier juridic G reprezentantul intimatei-creditoare B solicită admiterea recursului promovat de creditoarea I așa cum a fost formulat în scris, motivând că în cauză fiind vorba de o procedură concursuală, sunt întrunite condițiile pentru stabilirea răspunderii administratorilor.
Declarându-se închise dezbaterile instanța rămâne în pronunțare.
Ulterior deliberării,
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față;
Prin sentința comercială nr. 119/COM din 12 aprilie 2005 pronunțată în dosarul nr. 267/2004/COM al Tribunalului Iașis -a dispus deschiderea procedurii reglementată de Legea nr. 64/1995 împotriva debitorului ""
Prin încheierea de ședință nr. 434 din 28 septembrie 2005 pronunțată de Tribunalul Iași, judecător sindic, s-a definitivat creanțelor asupra averii debitorului, ce cuprinde un număr de 10 creditori, iar valoarea creanțelor este de 4.569.895 lei.
La data de 3 iunie 2005 administratorul judiciar " - ȘI " a depus raportul final în conformitate cu art. 130 din Legea nr. 64/1995 modificată și a propus închiderea procedurii deoarece debitoarea "" I nu mai are în patrimoniu bunuri de natura mărfurilor, obiectelor de inventar sau mijloacelor fixe care ar fi putut fi valorificate în scopul acoperirii pasivului (filele 121 - 131 din dosarul nr. 267/2004 COM, volumul II).
La data de 28 septembrie 2005, creditoarea Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului Baf ormulat obiecțiuni la raportul final privind procedura falimentului debitoarei I și a solicitat obligarea lichidatorului " - și " I la completarea raportului cu precizările referitoare la activitatea desfășurată de administratorii societății și cauzele care au determinat starea de insolvabilitate a debitoarei. Creditoarea și-a motivat această obiecțiune pe intenția formulării unei cereri de atragere a răspunderii patrimoniale a administratorilor în temeiul dispozițiilor art. 137 din Legea nr. 64/1995 republicată (filele 47 - 49 din dosarul nr. 267/2004 COM, volumul III).
În temeiul art. 137 din Legea nr. 64/1995 - republicată a formulat și creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului I - Agenția Finanțelor Publice I cerere pentru stabilirea răspunderii personale numiților:, (administratori/membri în consiliul de administrație al debitoarei "" I) și (administratori la " Grup" ).
De asemeni, la termenul din 31 mai 2006,. Baf ormulat cerere de atragere a răspunderii patrimoniale a numiților, (foști administratori ai debitoarei) în temeiul art. 137 alin. 1 lit. c, d, e din Legea nr. 65/1995 republicată pentru acoperirea sumei de 194.800 RON.
Prin sentința civilă nr. 322/S/1 noiembrie 2006 pronunțată de Tribunalul Iași, judecător sindic, s-a admis excepția lipsei calității procesuale active și în consecință s-au respins cererile având ca obiect stabilirea răspunderii personale pentru pasivul debitorului " " susținute de creditorii:
- Administrația Finanțelor Publice I în contradictoriu cu pârâții, și;
- B, în contradictoriu cu pârâții:, și;
- " I" I, în contradictoriu cu pârâții:, și.
S-au respins cererile pârâților vizând obligarea reclamanților la plata cheltuielilor de judecată.
Tribunalul Iașia reținut că cererile creditorilor au fost introduse în temeiul Legii nr. 64/1995, abrogată prin Legea nr. 85/ 2005.
Potrivit noului act normativ aceste cereri pot fi introduse doar de administratorul judiciar/lichidator (art. 138 alin. 1) și numai în situații speciale de comitetul creditorilor cu autorizarea judecătorului - sindic (art. 138 alin. 3).
Administratorul judiciar " - - și " a concluzionat că nu există dovezi împotriva pârâților pentru ajungerea debitoarei în insolvență, această situație fiind consecința greșitei strategii de privatizare adoptată de în septembrie 2002, continuată ulterior de creditorul (fila 12 - 13 vol. VIII).
Sentința comercială nr. 322/S/1 noiembrie 2006 Tribunalului Iașia devenit irevocabilă prin respingerea recursurilor promovate de și B prin decizia comercială nr. 694/3 aprilie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Iași.
La data de 3 noiembrie 2006 are loc adunarea creditorilor debitoarei "" și se stabilește componența comitetului creditorilor: Administrația Finanțelor Publice I, B și "" I și totodată autorizarea acestuia pentru introducerea și susținerea acțiunii prevăzute de art. 138 alin. 3 din Legea nr. 85/2006 (fila 4 vol. IX).
Administratorul judiciar - depus întâmpinare prin care arată că și- exprimat punctul de vedere prin precizările nr. 1373/5 octombrie 2006 în care susține că nu identificat în concret fapte și acte dintre cele enumerate la art. 138 lit. a-g din Legea nr. 85/2006.
Prin sentința comercială 362/S/25 septembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Iași, judecător sindic, s-a respins cererea formulată de comitetul creditorilor vizând autorizarea introducerii acțiunii prevăzută de art. 138 alin. 1 din Legea privind procedura insolvenței.
S-au respins obiecțiunile formulate de creditorul B, cu sediul în B,- - 11 împotriva raportului final întocmit de administratorul judiciar
În temeiul art. 131 din Legea privind procedura insolvenței s-a dispus încheierea procedurii insolvenței debitorului cu sediul social în I,-.
S-a dispus radierea debitorului I din evidențele Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Iași și cele ale
În temeiul art. 136 din Legea privind procedura insolvenței a descărcat pe administratorul judiciar de orice îndatoriri și responsabilități.
În temeiul art. 135 din Legea privind procedura insolvenței s-a dispus notificarea prezentei sentințe debitorului, creditorilor, Direcției Generale a Finanțelor a Județului I, Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Iași pentru efectuarea mențiunii de radiere prin publicarea în Buletinul procedurilor de insolvență.
Pentru a pronunța această sentință tribunalul a reținut, în esență, că în lipsa bunurilor în patrimoniul debitoarei, continuarea procedurii este lipsită de obiect și costisitoare astfel că nu sunt întemeiate obiecțiunile formulate de creditoarea B împotriva propunerii de închidere a procedurii,
În ceea ce privește cererea formulată de comitetul creditorilor, tribunalul a constatat că și aceasta este nefondată reținând pe de o parte faptul că nu s-au identificat de către administratorul judiciar existența unor fapte și acte de natură a atrage răspunderea persoanelor din organele de conducere ale debitoarei, iar pe de altă parte, girul acționarului majoritar (statul) privind managementul neperformant și privatizarea debitoarei la un preț derizoriu și la un moment în care societatea era caracterizată de cele mai mici valori ale indicatorilor financiari.
Împotriva sentinței comerciale nr. 362/S din 25 septembrie 2007 declarat recurs creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice I și a invocat motivele prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 și art. 304 ind. 1 Cod procedură civilă.
În motivarea cererii de recurs creditoarea arată că debitoarea are obligații neonorate la bugetul consolidat al statului reprezentând taxe și impozite în cuantum de 3.498.189 lei.
Se susține că din analiza documentelor existente în dosarul fiscal al debitoarei și din concluziile raportului final întocmit de administratorul judiciar, în perioada 1991 - 1994, activitatea debitoarei a urmat un curs ascendent, însă, după anul 1995, din cauza unui management neperformant, datoriile debitoarei au crescut de la an la an.
Mai indică creditoarea procesul - verbal de control nr. 60703/11 august 1997 potrivit căruia în luna aprilie și iunie 1996 debitoarea comercializat deșeuri fier vechi fără a factura TVA aferent, fapta constituind contravenție potrivit legii nr. 87/1994.
La sfârșitul anului financiar 1999 posibilitatea achitării datoriei de 2.162.488 RON, prin raportare la activele circulante aflate în patrimoniu, era de 9,38 %, ceea e arăta incapacitatea de plată în care se găsea debitoarea încă din acea perioadă.
Susține creditoarea că aceeași imposibilitate de achitare a datoriilor rezultă și din rapoartele de gestiune aferente anilor 2000 - 2004 și că administratorii societății se fac vinovați și de neîndeplinirea dispozițiilor art. 27 din Legea nr. 85/2006.
Mai invocă creditoarea raportul privind verificarea și certificarea situațiilor financiare anuale la 31 decembrie 2002 când comisia de cenzori și-a exprimat rezerva privind operațiunile contabile din anul 2002, debitoarea fiind sancționată pentru neîndeplinirea obligațiilor prevăzute de Legea nr. 82/1991.
În ceea ce privește incidența art. 138 din Legea nr. 85/2006, prevederea legală trebuie interpretată, în primul rând, pornind de la scopul urmărit de legiuitorul român atunci când a edictat norma de drept analizată. Astfel, scopul edictării acestei norme este acela de a determina apariția și menținerea unui climat economic sănătos întemeiat pe două principii fără de care acest deziderat nu poate fi realizat, respectiv: principiul apărării drepturilor creditorilor societății comerciale față de faptele administratorilor acestor societăți care nu iau măsurile cerute de lege în cazul în care societatea se află în încetare de plăți și principiul răspunderii administratorilor pentru continuarea unei activități care prejudiciază pe ceilalți creditori.
În vederea realizării acestui deziderat, legiuitorul român a edictat art. 27 din Legea nr. 85/2006 în care se arată că "debitorul aflat în stare de insolvență este obligat să adreseze tribunalului o cerere pentru a fi supus dispozițiilor prezentei legi în termen de maximum 30 de zile de la apariția stării de insolvență" (alin. l) și ea "va putea să adreseze tribunalului o cerere pentru a fi supus dispozițiilor prezentei legi și debitorul în cazul în care apariția stării de insolvență este iminentă" (alin.2). Din analiza acestui text rezultă că administratorii unei societăți comerciale sunt obligați să solicite aplicarea dispozițiilor din Legea nr. 85/2006 nu numai în situația apariției stării de încetare de plăți, ci chiar și în situația în care aceasta este iminentă. În acest sens, pornind de la principiile enunțate mai sus și pentru a nu mai crește insolvabilitatea care duce în mod inevitabil la creșterea creanțelor și la apariția altora noi, pentru a arăta importanța acestei obligații pentru climatul economic, legiuitorul a stabilit chiar un termen limită pentru depunerea cererii, respectiv 30 de zile de la apariția stării de insolvență. În această situație, formularea unei cereri întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 64/1995 republicată (actuala Lege nr. 85/2006) pentru stabilirea stării de insolvență nu este o opțiune a debitorului prin reprezentanții săi legali (administratorii), ci o obligație, un comandament pe care administratorii nu îi pot încălca.
În concluzie, art. 138 din Legea nr. 85/2006, trebuie interpretat ca o sancțiune care trebuie aplicată administratorilor care au încălcat dispozițiile imperative ale legii care le impun obligația de a solicita stabilirea stării de insolvenă.
Răspunderea membrilor organelor de conducere ale societăților ajunse în încetare de plăți este o răspundere specială, care pune la îndemâna creditorilor și a instanței mijloacele juridice cele mai adecvate pentru a asigura în tot sau în parte pasivul debitorului.
Raportat tuturor acestor critici, creditoarea Ias olicitat admiterea recursului, modificarea sentinței și admiterea cererii de autorizare a comitetului creditorilor în vederea susținerii cererii pentru stabilirea răspunderii personale a administratorilor.
Intimații nu au depus întâmpinare.
În recurs nu s-au depus înscrisuri noi.
Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor legale în materie, instanța de contor judiciar constată că recursul este nefondat.
răspunderii membrilor organelor de conducere a debitorului persoană juridică presupune îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții: prejudiciul creditorilor, fapta ilicită a membrilor organelor de conducere a debitorului, raportul de cauzalitate dintre fapta ilicită și insuficiența fondurilor bănești disponibile pentru plata de către debitorul insolvent a datoriilor exigibile și culpa persoanelor a căror răspundere se solicită.
Este cert că debitoarea "" Iaî nregistrat datorii în sumă de 4.569.895 lei către creditorii nominalizați de judecătorul sindic.
Însă, atât în rapoartele periodice de activitate, cât și în raportul final administratorul judiciar " - Reorganizare și Lichidare" a precizat că nu a constatat existența uneia dintre faptele enumerate în mod expres și limitativ de art. 138 alin. 1 lit. a-g din Legea nr. 84/2006.
Aspectele invocate de recurentă în motivele de recurs (procesul -verbal nr. 60703/11 august 1997, opinia comisiei de cenzori în legătură cu operațiunile contabile aferente anului 2002, sancționarea debitoarei conform Legii nr. 82/1991) nu sunt de natură a atrage răspunderea foștilor administratori ai debitoarei în temeiul art. 137 din Legea nr. 85/2006.
Chiar dacă respectivele fapte ar avea un caracter ilicit, nefiind prevăzute de art. 138 alin. 1 lit. a - g din lege, nu pot atrage răspunderea membrilor organelor de conducere, aceștia putând fi trași la răspundere potrivit dreptului comun în materie.
Mai mult, administratorul judiciar subliniază că starea de insolvență a debitoarei a fost generată și de conduita reprezentaților statului.
Astfel, debitoarea a fost privatizată în baza contractului de vânzare-cumpărare de acțiuni nr. IS/22 din 30 septembrie 2002 prin care - Sucursala Regională Nord a predat 85,144 % din capitalul social al societății către " Grup" pentru suma de 63.291 USD scadentă la data de 12 ianuarie 2003.
Deși la data de 12 ianuarie 2003 ar fi trebuit să denunțe unilateral contractul de privatizare (conform prevederilor art. 5.5), aceasta a avut loc la data de 19 mai 2004 la solicitarea S conform adresei nr. 754/31 mai 2004, fapt ce accentuat incapacitatea de plată a debitoarei.
Mai reține administratorul judiciar în raport că în toată această perioadă, printr-un ordin comun al (nr. 77/3 iunie 2003) și al Ministerului Finanțelor (nr. 713/3 iunie 2003) transmis recurentei-creditoare (nr. -/9 iunie 2003), debitoarea a beneficiat de înlesniri la plata datoriilor către bugetul de stat.
Consideră administratorul judiciar că soluția privatizării aleasă de către statul român prin în luna septembrie 2002 fost pusă în practică la momentul când debitoarea era caracterizată de cele mai mici valori ale indicatorilor financiari, fapt care a favorizat o acțiune speculativă a unor alte persoane juridice în sensul achiziționării pachetului majoritar de acțiuni la un preț derizoriu, prin firme nesemnificative ca rezultate financiare, dar cu rezultate spectaculoase ulterior momentului privatizării.
Curtea constată că nu există o dovadă certă a raportului de cauzalitate dintre managementul defectuos al debitoarei și prejudiciu, ci doar simple împrejurări care au favorizat apariția insolvenței cumulate, așa cum s-a reținut, și cu modul în care au procedat reprezentanții statului.
Pe de altă parte, invocarea de către recurentă a unor fapte presupuse a fi ilicite petrecute începând cu anii 1994 nu pot fi considerate că au contribuit la ajungerea debitoarei "" I în insolvență în anul 2005, fiind prea intervalul de timp între cele două repere.
Raportat tuturor acestor considerente, curtea apreciază că în cauză nu sunt incidente motivele de recurs invocate (art. 304 pct. 8 și 9 și art. 304 ind. 1 Cod procedură civilă) că sentința tribunalului este legală și temeinică, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă urmând a fi respins recursul declarat de
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de a Județului I prin reprezentant legal împotriva sentinței nr. 362/S din 25 septembrie 2007 Tribunalului Iași - judecător sindic, pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 21 ianuarie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
Red.
Tehnored.
02 ex.
24.01.2008
Tribunalul Iași
Judec. sindic
Președinte:Cremenițchi RaduJudecători:Cremenițchi Radu, Șfabu Traian, Poiană Cipriana
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
