Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 95/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIE Nr. 95
Ședința publică de la 18 Februarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Cremenițchi Radu
JUDECĂTOR 2: Miler Iulia
JUDECĂTOR 3: Poiană Cipriana
Grefier: - -
S-a luat în examinare cererea de recurs comercial formulată de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului - B împotriva sentinței comerciale nr. 405/S din 16.10.2007 pronunțată de Tribunalul Iași - judecător sindic.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă părțile.
Procedura legal îndeplinită, părțile fiind citate prin buletinul procedurilor de insolvență și potrivit codului d e procedură civilă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, din care rezultă că, recursul este la primul termen de judecată, declarat și motivat în termen, scutit de taxă de timbru.
Văzând că prin cererea de recurs s-a solicitat judecata cauzei în temeiul art. 242 Cod procedură civilă, instanța rămâne în pronunțare asupra cererii de față.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față.
Prin sentința comercială nr. 405/S/16.10.2007 Tribunalul Iași, judecător sindic, a dispus închiderea procedurii insolvenței debitorului, cu sediul social declarat în I,-.
A dispus radierea debitorului din evidențele Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Iași și cele ale
În temeiul art. 136 din Legea privind procedura insolvenței,
A descărcat pe lichidatorul judiciar de orice îndatoriri și responsabilități.
În temeiul art. 4 alin. 4 din Legea privind procedura insolvenței,
A aprobat decontul prezentat de lichidatorul judiciar Lichidator I și dispune plata către acesta a sumei de 1260 lei reprezentând onorariu și cheltuieli administrative, din fondul de lichidare.
În temeiul art. 135 din Legea privind procedura insolvenței,
A dispus notificarea prezentei sentințe debitorului, creditorilor, Direcției Generale a Finanțelor Publice a Județului I, Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Iași pentru efectuarea mențiunii de radiere prin publicarea în Buletinul procedurilor de insolvență.
Pentru a pronunța această sentință tribunalul a reținut următoarele:
Prin sentința civilă nr. 170/COM/27.05.2003, s-a deschis procedura reglementată de Legea nr. 64/1995 (act normativ atunci în vigoare) împotriva debitorului SRL I, procedură care a continuat sub forma falimentului conform încheierii nr. 20/20.03.2004.
consolidat al creanțelor cuprinde pe creditorii Administrația Finanțelor Publice a municipiului I, I, AVAS B și SC SA
Prin sentința comercială 246/S/22.05.2007, s-a admis cererea formulată de lichidatorul judiciar Lichidator I vizând stabilirea răspunderii personale a pârâtului - pentru pasivul debitorului falit, astfel încât creditorii au posibilitatea să procedeze la executarea silită în condițiile art. 142 din Legea nr. 85/2006.
Constatându-se în cadrul procedurii că debitorul nu figurează înscris în evidențele fiscale cu bunuri care să poată fi supuse lichidării, prin raportul înregistrat la data de 19.02.2007, lichidatorul judiciar a solicitat închiderea procedurii pe temeiul art. 131 din Legea nr. 85/2006, propunere notificată părților fără a se formula obiecțiuni.
În condițiile în care debitorul falit, după cum s-a constatat, nu deține bun uri sau elemente de patrimoniu care să asigure acoperirea creanțelor, procedura este lipsită de obiect astfel încât se va dispune potrivit art. 131 din Legea 85/2006 închiderea procedurii și radierea debitorului din evidențele registrului comerțului și cele fiscale.
Totodată, pentru activitatea depusă, se va încuviința decontul prezentat de lichidatorul judiciar, plata urmând să se facă din fondul de lichidare, lipsind disponibilitățile bănești în contul debitorului.
Împotriva sentinței de fond a declarat recurs creditoarea Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului B invocând motivul de recurs prev. de art. 304 pct. 9 și art. 304 ind. 1 Cod procedură civilă.
În motivele de recurs se susține că din interpretarea sistemică a dispozițiilor art. 2,5 alin. 1, 138 alin. 1, art. 140, 136, 142 alin. 1 din Legea 85/2006 rezultă că procedura de instituire a răspunderii patrimoniale a membrilor organelor de conducere ale faliților este parte componentă a procedurii prevăzute de Legea nr. 85/2006 și poate fi aplicată atât în cadrul fazei de reorganizare judiciară, cât și în cadrul fazei de faliment.
- Hotărârea prin care se instituie răspunderea patrimonială a membrilor organelor de conducere ale falitului, se pronunță în raport cu debitorul, creând astfel un drept de creanță al acestuia față de membrii organelor sale de conducere pentru sumele cu care instanța i-a obligat și nu dă naștere unui drept de creanță al creditorilor față de persoanele sus-menționate.
- Sumele recuperate în urma punerii în executare a hotărârilor pronunțate de judecătorul sindic prin care s-a instituit răspunderea membrilor organelor de conducere ale falitului sunt destinate, în caz de faliment (cum este situația de față), pentru acoperirea pasivului, fiind distribuite de lichidatorul judiciar, conform art. 123 din Legea nr. 85/2006.
- Întreaga procedură de valorificare a bunurilor debitorului, de recuperare a creanțelor falitului (cum este și cazul creanței pe care acesta le are față de foștii membri ai organelor sale de conducere) și de distribuire a sumelor obținute în cadrul acestei lichidări, este în sarcina lichidatorului judiciar.
În acest context legislativ, motivația instanței de fond prin care a dispus închiderea procedurii de faliment a "", fără a dispune mai întâi punerea în executare de către lichidatorul judiciar a sentinței prin care a dispus atragerea răspunderii patrimoniale a administratorului falitei, întrucât din analiza textelor de lege sus-menționate rezultă că executarea silită a membrilor organelor de conducere ale debitorilor aflați sub incidența Legii nr. 85/2006 pentru care s-a instituit răspunderea patrimonială conform dispozițiilor art. 138, se efectuează de către lichidatorul judiciar în cadrul procedurii de lichidare judiciară, prin intermediul executorului judecătoresc.
Prin art. 142 alin. 1 în care se arată că "Executarea silită împotriva persoanelor prevăzute la art. 138 alin. 1 se efectuează de către executorul judecătoresc, conform codului d e procedură civilă", legiuitorul nu a făcut decât să precizeze limitarea de competență pe care lichidatorul judiciar o are în valorificarea și recuperarea creanțelor (indiferent titlul din care rezultă și de natura obligației, inclusiv al creanțelor rezultate din hotărârile pronunțate de judecătorul sindic prin care se instituie răspunderea patrimonială a membrilor organelor de conducere ale falitului) de la debitorii falitului și anume faptul că executarea silită a acestor creanțe nu se face de către lichidatorul judiciar (care de altfel nu are această competență) ci de către executorul judecătoresc, singurul îndrituit de lege să facă o astfel de procedură.
Aceasta nu înseamnă că, judecătorul sindic nu are obligația de a pune în vedere lichidatorului judiciar să execute titlurile de creanță (inclusiv cele rezultate din hotărârile pronunțate de judecătorul sindic prin care se instituie răspunderea patrimonială a membrilor organelor de conducere ale falitului) și nu înseamnă că lichidatorul judiciar nu are obligația rezultată din Legea nr. 85/2006) și dreptul procesual (în calitatea sa de reprezentant al falitei) să pună în executare silită titlurile de creanță pe care debitorul le are față de debitorii săi.
În acest context, din analiza gramaticală a dispozițiilor art. 142 alin. 2 din Legea nr. 85/2006 în care se arată că "După închiderea procedurii falimentului, sumele rezultate din executarea silită vor fi repartizate de executorul judecătoresc, în conformitate cu prevederile prezentei legi, în temeiul tabelului definitiv consolidat, pus la dispoziția sa de către lichidator", rezultă că acest text de lege poate,fi interpretat în sensul că executarea silită trebuie începută de către lichidatorul judiciar în cadrul procedurii de insolvență prevăzute de Legea nr. 85/2006 (întrucât instituirea răspunderii persoanelor prevăzute de art. 138 alin. 1 și executarea silită a acestora se realizează atât în faza reorganizării judiciare cât și a falimentului) și că ar putea fi continuată după închiderea procedurii de faliment de creditori în cadrul procedurii de executare silită instrumentată de executorul judecătoresc.
În fapt, recurenta consideră că interpretarea corectă a acestui text de lege trebuie făcută numai în sensul că executarea silită a persoanelor prevăzute de art. 138 alin. 1 pentru care s-a instituit răspunderea patrimonială, trebuie efectuată de lichidatorul judecătoresc prin intermediul executorului judecătoresc numai în cadrul procedurii de faliment din următoarele considerente, deoarece art. 142 alin. 2 cuprinde dispoziții care nu pot fi puse în aplicare după închiderea procedurii de faliment.
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 142 alin. 2 "După închiderea procedurii falimentului, sumele rezultate din executarea silită vor fi repartizate de executorul judecătoresc, în conformitate cu prevederile acestei legi, în temeiul tabelului definitiv consolidat, pus la dispoziția sa de către lichidator", situație care este imposibilă după închiderea procedurii de faliment întrucât potrivit dispozițiilor art. 136 din Legea nr. 85/2006 "Prin închiderea procedurii judecătorul sindic, administratorul sau lichidatorul și toate persoanele care i-au asistat, sunt descărcați de orice îndatoriri sau responsabilități cu privire la procedură, debitor și averea lui, creditori, titulari de garanții, acționari sau asociați".
În acest context, este evident faptul că, dacă tabelul definitiv consolidat nu a fost pus la dispoziția executorului judecătoresc în timpul procedurii, odată cu începerea executării silite către lichidator, după închiderea procedurii de faliment acest fapt nu este posibil (dat fiind faptul că nu se cunoaște la ce executor judecătoresc se va executa hotărârea, data la care se execută - putând fi executată în termenul de prescripție și de către cine).
De asemenea, prin interpretarea art. 142 alin. 2 în sensul că executarea silită trebuie efectuată de creditori după închiderea procedurii, prin intermediul executorului judecătoresc și prin distribuirea sumelor obținute conform tabelului definitiv consolidat și dispozițiilor Legii nr. 85/2006 s-ar ajunge la situația de a se transforma executorul judecătoresc în lichidator judiciar, competență pe care acesta nu o poate avea.
Aceeași concluzie rezultă și din faptul că printr-o astfel de interpretare s-ar nesocoti Legea nr. 85/2006 care cuprinde dispoziții speciale privind judecarea contestațiilor la planurile de distribuire a sumelor obținute și a instanțelor abilitate să le judece (în cazul Legii nr. 85/2006 - judecătorul sindic din cadrul Tribunalului d e la sediul debitorului iar în cazul codului d e procedură civilă - instanța de executare, respectiv judecătoria).
De asemenea, se precizează că sunt în cadrul unei proceduri concursuale, menită să acopere întreg pasivul debitoarei. În acest sens se arată că modificările aduse de Legea nr. 85/2006 sunt în sensul promovării cererii de angajare a răspunderii patrimoniale de către administratorul/lichidatorul judiciar sau de către comitetul creditorilor, ca organ reprezentativ, tocmai pentru apărarea intereselor tuturor creditorilor înscriși la masa credală. Având în vedere aceste aspecte, atâta timp cât lichidatorul judiciar este în posesia unui titlu executor, acesta este obligat în îndeplinirea atribuțiilor sale legale, să-l pună în executare, tocmai pentru acoperirea pasivului debitoarei, procedura insolvenței profitând în mod echitabil tuturor creditorilor înscriși în tabelul creditorilor, conform ordinii de prioritate stabilită de art. 123 din Legea nr. 85/2006.
Având în vedere cele de mai sus, se solicită modificarea în parte a hotărârii recurate, constatarea ca prematură a închiderii procedurii de insolvență și obligarea lichidatorului judiciar la angajarea unui executor judecătoresc în vederea executării silite a sentinței prin care a fost admisă cererea de atragere patrimonială a fostei conduceri.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma hotărârii atacate, criticilor formulate și a dispozițiilor legale în materie, instanța de control judiciar constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Textul art.131 din Legea nr.85/2006 prevede că, în orice stadiu al procedurii, dacă se constată că nu există bunuri în averea debitorului, ori acestea sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile administrative și nici un creditor nu se oferă să avanseze sumele corespunzătoare, judecătorul sindic va putea da o sentință de închidere a procedurii, prin care se dispune și radierea debitorului din registrul în care este înmatriculat.
În speță, administratorul judiciar desemnat în cauză a constatat lipsa bunurilor în averea debitorului și faptul că nu s-au avansat de către creditori sumele pentru acoperirea cheltuielilor administrative, astfel încât, fiind îndeplinite cumulativ cele două condiții prevăzute de textul sus-menționat, corect judecătorul sindic a dispus închiderea procedurii insolvenței împotriva debitorului.
Susținerea recurentului-creditor privind faptul că, lichidatorul judiciar trebuia să efectueze executarea silită a membrilor organelor de conducere pentru care s-a instituit răspunderea patrimonială conform art.138 din lege, în cadrul procedurii de lichidare judiciară, prin intermediul executorului judecătoresc este neîntemeiată și urmează a se respinge.
Conform dispozițiilor imperative ale textului prevăzut de art.142 din Legea nr.85/2006, executarea silită împotriva persoanelor prevăzute la art.138 alin.1 se efectuează de către executorul judecătoresc, conform codului d e procedură civilă, textul având în vedere ipoteza în care, urmare admiterii acțiunii întemeiată pe dispozițiile art.138 din lege, persoanele responsabile de cauzarea stării de insolvență a debitorului refuză să execute de bună voie hotărârea pronunțată de judecătorul sindic, astfel încât, pentru a se acoperi pasivul debitorului este necesară trecerea la executarea silită a bunurilor din averea personală a persoanelor obligate la suportarea unei părți din pasiv.
În cadrul procedurii prevăzute de art.372 și 373 Cod procedură civilă, executarea silită este începută la cererea creditorilor și nu a lichidatorului judiciar, cererea de executare silită se depune la executorul judecătoresc, care va solicita încuviințarea executării de către instanța de executare.
Alineatul 2 al art.142 din Legea nr.85/2006 prevede că după închiderea procedurii falimentului, sumele rezultate din executarea silită vor fi repartizate de către executorul judecătoresc, în temeiul tabelului definitiv consolidat de creanțe pus la dispoziția sa de către lichidator.
Rezultă, din conținutul acestui text că, după închiderea procedurii, sarcina repartizării sumelor provenite din executarea silită a persoanelor vinovate de cauzarea insolvenței nu revine lichidatorului, ci executorului judecătoresc, întrucât, lichidatorul este descărcat de orice îndatoriri sau responsabilități cu privire la procedură, debitor și averea lui, creditori, titulari de garanții, aspect ce rezultă din prevederile art.136 din lege, prin obligația instituită de art.142 din lege urmărindu-se asigurarea finalizării acestei etape procedurale, cu respectarea prevederilor legale speciale privind efectuarea plăților.
Se impune a fi subliniat faptul că, prevederile art.142 din lege nu instituie în sarcina judecătorului sindic obligația ca, anterior închiderii procedurii, să desemneze un executor judecătoresc, deoarece, hotărârea pronunțată de judecătorul sindic prin care s-a admis acțiunea în răspundere prevăzută de art.138 din lege constituie titlu executoriu, ce urmează a fi pus în executare conform prevederilor codului d e procedură civilă.
Rezultă astfel că, practic, s-a transferat în sarcina executorului judecătoresc obligația de a acoperi pasivul debitorului, prin repartizarea sumelor obținute din executarea silită, în baza tabelului definitiv consolidat pus la dispoziție de lichidator, aceasta reprezentând o măsură cu caracter administrativ, menită să asigure încheierea etapei privind efectuarea plății datoriilor.
Față de aceste considerente, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă urmează a se respinge ca nefondat recursul formulat și a se menține sentința instanței de fond, fiind legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurenta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului B împotriva sentinței comerciale nr. 405/S/16.10.2007 pronunțată de Tribunalul Iași, judecător sindic, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 18.02.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
Grefier
Red.
Tehnored.
2 ex.
22.02.2006
Tribunalul Iași:
-
Președinte:Cremenițchi RaduJudecători:Cremenițchi Radu, Miler Iulia, Poiană Cipriana
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
