Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 347/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIE COMERCIALĂ Nr. 347/2009
Ședința publică de la 22 Aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Nicolae Durbacă
JUDECĂTOR 2: Eugenia Florescu
JUDECĂTOR 3: Gilica Popescu
Grefier - -
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de împotriva Sentinței nr. 465/C/5.03.2008 pronunțată de judecătorul sindic din cadrul Tribunalului Sibiu în Dosar nr-.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților.
Procedura este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Instanța față de actele și lucrările dosarului lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față;
Prin Sentința comercială nr. 465/5 martie 2008, judecătorul sindic din cadrul Tribunalului Sibiu desemnat în procedura executării silite a falitei SRL A, jud.Sibiu, a admis cererea lichidatorului judiciar economist și a obligat pe pârâtul "să suporte pasivul" falitei SRL Roll " A în cuantum de 85.876, 95 lei.
Pentru a pronunța sentința arătată, judecătorul sindic a reținut că bunurile falitei au fost valorificate în cadrul executării silite pornite de organul fiscal, iar pârâtul este vinovat pentru continuarea activității societății deși înregistra pierderi, și că trebuie înlăturată apărarea conform căreia, în fapt o altă persoană a gestionat patrimoniul societății întrucât, nu a dovedit susținerea, iar această calitate rezultă din înregistrarea în registrul comerțului, opozabilă terților.
Pârâtul, cetățen cu domiciul în ia, a declarat recurs dar nu l-a motivat confrom cerințelor impuse de Codul d e procedură civilă român.
Cu toate acestea, recursul este fondat pentru motive de ordine publică rezultate din cercetarea pricinii sub toate aspectele conform art.304 indice 1 din Codul d e procedură civilă.
1. Cu prioritate, fundamentându-se pe dispozițiile art.15 alin2 din Constituția României, pe cele ale art. 1 Cod civil, și în intenția de a da efect principiului certitudinii dreptului invocat de jurisprudența Curții de Justiție Comunității Europene și prevederilor art. 234 din Tratatul E, curtea arată, așa cum a făcut-o în mod constant, că legea nu retroactivează.
Așa fiind, în cauza de față sunt aplicabile prevederile Legii nr. 64/1995 sub imperiul cărora la 15 martie 2006 s-a deschis și s-a derulat procedura până la 5 martie 2008, și nicidecum cele ale Legii nr. 85/2006.
Cum, regulile aplicabile procedurii executării silite concursuale guvernată de Legea nr. 64/1995 diferă de cele reglementate de Legea nr.85/2006, ar fi contrar legii ca hotărârea judecătorului să se fundamenteze pe dispoziții străine de cele arătate expres ca fiind incidente cauzei.
În speță, judecătorul sindic a încălcat prevederile imperative arătate, considerând fără temei, că lichidatorul judiciar se legitimează în calitatea de reclamant, în pofida prevederilor Legii nr.64/1995 care califică pe creditori în calitatea de reclamanți într-o cerere de chemare în judecată având ca obiect obligarea pârâtului la despăgubiri pretins cauzate de faptele ilicite invocate.
2. Sentința este esențial nelegală și pentru faptul că judecătorul a încălcat cu bună știință, dreptul fundamental al părții împrocesuate, de a avea acces efectiv la justiție, drept prevăzut de art.6 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului.
Într-adevăr, pentru a admite cererea lichidatorului judiciar, judecătorul existența unui administrator de fapt al societății dar, nu același mod de a judeca se regăsește în derualrea procedurii executării colective declanșate ca efect al cererii din 28 octombrie 2005 formulată de reclamanta DGFP față de societatea pârâtă.
Prin ignorarea dispozițiilor imperative prevăzute de Legea nr.64/1995 și de art. 92 indice 1 Cod procedură civilă, toată procedura executării silite față de societate, s-a derulat într-o manieră ocultă, fără a fi îndeplinită procedura de citare a societății pentru nici un termen de judecată, și fără încunoștiințarea asociatului unic și administratorului social care, așa cum reține judecătorul sindic, este înregistrat la registrul comerțului, asupra măsurii grave a falimentului societății.
3. La nelegalitățile arătate, se adaugă încălcarea dispozițiilor imperative ale Legii nr.64/1995 referitoare la ordinea de derulare a fazelor executării, comisă în scopul de a da efect cererii de chemare în judecată împotriva pârâtului.
Într-adevăr, conform art. 128 -135 din Legea nr.64/1995, numai după ce lichidatorul judiciar va întocmi, în acord absolut cu Legea nr.82/1991, bilanțul de lichidare însoțit de raportul final explicativ, iar obiecțiunile creditorilor vor fi rezolvate irevocabil, și în baza acestor situații financiare aprobate de judecătorul sindic, vor fi distribuite defintiv toate fondurile banești obținute din lichidarea averii falitei, și lichidatorul va dovedi că a făcut plata creanțelor tuturor creditorilor, mai puțin a celor necerute și care vor fi depozitate în bancă, judecătorul sindic va deține informația corectă și concretă furnizată de lichidatorul judiciar, în limbajul tehnic -contabil specific și cu raportul -explicativ anexat, cu privire la pasivul rămas neacoperit.
După ce va face aceste constatări care nu se pot forma pe baza simplelor afirmații sau explicații ale lichidatorului judiciar, fiind obligatorie, conform Legii nr.82/1991, depunerea bilanțului contabil de lichidare, judecătorul sindic va închide procedura executării silite colective față de falită, iar sentința pronunțată va avea ca efect, descărcarea judecătorului sindic, mandatarului judiciar și altor persoane care i-au asistat, de orice îndatoriri și responsabilități legate de procedură, debitorul persoană juridică sau persoană fizică urmând să fie descărcat de obligațiile avute înaintea deschiderii procedurii, doar dacă nu s-a găsit vinovat de bancrută frauduloasă, de plăți sau transferuri frauduloase.
În concepția legii, și a realității economico-financiare, numai după închiderea procedurii executării silite concursuale, poate fi cunoscută partea din pasivul patrimonial al falitei rămas neacoperit, devenind actual dreptul foștilor creditori sociali de a se adresa justiției pentru obligarea pârâtului să acopere prejudiciul suferit, datorită insuficienței activului patrimonial al falitei, provocată de unul sau toți admnistratorii, cenzorii, directorii sau oricare persoană care se dovedește autor al uneia sau mai multor fapte ilicite din cele enumerate în art.137 din lege.
Așadar, răspunderea delictuală comercială la care se referă art. 137 din Legea nr. 64/1995, este una subsidiară și limitată la acea parte din pasivul neacoperit al societății debitoare, și va reprezenta prejudiciul provocat reclamantului, numai dacă se dovedește că este consecința săvârșirii uneia sau mai multe din faptele ilicite comerciale expres prevăzute de lege.
În speță, judecătorul sindic nu s-a preocupat să respecte dispozițiile impuse oricărei reclamante prin art. 372 ind.3, art.379 Cod procedură civilă și art. 43. 44, 83, 85 din Codul d e procedură fiscală, pășind la deschiderea procedurii executării colective, în absența deciziei de impunere, comunicată cu efecte opozabile debitoarei, și încuviințând actele de excutare, fără a cere DGFP să prezinte înscrisurile privitoare la izvorul juridic și la modul de calcul a creanțelor care, nerezultând dintr-un titlu executoriu, trebuie verificate de lichidator sub toate aspectele, și din oficiu de către judecătrul sindic sub aspectul prescripției extinctive, legea încriminând fapta de a declara la masa falitei, creanțe fictive.
Era obligatorie somarea reclamantei să prezinte înscrisurile din care să rezulte unurile pe care le-a valorificat în executarea silită pornită de împpotriva societății, anterior înaintării cererii de deschidere a procedurii executării silite colective.
Cu toate acestea, prejudecând în procedura executării colective, judecătorul sindic a pășit la soluționarea prematură a cererii de chemare în judecată fomulată de lichidatorul judiciar în contradictoriu cu pârâtul căreia, în calitatea de asociat și administrator social, nu i-a respectat dreptul a participa la procedură, și de a fi citat la adresa domiciului său, conform obligației impuse prin art. 20 alin.4, art.21 și art.22 din Legea nr.64/1995.
4. O neglijență incompatibilă cu atribuțiile insituite prin art. 129 alin.5 din Codul d e procedură civilă, s-a manifestat și în soluționarea cererii de chemare în judecată.
Într-adevăr, sub aspect procesual, legea califică subiectul activ al răspunderii delictuale comerciale, prin enunțarea calității de administrator sau de alt mandatar social, întrucât statutul lor juridic, reglementat în relație cu obligația de administrare a societății și de gestionare a patrimoniului acesteia, creează posibilitatea identificării operațiunilor efectuate în timpul funcționării societății și deci, a eventualelor fapte ilicite comerciale săvârșite nemijlocit.
În perspectiva arătată, regimul juridic al răspunderii delictuale comerciale este similar celui aplicabil răspunderii penale, și diferit celui aplicabil răspunderii delictuale civile, nefiind posibilă deplasarea consecințelor ilicitului comercial din sarcina făptuitorului, sarcina celui care, deși figurează înregistrat ca admnistrator scoial, nu a îndeplinit acte sau operațiuni de gestionare, și nu a comis fapta ilicită.
Regula descrisă, este fortificată de art. 54 din Legea nr.31/1990 conform căruia, societatea nu poate opune terților numirea în funcția de reprezentant al său dacă nu s-a făcut publicitatea prin registrul comerțului.
În speță, judecătorul sindic, și lichidatorul judiciar nu au calitatea de terți, legea implicându-i în cunoașterea tuturor operațiunilor de gestionare a patrimoniului falitei efectuate de administratorul legal, și în efectuarea și controlul acestor oprerațiuni destinate lichidării patrimoniului falitei.
Or, în această calitate, judecătorul sindic avea obligația să exercite controlul asupra activității admnistratorului judiciar, conform art.26 alin.2 din Legea nr.64/1995 și să ceară îndeplinirea întocmai, a atribuțiilor pe care le-a trasat prin Sentința comercială nr. 190/15 martie 2006, și a celor rezultate din lege, între care se înscrie și prezentarea raportului asupra celor constatate în urma deplasării lui la sediul societății comerciale din A-/B, spre a inventaria patrimoniul și a-l prelua în administrare, spre a prelua actele și registrele contabile, a le cerceta, și a valorifica inventarul faptic.
Cu alte cuvinte, legea nu prevede obligația administratorului legal de a depune "la dosar", documentele contabile, așa cum a susținut lichidatorul deoarece, volumul acestora poate depăși spațiul unei încăperi, legea prevede însă, obligația admnistratorului/lichidatorului de a prelua gestiunea societății ceea ce presupune deplasarea lui la sediul social, preluarea evidențelor, efectuarea operațiunilor de închidere, verificarea operațiunilor de gestionare a patrimoniului, identificarea celor care le-a efectuat în calitate de reprezentanți ai societății, a cauzelor și împrejurărilor care au provocat insolvența, și a expunerii concrete, în limbaj contabil, a operațiunilor apreciate ca fiind păgubitoare societății.
Aceste activități tebuiau efectuate cu atât mai mult cu cât, pârâtul a susținut că, locuind în ia, nu a administrat societatea, aceste atribuții fiind exercitate de o altă persoană, care a fost împuternicit de la 23 noiembrie 2001, acesta din urmă fiind mandatarul pârâtului. Prin urmare, era necesară administrarea din oficiu a probei cu înscrisurile care, ar fi trebuit, conform legii, să se afle în posesia lichidatorului judiciar, de la data desemnării, și a verificărilor asupra documentelor de la registrul comerțului și a celor depuse la bănci și la alte instituții financiare, spre a ști care sunt operațiunile efectuate de, sau de alte persoane, și ce fel de raporturi juridice acestea au încheiat cu terții, ca reprezentanți ai societății.
Era de asemnea necesar să se verifice situația juridică actuală a imobilului din A str. - nr. 94/B întrucât acest bun de valoare considerabilă, este proprietatea societății comerciale.
Neândeplinirea acestor obligații, impuse judecătorului și mandatarului judiciar de art. 24 lit. h; art.29 lit. d și de art. 112 și 113 din Legea nr.64/1995, nu poate fi convertită într-o obligație a pârâtului bazat pe simpla împrejurare că este administratorul înregistrat la registrul comerțului, dar căreia, tot în această calitate, nu i s-a permis participarea la procedură.
Cu alte cuvinte, deși era dator să dea efect apărărilor pârâtului înaintate prin întâmpinarea depuă la dosarul cauzei la 14 ianuarie 2008 (file 299-311), și să dispună administrarea probelor indicate concret de pârât. În speță, judecătorul sindic a construit o culpă în mod artificial, bazată pe afirmațiile lichidatorului judiciar făcute de acesta în calitatea de reclamant, ceea ce reflectă disparitate de tratament juridic față de părțile procesului.
5. Sentința este nelegală și pentru afirmațiile pe care judecătorul le face în considerente, și care sunt contrare celor rezultate din dosar și legii.
Sub acest aspect, de vreme ce nu a cercetat susținerile pârâtului conform cărora, din anul 2001 încredințat administrarea societății unei alte persoane, și nu a administrat nici o probă, conform art. 129 alin.5 Cod procedură civilă, iar în concepția legii române, cerera de chemare în judecată nu constituie dovada comiterii unei fapte ilicite, reclamantul fiind cel dator să facă dovada susținerilor din cerere, confom art. 1169 Cod civil, că în temeiul art. 137 lit.c din Legea nr.64/1995 numai dacă se continuă "în interes personal" activitatea care ducea vădit la încetarea de plăți, se săvârșește fapta ilicită, că în cauză, lichidatorul-reclamant și administrator judiciar, cu drept de acces la toate operațiunile și documentele societății, nu a dovedit îndeplinirea acestei condiții, aprecierea judecătorului făcută, într-o manieră generică, asupra comiterii de către pârât a faptei ilicite, este contrară deontologiei profesionale și dăunătoare actului de justiție, întrucât, echivalează cu o afirmație mincinoasă.
Mai precis, răspunderea delictuală comercială la care se referă Legea 64/ 1995, nu poate fi antrenată în baza unor simple alegațiuni ale reclamantului, nici pentru alte fapte decât cele expres și limitativ, prevăzute de lege și nici în baza unor fapte descrise generic în cererea de chemare în judecată, fiind necesară descrierea materială a delictului și dovedirea săvârșirii.
Raportat la considerentele ce preced, recursul va fi admis, sentința se va casa iar cauza se va trimite judecătorului sindic pentru a continua procedura executării silite concursuale, în acord cu prevederile Legii nr.64/1995 aplicabilă cauzei, iar după finalizarea acestei proceduri, va păși în procedura de drept comun, urmând să pună în discuție excepția peremtorie privitoare la legimimarea procesuală activă a reclamantului.
În reluarea procedurii arătate, judecătorul sindic va exercita și atribuția de control la cre se referă expres art. 26 alin.2 din lege, și va ține cont de obligația prevăzută de art.315 Cod procedură civilă.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâtul de împotriva Sentinței comerciale nr. 465/C/5 martie 2008 pronunțată de judecătorul sindic desemnat în procedura executării silite concursuale a SRL " Roll A, jud. Sibiu.
Casează sentința atacată și trimite cauza judecătorului sindic pentru continuarea și finalizarea procedurii de executare silită colectivă față de societatea comercială și pentru stabilirea pasivului rămas neacoperit conform bilanțului de lichidare și raportului final - explicativ al lichidării.
Irevocabilă.
Pronunțată azi 22 aprilie 2009, în ședință publică.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
concediu de odihnă
semnează vicepreședintele
Curții de Apel
Grefier,
- - - concediu de odihnă
semnează grefier șef
Red.
Dact. 2 ex./ 07.07.2009
Jud.fond.
Președinte:Nicolae DurbacăJudecători:Nicolae Durbacă, Eugenia Florescu, Gilica Popescu
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
