Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 551/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ nr. 551/2009
Ședința publică din data de 10 februarie 2009
Instanța este constituită din:
PREȘEDINTE: Claudia Idriceanu
JUDECĂTOR 2: Danusia Pușcașu
JUDECĂTOR 3: Andrei Axente
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de - SRL CNî mpotriva sentinței comerciale nr. 2199/02.10.2008, pronunțată de Tribunalul Comercial Cluj în dosar nr-, în contradictoriu cu intimații: - SRL TÂRNĂVENI, având ca obiect procedura insolvenței- deschiderea procedurii.
La apelul nominal se prezintă avocat pentru intimata -creditoare.
Procedura de citare este îndeplinită.
Recursul este legal timbrat, prin achitarea sumei de 20 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru și timbru judiciar de 0,3 lei.
S-a prezentat referatul cauzei, după care reprezentanta intimatei invocă ca motiv de nulitate a recursului lipsa semnăturii și solicită anularea acestuia.
Curtea, constată că recurenta nu a semnat recursul declarat deși a fost citată cu mențiunea de a suplini lipsa semnăturii pe cererea de recurs până la acest termen de judecată, motiv pentru care lasă cauza în pronunțare pe excepția nulității recursului invocată de reprezentanta intimatei.
CURTEA,
Prin sentința comercială nr. 2199 din 2 octombrie 2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Comercial Clujs -a respins cererea de deschidere a procedurii insolvenței formulată de creditoarea - SRL împotriva debitoarei - SRL.
A fost respinsă contestația formulată de debitoarea - SRL ca fiind rămasă fără obiect.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că prin cererea înregistrată la data de 5 august 2008 sub nr. de mai sus, creditoarea - SRL a solicitat deschiderea procedurii insolvenței împotriva debitoarei - SRL, susținând că are împotriva acestei debitoare o creanță certă, lichidă și exigibilă în cuantum de 40.764,8 lei, scadentă de mai mult de 30 de zile.
În motivarea cererii creditoarea a arătat că a încheiat cu debitoarea un contract de închiriere înregistrat sub nr.1 la data de 5 noiembrie 2007 și că, în baza acestui contract, debitoarei i-au fost închiriate o serie de materiale, acesteia revenindu-i obligația corelativă de a-i achita proprietarului o chirie regăsită în anexa 1 din contract.
În acest sens au fost emise la data de 5 aprilie 2008 facturile nr.73 în valoare de 30.303,29 lei, nr.74 în valoare de 993,35 lei și 80 în valoare de 9.468,16 lei, facturi a căror contravaloare chiriașul refuză să o achite.
Debitoarea a depus la dosar la data de 1 septembrie 2008 contestație împotriva cererii formulate de creditoare pentru deschiderea procedurii, întemeiată pe disp. art.33 alin.2 din Legea nr.85/2006, solicitând respingerea cererii și obligarea creditoarei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea contestației debitoarea contestă starea de insolvență, susținând că posedă fonduri bănești care depășesc creanța pretinsă de creditoare, fapt cxe rezultă din extrasele de cont anexate cererii.
Cât privește creanța pretinsă, s-a susținut că aceasta este litigioasă, complet eronată, nefiind certă, atâta timp cât în motivarea cererii de deschidere a procedurii nu se prezintă modul de calcul al creanței, iar facturile anexate nu reflectă situația financiară reală. Astfel, în baza contractului de închiriere creditoarea, în calitate de locator, s-a obligat să îi închirieze debitoarei o schelă în suprafață desfășurată de 800 mp, materialele fiind predate debitoarei fracționat, începând cu data de 5 decembrie 2007 și nu în cantitatea stabilită, motiv pentru care se susține că nu se datorează întreaga sumă stabilită contractual.
Cât privește facturile debitoarea susține că modul de calcul este eronat, deoarece nu s-a respectat tariful stabilit prin contractul de închiriere și nici unitatea de măsură, atâta timp cât prețul contractual a fost stabilit pentru fiecare bucată și nu pe metrul pătrat astfel cum solicită creditoarea.
Astfel, conform contractului modul de calcul al facturării era de 7,42 lei+TVA/ mp iar creditoarea a calculat numărul de bucăți de materiale specificate în convenția părților înmulțit cu un tarif aleatoriu. Creditoarea a ales un mod de calcul neconform prevederilor contractuale, astfel încât debitoarea arată că nu poate fi de acord cu plata.
În plus, s-a susținut că creditoarea nu a dovedit suprafața reală de materiale predate și că factura nr.73/5 aprilie 2008 în sumă totală de 30.303,29 lei nu a fost semnată de administratorul statutar al debitoarei, nefiindu-i opozabilă.
În temeiul prev. art.33 alin.3 din Legea nr.85/2006 debitoarea a solicitat judecătorului sindic obligarea creditoarei la consemnarea în termen de 15 zile a unei cauțiuni de 10% din valoarea pretinsă, pentru a fi în măsură să recupereze cheltuielile provocate urmare formulării cererii de deschidere a procedurii insolvenței.
Prin încheierea pronunțată în ședința publică din data de 4 septembrie 2008, ținând cont de considerentele invocate de debitoare în cuprinsul contestației, de motivele invocate de creditoare în cererea de deschidere a procedurii și având în vedere actele depuse în probațiune de cele două părți litigante, judecătorul sindic a admis cererea formulată de debitoare și a stabilit în sarcina creditoarei obligația de a depune la dosar o cauțiune în cuantum de 10% din creanța invocată prin cererea de deschidere a procedurii.
În conformitate cui disp. art.33 alin. 3 din Legea nr.85/2006, dovada achitării cauțiunii pe care judecătorul sindic a stabilit-o în sarcina creditoarei, se impune a fi depusă la dosarul cauzei în termen de 15 zile la o bancă, nedepunerea acestei cauțiuni fiind sancționată de către legiuitor prin respingerea cererii introductive.
În cazul în speță, deși creditoarei i-a fost pusă în vedere în ședința publică din septembrie 2008 obligația de a depune la dosar o cauțiune în termen de 15 zile, aceasta nu a achitat cauțiunea, solicitând acordarea unui nou termen în vederea achitării acesteia.
Cererea formulată de creditoare a fost respinsă ca inadmisibilă, atâta timp cât termenul de 15 zile prevăzut de art.33 alin.3 din Legea nr.85/2006 este un termen de decădere, a cărui nerespectare atrage pierderea pentru partea în cauză a dreptului consfințit prin dispozițiile legale.
Întrucât legiuitorul stabilește și sancțiunea nerespectării acestei dispoziții, cu luarea în considerare a prevederilor art.33 alin.3 teza finală din Legea nr.85/2006, judecătorul sindic va respinge cererea formulată de creditoare, urmare neachitării cauțiunii.
Cât privește contestația formulată de debitoare, judecătorul sindic a respins-o ca fiind rămasă fără obiect, apreciindu-se că nu se mai impune analiza pe fond a motivelor invocate de debitoare, atâta timp cât cererea de deschidere a procedurii a fost respinsă.
Pe de altă parte, judecătorul sindic a avut în vedere faptul că procedura insolvenței astfel cum este reglementată de Legea nr.85/2006 nu poate fi privită ca o cale de recuperare a creanțelor decât în condițiile în care debitoarea nu mai poate face față datoriilor sale exigibile cu disponibilitățile bănești deținute la un moment dat. Ceea ce caracterizează această procedură trebuie să fie insuficiența fondurilor bănești disponibile pentru plata datoriilor exigibile.
Ori, în cazul în speță, cele două părți litigante contestau cuantumul creanței invocate de creditoare în cuprinsul cererii introductive, contestând însăși modul în care s-a derulat contractul de închiriere, modul de emitere a facturilor, aspecte care pot fi analizate în cadrul unei proceduri de drept comun, pe calea unei acțiuni în pretenții, deschiderea procedurii insolvenței neputând fi aplicată doar pe considerentul că taxa de timbru este modică și că una dintre părți, respectiv creditorul, pretinde o creanță mai mare de valoarea prag de 10.000 lei, scadentă de mai mult de 30 de zile.
Însăși creditoarea a arătat în ședința publică din data de 2 octombrie 2008 că intenția sa nu este aceea de a atrage starea de insolvență a debitoarei și că dorește recuperarea creanței sale, având la rândul său dificultăți financiare.
Judecătorul sindic a considerat că pornind de la aceste afirmații ale creditoarei și având în vedere înscrisurile depuse la dosar, situația concretă privind raporturile dintre cele două părți litigante, soluționarea acestor diferende existente între cei doi parteneri contractuali nu se impune a se face în cadrul reglementat de Legea insolvenței, care nu poate fi văzută ca un mijloc de constrângere a debitorului de a-și plăti eventualele datorii.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs - SRL solicitând admiterea acestuia, modificarea hotărârii atacate în sensul admiterii cererii recurentei cu privire la cheltuielile de judecată.
În dezvoltarea motivelor de recurs debitoarea arată că hotărârea pronunțată a fost dată cu aplicarea greșită a legii deoarece s-au interpretat eronat prevederile art. 33 alin (3) din Legea nr. 85/2006 și dispozițiile art. 274 Cod procedură civilă.
Astfel, deși judecătorul sindic a respins contestația formulată ca fiind lipsită de obiect trebuia să acorde cheltuielile de judecată solicitate întrucât în speță sunt aplicabile dispozițiile art. 33 alin (3) din legea insolvenței în sensul în care cauțiunea va fi restituită creditorilor dacă cererea lor va fi admisă iar în ipoteza în care cererea s-a respins cauțiunea va fi folosită pentru a acoperi daunele suferite de debitori.
Deoarece creditorul nu a achitat cauțiunea, judecătorul sindic interpretând prevederile acestui articol trebuia să le dea eficiență în sensul în care din cauțiunea stabilită trebuia să acorde cheltuielile de judecată. Rațiunea stabilirii cauțiunii este tocmai aceea de a împiedica abuzul de drept al creditorului prin promovarea unei cereri de deschidere a insolvenței, fapt ce generează cheltuieli pentru debitor. Ori, prin respingerea contestației recurentei ca fiind rămasă fără obiect datorită faptului că nu s-a respectat de către creditoare termenul de consemnare al cauțiunii, cheltuielile de judecată trebuiau acordate deoarece dispozițiile sus amintite din legea insolvenței reprezintă o obligație pentru judecătorul sindic și nu o facultate.
Intimata - SRL prin întâmpinarea depusă la fila 15 solicită respingerea recursului ca nefondat.
În ședința publică din 20 ianuarie 2009 intimata a invocat excepția nulității recursului din perspectiva lipsei semnăturii recurentului pe cererea de recurs.
Potrivit dispozițiilor art. 3021alin (1) Cod procedură civilă cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității următoarele mențiuni: a) numele, domiciliu sau reședința părților; ori pentru persoanele juridice, denumirea și sediul lor precum și, după caz, numărul de înmatriculare în Registrul Comerțului sau de înscriere în Registrul Comerțului a persoanelor juridice, codul unic de înregistrare sau, după caz, codul fiscal și contul bancar. Dacă recurentul locuiește în străinătate, va arăta și domiciliul ales în România, unde urmează să i se facă toate comunicările privind procesul; b) indicarea hotărârii care se atacă; c) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat; d) semnătura.
Nulitatea prevăzută de art. 3021Cod procedură civilă, este o nulitate expresă, ceea ce înseamnă că vătămarea este prezumată până la proba contrară.
Deși textul art. 3021alin (1) lit a Cod procedură civilă a fost declarat neconstituțional prin decizia nr. 176/24 martie 2005 Curții Constituționale în ceea ce privește, sancționarea cu nulitate absolută a omisiunii de a preciza în cuprinsul cererii de recurs mențiunile prevăzute la lit a ca fiind un formalism inacceptabil de rigid de natură să afecteze grav efectivitatea exercitării căii de atac și să restrângă nejustificat accesul liber la justiție, instanța apreciază că textul art. 3021alin (1) lit d Cod procedură civilă aplicabil în speță prevede o nulitate expresă chiar dacă aceasta nu este una absolută.
Tocmai de aceea, în ședința publică din 20 ianuarie 2009 s-a pus în discuție sancțiunea lipsei semnăturii de pe cererea de recurs și pentru a suplini această neregularitate s-a acordat un termen pentru care recurentul a fost citat cu mențiunea de a suplini lipsa semnăturii de pe cererea de recurs sub sancțiunea anulării recursului.
Întrucât pentru termenul acordat la 10 februarie 2009 această neregularitate nu a fost suplinită, instanța a făcut aplicarea dispozițiilor art. 3021alin (1) lit și a sancționat cu anularea cererii de recurs pentru neîndeplinirea condițiilor privind semnătura recurentului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Anulează ca nesemnat recursul declarat de recurenta - SRL împotriva sentinței civile nr. 2199 din 02.10.2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Comercial Cluj pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 10 februarie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - -
Red./
2 ex./26.02.2009
Jud.fond.-
Președinte:Claudia IdriceanuJudecători:Claudia Idriceanu, Danusia Pușcașu, Andrei Axente
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
