Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 348/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR.348/COM
Ședința publică din 19 Martie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Georgiana Pulbere
JUDECĂTOR 2: Eufrosina Chirica
JUDECĂTOR 3: Adriana Pintea
Grefier - -
Pe rol judecarea recursului comercial declarat de recurenta creditoare DIRECTIA GENERALA A FINANTELOR PUBLICE, cu sediul în T,- bis, județul T, împotriva Sentinței civile nr.49 din 16.01.2006 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosar nr-, în contradictoriu cu intimatul debitor SC "" -.prin LICHIDATOR CABINET INDIVIDUAL DE - PUNCT DE LUCRU ÎN T, cu sediul în-, - județ T; intimat SC "" -.prin LICHIDATOR CABINET INDIVIDUAL DE, cu sediul în B,-, -.5, județul T; intimatul pârât, cu domiciliul în T,-,.B,.4, Județ T și intimatul OFICIUL REGISTRULUI COMERȚULUI, cu sediul în-, județ T, având ca obiect procedura insolvenței.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită, în conformitate cu dispozițiile art.87 și urm.Cod pr.civilă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, prin care s-au evidențiat părțile, obiectul litigiului, scutirea de plata taxei judiciare de timbru, mențiunile privitoare la îndeplinirea procedurii de citare și stadiul procesual.
Curtea, constată că nu sunt motive de amânare, apreciază dosarul în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
CURTEA:
Asupra recursului comercial, de față constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Tulcea sub nr.1285/88/23.05.2008, reclamanta creditoare Direcția Generală a Finanțelor Publice T, a chemat în judecată pe pârâtul, fost administrator al debitoarei SRL T, solicitând ca prin hotărâre judecătorească să se dispună atragerea răspunderii patrimoniale a acestuia, pentru suma de 8.002 lei cu care este înscrisă în tabelul creditorilor debitoarei, sens în care, a solicitat judecătorului sindic autorizarea T de a introduce acțiunea prevăzută de alin.1 art.138 din Legea nr.85/2006.
Motivând cererea, reclamanta creditoare învederează în esență că, urmare raportului întocmit de lichidatorul judiciar - Cabinet Individual de Insolvență -, înregistrat sub nr.6461/12.05.2008, rezultă că, societatea comercială debitoare nu deține bunuri mobile sau imobile care ar putea fi valorificate în vederea acoperirii creanțelor și cheltuielilor administrative, fără a fi fost găsite persoane culpabile de starea de insolvență a SRL
Susține reclamanta creditoare că, pârâtul, fost administrator al debitoarei a dispus în interes personal continuarea unei activități care ducea, în mod vădit, persoana juridică la încetare de plăți, faptă prev. de art.138 pct.1 lit.c din Legea nr.85/2006.
Totodată, mai arată reclamanta creditoare faptul că, în sarcina pârâtului funcționează o prezumție de culpă, determinată de ajungerea societății comercială în starea de insolvență ceea ce o îndreptățește să introducă prezenta acțiune de atragerea răspunderii patrimoniale a pârâtului.
Prin încheierea din 14 noiembrie 2008, judecătorul sindic desemnat în cauză, în temeiul art.138 al.3 raportat la art.138 al.1 din Legea nr.85/2006, a autorizat creditoarea reclamantă să introducă acțiunea prev.de art.138 al.1 din lege.
Prin Sentința civilă nr.49/16 ianuarie 2009 Tribunalul Tulcea - Secția comercială - judecător sindic, respinge acțiunea formulată de reclamanta creditoare, ca nefondată.
Pentru a aprecia de această manieră, instanța reține, în esență că, prin sentința civilă nr.2348/14.12.2007 Tribunalul Tulcea, a dispus deschiderea procedurii de insolvență în formă simplificată prevăzută de Legea nr.85/2006, respectiv a falimentului, față de debitoarea SRL T, fiind desemnat lichidator judiciar T (în prezent Cabinet Individual de Insolvență ).
Din raportul privind cauzele și împrejurările care au condus la starea de insolvență a debitoarei și raportul final întocmite de lichidatorul judiciar desemnat în cauză, nu a rezultat că acțiunile fostului administrator, pârâtul în cauză, ar fi dus la starea de insolvență a debitoarei, nefiind îndeplinite condițiile art.138 din Legea nr.85/2006.
Urmare celor sus-expuse, apreciază instanța că, atragerea răspunderii membrilor organelor de conducere ale societății, poate fi dispusă doar atunci când s-a făcut dovada existenței cumulative a unor condiții și anume: existența faptei - care trebuie să se încadreze în una din situațiile determinate de dispoz.art.138 al.1 din Legea nr.85/2006; existența prejudiciului și a legăturii de cauzalitate dintre prejudiciu și fapta săvârșită.
Se arată că, aceste elemente trebuie dovedite de partea care a formulat acțiunea, ele neputând fi prezumate, ori în cauză, reclamanta creditoare nu a depus probe din care să rezulte existența vreuneia din faptele invocate, nu a făcut dovada întinderii prejudiciului produs debitoarei și nici legătura de cauzalitate dintre faptă și prejudiciul produs prin această faptă.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs creditoarea C, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, cu indicarea temeiului de drept dispozițiile art.3041Cod pr.civilă, cu referire la art.138, coroborat cu art.2 și art.3 din Legea nr.85/2006, și următoarea motivație, în esență:
Având în vedere că, scopul Legii nr.85/2006 este cel privind instituirea unei proceduri pentru acoperirea pasivului debitoarei aflată în insolvență și ocrotirea creditorului, este necesară maximizarea averii debitorului și, astfel, admiterea acțiunii dedusă judecății.
Susține recurenta că, în mod greșit instanța a interpretat termenii și expresiile folosite în Legea nr.85/2006, acestea fiind explicate prin art.3 din lege, ori din actele și lucrările dosarului rezultă că, în speță sunt întrunite elementele necesare admiterii acțiunii dedusă judecății, cu temei de drept art.138 al.1 lit."c" din Legea nr.85/2006.
Astfel, fapta existentă și ce trebuie reținută în sarcina administratorului societății este cea referitoare la continuarea unei activități care duce, în mod vădit, persoana juridică la încetarea de plăți.
În speță, prejudiciul este cel față de bugetul statului, fiind în cuantum de 8.002 lei, iar între faptă și prejudiciu există fără echivoc legătură de cauzalitate, situație în care, apreciază recurenta că, "instanța de fond a apreciat în mod superficial situația de fapt existentă, considerând că nu există nici faptă, nici prejudiciu și nici legătură de cauzalitate".
Recursul este nefondat, urmând a fi respins conform art.312 Cod pr.civilă, pentru următoarele considerente, în esență:
Prin Sentința civilă nr.2348/14.12.2007, Tribunalul Tulcea - judecătorul sindic dispune deschiderea procedurii insolvenței în formă simplificată, respectiv a falimentului, față de debitoarea SRL T, fiind desemnat lichidator judiciar T (în prezent Cabinet Individual de Insolvență ).
Reține lichidatorul în raportul privind cauzele și împrejurările care au condus la starea de insolvență a debitoarei, precum și în raportul final că, nu sunt indicii precum că, acțiunile fostului administrator, pârâtul în cauză, ar fi dus la starea de insolvență a debitoarei, nefiind îndeplinite condițiile art.138 din Legea nr.85/2006.
În atare condiții, recurenta creditoare a solicitat judecătorului sindic autorizarea pentru introducerea unei acțiuni având ca obiect atragere răspundere materială, în temeiul art.138 din Legea nr.85/2006, astfel că, prin încheierea pronunțată la data de 14 noiembrie 2008, recurenta creditoare este autorizată a deduce judecății o astfel de cerere.
Curtea reține din conținutul cererii formulată de creditoare pentru atragerea răspunderii patrimoniale a administratorului, că temeiul de drept invocat este cel prevăzut de art.138 lit."c" din Legea nr.85/2006, constând în aceea că, administratorul " a dispus, în interes personal, continuarea unei activități care ducea, în mod vădit, persoana juridică la încetarea de plăți".
Într-o atare situație, încadrarea unei fapte în această ipoteză juridică, presupune stabilirea existenței unei situații în care debitorul, cu toate că avea dificultăți financiare, a continuat activitatea, ceea ce până la urmă a determinat - fiind vădit un asemenea deznodământ - încetarea plăților și starea de insolvență.
Nu trebuie confundată această faptă cu dispoziția de continuare a activității în situația în care insolvența este prezumată, deoarece, potrivit art.27 al.1 din Legea nr.85/2006, numai debitorul aflat în stare de insolvență este obligat să adreseze tribunalului o cerere pentru a fi supus dispozițiilor acestei legi, în termen de maxim 30 de zile de la apariția stării de insolvență.
Or, dacă insolvența este iminentă, debitorul nu are o asemenea obligație.
Textul art.138 al.1 din Legea nr.85/2006, prevede cazurile exprese avute în vedere de legiuitor, iar caracterul limitativ al enumerării exclude posibilitatea extinderii prin interpretarea analogică la alte fapte neprevăzute în acest text de lege.
În genere, se acceptă că, răspunderea civilă în temeiul art.138 presupune îndeplinirea următoarelor condiții:
- săvârșirea unei fapte ilicite dintre cele enumerate de lege;
- existența prejudiciului;
- existența legăturii de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu;
- vinovăția (culpa) persoanei care răspunde.
Uneori, vinovăția și fapta ilicită sunt concentrate într-o singură condiție, vorbindu-se despre fapta culpabilă, iar alteori sunt menționate două condiții, respectiv culpa persoanei în ajungerea debitorului în încetare de plăți și existența unei fapte dintre cele enumerate de lege.
Este de reținut că, cele patru condiții ale răspunderii civile trebuie îndeplinite, indiferent de natura răspunderii, anume dacă este răspundere delictuală sau contractuală, singura diferență între cele două forme de răspundere neapărând în materia condițiilor, ci a probațiunii.
Astfel, deoarece în timp ce în cazulrăspunderii delictualetoate cele patru condiții trebuie dovedite, conform art.1169 Cod civil, în cazulrăspunderii contractualeculpa este prezumată relativ dacă în prealabil se face dovada că, persoana în cauză a încălcat o obligație contractuală.
În aceste condiții, se poate concluziona că, sub aspectul naturii juridice a răspunderii administratorilor, această răspundere este orăspundere specială.
În speță, recurenta nu a produs dovezi în sensul art.1169 Cod civil, din care să rezulte săvârșirea de către administratorul societății a faptei prevăzută de art.138 lit."c" din Legea nr.85/2006, așa după cum legal și temeinic a reținut și instanța de fond, cum de altfel nu a probat existența prejudiciului, existența legăturii de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu și vinovăția (culpa) persoanei care răspunde.
Cum nu sunt motive pentru a dispune reformarea hotărârii recurate, Curtea apreciază în sensul respingerii recursului ca nefondat, în temeiul art.312 Cod pr.civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat recursul comercial declarat de recurenta creditoare DIRECTIA GENERALA A FINANTELOR PUBLICE, cu sediul în T,- bis, județul T, împotriva Sentinței civile nr.49 din 16.01.2006 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosar nr-, în contradictoriu cu intimatul debitor SC "" -.prin LICHIDATOR CABINET INDIVIDUAL DE - PUNCT DE LUCRU ÎN T, cu sediul în-, - județ T; intimat SC "" -.prin LICHIDATOR CABINET INDIVIDUAL DE, cu sediul în B,-, -.5, județul T; intimatul pârât, cu domiciliul în T,-,.B,.4, Județ T și intimatul OFICIUL REGISTRULUI COMERȚULUI, cu sediul în-, județ
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, astăzi 19 Martie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.dec.jud.-/20.03.2009
Dact.Sz - 2 ex/20.03.2009
Președinte:Georgiana PulbereJudecători:Georgiana Pulbere, Eufrosina Chirica, Adriana Pintea
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
