Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 35/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIE Nr. 35
Ședința publică de la 21 Ianuarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Cremenițchi Radu
JUDECĂTOR 2: Șfabu Traian
JUDECĂTOR 3: Poiană Cipriana
Grefier: - -
S-a luat în examinare cererea de recurs comercial formulată de Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului I, prin reprezentant legal, împotriva sentinței nr. 359/S din 20.09.2007 pronunțată de Tribunalul Iași - judecător sindic.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă consilier juridic reprezentanta recurentei-creditoare - I, lipsă fiind intimata-debitoare "" I, prin lichidator Cabinet Individual în Insolvență și intimatul-creditor
Procedura legal îndeplinită, părțile fiind citate prin buletinul procedurilor de insolvență și potrivit codului d e procedură civilă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, din care rezultă că, recursul este la primul termen de judecată, declarat și motivat în termen, scutit de taxă de timbru.
Nemaifiind alte cereri prealabile instanța constată recursul în stare de judecată și dă cuvântul la dezbateri.
Consilier juridic reprezentanta recurentei-creditoare solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat în scris, casarea sentinței comerciale nr. 359/S din 19.09.2007 pronunțată de Tribunalul Iași - judecător sindic, în sensul admiterii contestației formulată de creditorul bugetar, cu obligarea lichidatorului judiciar la refacerea tabelului suplimentar al creanțelor și înregistrarea creanței suplimentare respectiv suma de 124.200 RON.
Susține reprezentanta recurentei că la data de 20.04.20007 a fost depus la registratura I tabelul suplimentar al creanțelor debitorului în care a fost trecută creditoarea cu, creanța solicitată însă cu mențiunea să aceasta provine din activitatea desfășurată anterior deschiderii procedurii, aplicând dispozițiile art. 76 din Legea nr. 85/2006.
Împotriva acestui tabel a formulat contestație, respectiv s-a contestat măsura lichidatorului judiciar de a înscrie creanța bugetară sub aspectul legitimității, în sensul că, deși creanța a fost admisă sub aspectul cuantumului anunțat, în ce privește prioritatea acesteia s-a făcut aplicarea dispozițiile art. 76 din lege.
În cauza de față creanța suplimentară a fost constituită dintr-o diferență de 37.469 lei care a fost transmisă eronat de, fiind vorba de o eroare materială ce putea fi corectată doar de administratorul judiciar.
Deși instanța de fond observă că debitorul recunoaște o datorie cu mult mai mare față de bugetul de stat, a analizat pe parcursul derulării procedurii toate rapoartele depuse de administrator, respectiv lichidatorul judiciar, rezultând din acestea refuzul sau neîndeplinirea obligației debitorului de a depune documentele solicitate de lege, față de contestația formulată de creditorul bugetar. Apreciază că debitoarea nu a ținut o evidență contabilă în conformitate cu legea.
Susține reprezentanta recurentei că această soluție este în detrimentul debitoarei, care deși a desfășurat activitate, aceasta nu a declarat către buget veniturile supuse impozitării, aspect ce nu a fost înțeles de instanță.
Solicită a se observa că aceste titluri executorii conțin și contribuții datorate de debitoare către CASS.
Față de aceste precizări solicită admiterea recursului, pe fond admiterea contestației, cu refacerea tabelului creditorilor.
Declarându-se închise dezbaterile instanța rămâne în pronunțare.
Ulterior deliberării,
CURTEA DE APEL
Deliberând asupra recursului de față, constată:
Prin sentința comercială nr. 359/S din 20.09.2007 a Tribunalului Iași, judecător-sindic s-a hotărât:
Respinge excepția necompetenței materiale invocată de creditorul Administrația Finanțelor Publice a Mun.
Admite în parte contestația formulată de debitorul "" I, cu sediul declarat în I,- împotriva tabelului suplimentar al creanțelor întocmit de lichidatorul judiciar, cu sediul în I,-, --4,. A,. 19.
Dispune radierea din tabelul suplimentar al obligațiilor debitorului "" Iac reanței suplimentare declarată de creditorul Administrația Finanțelor Publice a Mun.
Respinge contestația promovată de creditorul Administrația Finanțelor Publice a Mun. I, cu sediul în I, str. -, nr. 26 împotriva tabelului suplimentar al creanțelor întocmit de lichidatorul judiciar Cabinetul individual de practician în insolvență.
Cu modificările rezultate din prezenta hotărâre, constată consolidat tabelul cuprinzând creanțele asupra averii debitorului ""
Dispune ca lichidatorul judiciar să procedeze la întocmirea, înregistrarea și afișarea tabelului definitiv consolidat la ușa tribunalului.
S-a reținut că în cadrul procedurii de faliment, deschisă împotriva debitorului "" I prin sentința comercială nr. 31/S/18.01.2007, lichidatorul judiciar a înregistrat la data de 19.04.2007 tabelul suplimentar al creanțelor cuprinzând pe creditorii I cu o creanță în sumă de 912 lei, născută după data deschiderii procedurii și care reprezintă impozite aferente celor două mijloace de transport aflate în patrimoniul debitorului și respectiv Administrația Finanțelor Publice a Mun. I cu o creanță în sumă de 124.400 lei cu aplicarea prevederilor art. 76 din Legea nr. 85/2006, creanța fiind aferentă activității desfășurate anterior datei deschiderii procedurii.
Împotriva celor două creanțe înscrise în tabel, debitorul formulează contestație, invocând tardivitatea declarațiilor de creanță suplimentară, raportat la prevederile art. 76 din Legea nr. 85/2006 și nelegalitatea creanței fiscale aferentă activelor mijloace de transport care, fiind valorificate în cadrul unei executări silite de drept comun chiar de către creditorul Administrația Finanțelor Publice a Mun. I, nu mai figurează în patrimoniul său.
La rândul său, creditorul Administrația Finanțelor Publice a Mun. I formulează contestație împotriva tabelului suplimentar, apreciind ca nelegal demersul lichidatorului judiciar eaî nregistra în acest tabel creanța în sumă de 124.400 lei ca tardiv formulată, motivând că această creanță rezultă din declarațiile de impozite și taxe depuse chiar de debitor după data deschiderii procedurii.
Referitor la contestația promovată de debitor, creditorul-contestator a invocat necompetența materială a judecătorului-sindic de a soluționa această contestație care, fiind îndreptată împotriva unor titluri executorii, trebuie urmată procedura de contestarea pe calea contenciosului administrativ de competența acestei instanțe.
Excepția invocată este neîntemeiată și urmează a fi respinsă față de obiectul contestației debitorului și prevederile art. 73 alin. 3 din Legea nr. 85/2006 raportat la art. 108 alin. 3 și art. 109 alin. 3 din Legea nr. 85/2006, din care rezultă că judecătorul sindic judecă toate contestațiile la creanțele și drepturile de preferință trecute de lichidatorul judiciar în tabelul creanțelor.
Pe fond, se reține, contrar celor susținute de creditorul-contestator, că suma de 124.400 lei declarată de acesta drept creanță suplimentară prin cererea înregistrată la data de 22.02.2007 (vol. II 57) reprezintă conform titlurilor executorii aflate în dosar (vol. II 61-96) obligații bugetare ce provin din perioada 25.03.2004 - 25.05.2005, fiind deci anterioare datei deschiderii procedurii - 12.04.2006.
În conformitate cu prevederile art. 64 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, creditorii ale căror creanțe sunt anterioare datei deschiderii procedurii vor depune cererea de admitere a creanței în termenul fixat prin sentința de deschidere a procedurii, stabilit în speță la data de 08.05.2006 iar potrivit art. 76 din aceeași lege, nedepunerea cererii în termenul stabilit în acest sens are drept consecință decăderea din drepturile conferite de acea creanță, sancțiunea decăderii privind inclusiv creanța necuprinsă în declarația depusă cu nerespectarea termenului.
În speță, creditorul-contestator a formulat inițial declarație de creanță pentru creanța în sumă de 111.585 lei, sumă cu care a și fost înregistrat în tabelul definitiv al creanțelor.
Urmare a deschiderii procedurii falimentului prin sentința comercială nr. 31/S/18.01.2007, creditorul-contestator a formulat declarație de creanță suplimentară, solicitând înscrierea sa în tabelul suplimentar cu o creanță în sumă de 124.400 lei compusă din suma de 37.469 lei din eroare omisă a fi declarată în cererea inițială de admitere a creanței și suma de 86.931 lei rezultată din declarațiile fiscale depuse de debitor.
Așa cum rezultă din conținutul prevederilor art. alin. 3 și art. 3 pct. 18, tabelul suplimentar cuprinde toate creanțele născute după data deschiderii procedurii generale și până la data începerii procedurii falimentului însă în speță, după cum s-a constatat, creanța declarată ca fiind suplimentară de către creditorul-contestator este anterioară datei deschiderii procedurii generale a insolvenței astfel încât, corect lichidatorul judiciar a înregistrat această creanță ca tardiv formulată cu consecința decăderii creditorului din dreptul de a mai valorifica respectiva creanță în cursul procedurii.
Este fără efecte asupra sancțiunii prevăzute de art. 76 din Legea nr. 85/2006 faptul că suma suplimentară e s-a solicitat a fi înregistrată în tabelul suplimentar reprezintă obligații fiscale stabilite urmare declarațiilor depuse de debitor întrucât creditorul-contestator, în calitatea sa de organ fiscal avea obligația de a verifica în propriile evidențe care este exact obligația de plată a debitorului.
În condițiile expuse, reținând ca tardiv formulată declarația De creanță "suplimentară", se va admite pe acest motiv contestația debitorului împotriva acestei creanțe și se va respinge contestația creditorului Administrația Finanțelor Publice a Mun.
Contestația debitorului îndreptată împotriva creanței creditorului I aferentă mijloacelor de transport cu care acesta este înscris în evidențele fiscale urmează a fi respinsă, nedemonstrându-se valorificarea prin executare silită a bunurilor respective.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs a jud. I - Administrația finanțelor Publice a mun. I, susținând că prin sentința comercială nr. 31/S/18.01.2007, Tribunalul Iași - judecător sindic a dispus deschiderea procedurii falimentului împotriva debitoarei "" I, stabilindu-se termenul limită pentru înregistrarea cererilor de admitere a creanțelor la data de 05.03.2007.
În cadrul acestui termen, mai exact la data de 16.02.2007, Administrația Finanțelor Publice a municipiului Iaf ormulat și transmis la Tribunalul Iași - judecător sindic cererea de admitere a creanței înregistrată cu nr. 16.299, pentru suma suplimentară de 124.400 RON. Un exemplar de pe aceeași cerere a fost transmis reprezentantului lichidatorului judiciar, în persoana doamnei.
La data de 20.04.2007, a fost depus la registratura I tabelul suplimentar al creanțelor debitorului "" I, în care creditorul Administrația Finanțelor Publice a municipiului Iaf ost trecut cu creanța solicitată, însă cu mențiunea că provine din activitatea desfășurată anterior deschiderii procedurii, aplicând dispozițiile art. 76 din lege.
Printr-o exigență de neexplicat, instanța de fond, prin încheierea din ședința publică din data de 15.03.2007, a dispus verificarea legitimității acestor creanțe bugetare anunțate de către creditorul bugetar. Împotriva acestui tabel, a formulat în termen legal contestație, respectiv a contestat măsura lichidatorului judiciar de a înscrie creanța bugetară sub aspectul legitimității și ordinii de prioritate, în sensul că, deși creanța a fost admisă sub aspectul cuantumului anunțat, în ce privește prioritatea acesteia s-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 76 din Legea nr. 85/2006.
Totodată și debitorul "" I - prin administrator - a înțeles să conteste creanța anunțată de - I, explicând că nu recunoaște aceste datorii către buget.
Deși contestația debitorului nu a fost formulată în conformitate cu prevederile obligatorii impuse de art. 7 alin. 5 din Legea nr. 85/2006 și nici nu a fost probată de vreun înscris, iar în toate documentele și rapoartele de activitate ale lichidatorilor desemnați s-a menționat că administratorul nu a predat documentele contabile, instanța, pe fondul contestației debitorului - lipsit de calitate procesuală activă întrucât acțiunea trebuia să fie însușită de către lichidatorul judiciar, respinge contestația formulată de creditorul Administrația Finanțelor Publice a municipiului I la tabelul suplimentar al creanțelor și dispune radierea din tabelul suplimentar al obligațiilor debitorului "" Iac reanței declarate.
Consideră că soluția instanței de fond nu este nici temeinică, nici legală.
Astfel, vă rugăm să observați că sentința comercială nr. 359/S/20.09.2007 a fost pronunțată cu aprecierea și interpretarea greșită a legii.
Instanța motivează respingerea contestației creditorului bugetar pe împrejurarea că "în calitatea sa de organ fiscal avea obligația de a verifica în propriile evidențe care este exact obligația de plată a debitorului", fapt ce permite concluzia că nu s-a înțeles sistemul pe care se bazează și pe care se formează bugetul de stat, și anume faptul că agenții economici precum și orice contribuabil care obține venituri are obligația de a depune la termenele stabilite de legislația fiscală, declarațiile obligatorii: declarații de impozite și taxe, contribuții, bilanțuri etc.
declarații sunt titluri executorii prin simplul efect al legii - sunt depuse de debitorii bugetului de stat și recunoscute de aceștia, iar pe baza acestora se formează bugetul de stat.
În speța de față, creanța suplimentară a fost constituită dintr-o diferență de sumă - 37.469 lei transmisă eronat prin - deci o eroare materială ce putea fi corectată și de către administratorul judiciar anterior desemnat precum și de către noul lichidator judiciar, și din declarațiile depuse de debitor, în cuantum de 86.931 lei, sume ce, deși au fot declarate de debitor tardiv la organul fiscal, ca fiind datorate, ulterior au fost negate și contestate de acesta în cadrul procedurii.
Nelegalitatea hotărârii recurate rezultă și din împrejurarea că, prin sentința civilă nr. 306/S/25.10.2006, aceeași instanță de fond soluționează contestația debitorului "" I împotriva tabelului preliminar, reținând că este "neîntemeiată contestația debitorului în ceea ce privește creanța creditorului Administrația Finanțelor Publice a Mun. I în condițiile în care așa cum rezultă din probatoriul administrat debitorul recunoaște față de acest creditor o datorie mult mai mare decât creanța anunțată în procedură".
Prin urmare, instanța de fond deși observă faptul că debitorul recunoaște o datorie cu mult mai mare față de bugetul de stat, analizează pe parcursul derulării procedurii toate rapoartele depuse de administratorul, respectiv lichidatorul judiciar, rezultând din acestea refuzul sau neîndeplinirea obligației debitorului de a depune documentele solicitate de lege, față de contestația formulată de către creditorul bugetar, nu numai că nu menține decăderea impusă de art. 76 din lege ci dispune, în mod nelegal, radierea creanței solicitate a fi înscrise în tabelul suplimentar.
Această soluție favorizează reprezentantul debitorului care, deși a desfășurat activitate, nu a declarat către buget veniturile supuse impozitării, aspect neînțeles de instanță dacă analizăm motivarea acesteia potrivit căreia organul fiscal trebuia să cerceteze propriile evidențe (care, așa cum a arătat anterior se formează electronic pe baza celor declarate de contribuabili și care se gestionează la nivel de direcții generale a finanțelor publice și ulterior, la nivel de minister).
Un alt aspect ce denotă nelegalitatea hotărârii recurate constă în împrejurarea că instanța de fond nu a analizat nici conținutul procesului-verbal încheiat în data de 08.05.2006 prin care inspectorii de specialitate din cadrul Activității de Control Fiscal menționează că "Societatea nu și-a îndeplinit obligațiile financiar-fiscale prevăzute de legea nr. 82/1991 și nici evidența contabilă nu a fost ținută în conformitate cu dispozițiile legale în materie". Astfel, s-a reținut că debitoarea "a depus ultimul bilanț contabil la organul fiscal la 31.12.2000. De asemenea, societatea nu a mai depus declarații fiscale obligatorii din luna martie 2005".
Totodată, "organul de control își rezervă dreptul că, în cazul în care vor apărea elemente noi referitor la activitatea societății și acte contabile și financiare din care să rezulte alte datorii către bugetul de stat, să procedeze la recalcularea acestora". Prin urmare, în urma declarațiilor depuse de debitor, instituția recurentei a solicitat înscrierea creanței suplimentare în creditorilor.
Soluția neînscrierii în tabelul de creanțe a sumei suplimentare, încalcă dispozițiile art. 132 alin. 2 Cod procedură civilă, cu privire la dreptul creditorului de a-și majora sau diminua creanța.
Totodată, apreciază că prin această soluție se îngrădește dreptul creditorului de a-și realiza creanțele împotriva persoanelor responsabile de insolvența societății și care a ascuns față de bugetul de stat, venituri supuse impozitării obligatorii stabilite prin legislația specifică.
Față de cele mai sus prezentate, recurenta solicită să se admită recursul formulat, să se modifice sentința comercială nr. 359/S/19.09.2007 a Tribunalului Iași - judecător-sindic, în sensul admiterii contestației formulate de creditorul bugetar și obligării lichidatorului judiciar la refacerea tabelului suplimentar al creanțelor și înregistrării creanței suplimentare anunțate de Administrația Finanțelor Publice a municipiului I, respectiv 124.400 RON fără operarea decăderii impusă de art. 76 din lege.
Analizând criticile în raport de dispozițiile legale incidente, se constată că nici unul din motivele de recurs evocate nu sunt întemeiate.
Tabelul suplimentar al creanțelor cuprinde pe creditorii I cu o creanță de 912 lei născută după data deschiderii procedurii (impozite pentru mijloacele de transport" și a mun. I cu o creanță de 124.400 lei aferentă activității desfășurată anterior deschiderii procedurii. Debitorul a făcut contestație invocând tardivitatea declarațiilor de creanță suplimentară față de prevederile art. 76 din Legea nr. 85/2006, cât și nelegalitatea creanței fiscale pentru mijloacele de transport care au fost valorificate în timpul executării silite pe calea dreptului comun chiar de a mun. I, ne mai figurând în patrimoniul său.
formulează la rândul său contestație împotriva tabelului suplimentar susținând că nu este legal demersul lichidatorului judiciar, de a înregistra aici suma de 124.400 lei, ca fiind tardiv formulată, arătând că, creanța rezultă din declarațiile de impozite și taxe depuse de debitor după deschiderea procedurii.
Excepția privind necompetența judecătorului-sindic de a soluționa această contestație este neîntemeiată față de obiectul contestației și prevederile art. 73 alin. 3 din Legea nr. 85/2006, cu referire la art. 108 alin. 3 și art. 109 alin. 3 din aceeași lege care prevede că judecătorul-sindic judecă toate contestațiile la creanțele și drepturile de preferință trecute de lichidatorul judiciar în tabel.
Pe fond, corect prima instanță a reținut că suma de 124.400 lei declarată drept creanță suplimentară prin cererea din 22.02.2007, reprezintă conform titlurilor executorii obligații bugetare ce provin din perioada anterioară deschiderii procedurii.
În baza art. 64 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, creditorii cu creanțe anterioare deschiderii procedurii trebuie să depună cerere de admitere a creanței, în termenul care este fixat prin sentința de deschidere a acestei proceduri, stabilită în speță la data de 08.05.2006.
Nedepunerea cererii în termenul stabilit atrage decăderea din acest drept, sancțiunea privind și creanța necuprinsă în declarația depusă cu nerespectarea termenului.
În cauză creditorul a formulat inițial declarație de creanță pentru 111.585 lei cu care a fost înregistrat în tabelul definitiv, iar după deschiderea procedurii prin sentința comercială nr. 31/S/18.01.2007 a făcut declarație suplimentară solicitând înscrierea în tabelul suplimentar cu suma de 124.400 lei.
Conform art. 3 alin. 3 pct. 18 tabelul suplimentar cuprinde creanțele născute după deschiderea procedurii, până la începerea procedurii falimentului, ori în cauză creanța declarată ca fiind suplimentară de către creditorul-contestator este anterioară deschiderii procedurii insolvenței.
Așa fiind, corect lichidatorul judiciar a înregistrat această creanță ca fiind tardivă cu consecința decăderii de aom ai valorifica în cursul procedurii.
Creditorul-contestator în calitate de organ fiscal era dator să verifice în propriile evidențe care este obligația de plată a debitorului.
În contextul dat, toate motivele de recurs formulate sunt neîntemeiate, urmând a fi respinse și a se menține sentința instanței de fond ca temeinică și legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul formulat de a județului I, prin reprezentant legal, împotriva sentinței nr. 359/ din 20.09.2007 a Tribunalului Iași - judecător-sindic, pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 21.01.2008.-
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Grefier,
Red.
Tehnored.
Tribunalul Iași - judecător-sindic:
30.01.2008
2 ex.-
Președinte:Cremenițchi RaduJudecători:Cremenițchi Radu, Șfabu Traian, Poiană Cipriana
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
