Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 5/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIE Nr. 5
Ședința publică de la 05 Ianuarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Radu Cremenițchi
JUDECĂTOR 2: Traian Șfabu
JUDECĂTOR 3: Iulia Miler I -
Grefier: - -
S-a luat în examinare cererea de recurs formulată de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului B împotriva sentinței civile nr.336/F din 30 septembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Vaslui - Judecător Sindic.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă consilier juridic G reprezentantul recurentei-creditoare B, lipsă fiind intimatul-debitor SC "" H, prin lichidator Cabinet Individual de Insolvență, lipsă fiind intimații-creditori H și Primăria Municipiului
Procedura legal îndeplinită.
S- făcut referatul cauzei de către grefier, din care rezultă că, recursul este la al 2-lea termen de judecată s-a atașat dosarul de fond al Tribunalului Vaslui - Judecător Sindic.
Nemaifiind alte cereri prealabile instanța constată recursul în stare de judecată și dă cuvântul la dezbateri.
Consilier juridic reprezentantul recurentei-creditoare B solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat în scris, casarea sentinței civile nr. 336/F din 30.09.2008 pronunțată de Tribunalul Vaslui - Judecător Sindic, motivând că în mod nelegal și netemeinic au fost respinse obiecțiunile creditoarei la raportul întocmit de lichidatorul judiciar, chiar dacă s-a solicitat și refacerea raportului. În raportul final întocmit de lichidatorul judiciar nu a mai fost regăsit bunul identificat în contabilitatea firmei, respectiv autoturismul, nu s-a menționat nimic că acest bun a fost radiat sau să existe vreo dovadă în acest sens. Apreciază că nu s-a aplicat corect procedura privind bunurile deținute în averea debitoarei.
Față de aceste susțineri și față de înscrisurile depuse la dosar solicită admiterea recursului, casarea sentinței de fond cu trimitere în vederea rejudecării cauzei.
Declarându-se închise dezbaterile instanța a rămas în pronunțare.
Ulterior deliberării,
CURTEA DE APEL
Deliberând asupra recursului de față, constată:
Prin sentința civilă nr. 336/F/30.09.2008 a Tribunalului Vaslui, judecător sindic s-a dispus:
Respinge obiecțiunile
În temeiul art.131 din Legea privind procedura insolvenței;
Aprobă Raportul de activitate întocmit de lichidatorul judiciar V pentru debitorul SC SRL
Dispune închiderea procedurii insolvenței debitoarei SC SRL, cu sediul în H, str. -,.22,..D,.1,.1, județul
Dispune radierea debitorului din registrul comerțului.
In temeiul art. 4 alin.4 din legea insolvenței autorizează plata sumei de 19.000 lei lichidatorului judiciar V din fondul special de lichidare.
In temeiul art.136 din Legea privind procedura insolvenței
Descarcă pe lichidatorul judiciar de orice îndatoriri și responsabilități.
In temeiul art.135 din Legea privind procedura insolvenței
Dispune notificarea prezentei sentințe Direcției Teritoriale a Finanțelor Publice, Oficiului Registrului Comerțului, Registrului Societăților Agricole sau altor registre în care este înregistrat debitorul, pentru efectuarea mențiunii de radiere, precum și prin publicarea în Buletinul procedurilor de insolvență.
S-a reținut că prin Raportul de activitate nr.510/18.09.2008 înregistrat la această instanță sub nr- din data de 19 septembrie 2008,. V a solicitat aprobarea raportului de activitate, radierea debitorului din evidențele ORC V, descărcarea lichidatorului de orice îndatoriri și responsabilități cu privire la debitor și procedură, și aprobarea decontului privind onorariu de lichidator judiciar și cheltuieli de procedură.
Lichidatorul judiciar a precizat că a îndeplinit dispozițiile art.25 din legea insolvenței activitate în urma căreia a constatat că la momentul deschiderii procedurii de faliment, societatea era dizolvată de către ORC V în temeiul Legii nr.359/2004 pentru nedepunere de bilanțuri. Din cercetările întreprinse reiese faptul că debitoarea nu mai are nici un fel de bunuri mobile sau imobile care să poată fi supuse valorificării, cauzele care au condus la intrarea în insolvență datorându-se condițiilor economice vitrege cu care aceasta s-a confruntat și fluctuațiilor de la nivel micro și macro economic.
Nu au fost identificate fapte ilicite pentru care să se atrage răspunderea materială a fostului administrator, care a dat dovadă de bună credință depunând consecvent declarațiile anuale la deși societatea era dizolvată, era numit lichidator judiciar și nu mai era îndatorirea sa de a le depune. De asemenea a arătat mai multe chitanțe prin care a achitat de-a lungul timpului diverse sume către creditorii săi, însă datorită lipsurilor economice în care se află nu a putut să le acopere.
Ca urmare a celor precizate în raportul de activitate, se constată că societatea întrunește condițiile imperative ale art.131 din legea insolvenței.
Constatând că la data de 19 septembrie 2008 lichidatorul judiciar V desemnat să administreze procedura insolvenței debitorului SC SRL a solicitat să se dispună închiderea procedurii, ca urmare a lipsei bunurilor în averea debitorului;
Din verificările efectuate și din relațiile primite de la serviciul financiar al municipiului H rezultând că debitorul nu are nici un fel de avere;
Constatând că procedura concursuală a fost deschisă prin sentința civilă nr. 25/F din data de 15 ianuarie 2008 și s- numit administrator judiciar Cabinet Individual de Insolvență V;
Constatând că s-au întocmit și comunicat notificările în condițiile art. 61 din lege;
Constatând că notificarea a fost publicată în Buletinul Procedurilor de Insolvență;
In temeiul art.131 din legea privind procedura insolvenței, va dispune încheierea procedurii insolvenței și radierea debitorului.
În drept:
ART. 131 din Legea 85/2006 a insolvenței prevede:
" În orice stadiu al procedurii prevăzute de prezenta lege, dacă se constată că nu există bunuri în averea debitorului ori că acestea sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile administrative și nici un creditor nu se oferă să avanseze sumele corespunzătoare, judecătorul-sindic va putea da o sentință de închidere a procedurii, prin care se dispune și radierea debitorului din registrul în care este înmatriculat."
Deoarece debitorul nu are bunuri urmează a se dispune închiderea procedurii și radierea debitorului din Registrul comerțului.
Potrivit dispozițiilor art. 136 din Legea insolvenței urmează a se dispune descărcarea administratorului judiciar de orice îndatoriri și responsabilități.
În baza art. 4 alin. (4) din legea insolvenței urmează a se autoriza plata administratorului judiciar a sumei de 19.000 lei (onorariu și cheltuieli de procedură avansate) din fondul de lichidare.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs B susținând că, Statul Român, prezentat în cauza de față prin a suferit un prejudiciu, a cărui existență certă se stabilește prin constatarea de către judecătorul -sindic nu numai a faptului că societatea a ajuns în încetare de plăți ci și a împrejurării că obligațiile față de creditori nu pot fi plătite integral din averea debitorului.
Simplele afirmații ale lichidatorului judiciar referitoare la faptul că fosta conducere a debitoarei a comis, sau nu a comis una dintre faptele prevăzute de dispozițiile art. 138 din Legea nr.85/2006, fără a fi însoțite de o analiză complexă și pertinentă a activității debitoarei și a cauzelor care a generat încetarea de plăți, nu pot constitui raportul "amănunțit" prevăzut de lege.
Totodată, în cuprinsul acelorași obiecțiuni, Bas olicitat instanței că autorizeze creditorii ca în conformitate cu prevederile art. 138 din Legea 85/2006 să promoveze cerere de atragere a răspunderii patrimoniale a fostei conduceri a debitoarei, având în vedere că în sarcina fostei conduceri au fost identificate fapte care fac incidente prevederile legale anterior menționate respectiv:
- motivele intrării în incapacitate de plată dar și situația găsită se datorează unei proaste administrări a societății;
- s-a dispus continuarea unei activități care ducea în mod vădit persoana juridică în încetare de plăți;
- fosta conducere nu a acționat ferm pentru recuperarea creanțelor, fiind identificat un real dezinteres în obținerea fondurilor necesare debitoarei;
- fosta conducere nu a acționat în vederea unui control financiar intern, complăcându-se într-o stare de indiferență ce a condus la încetarea de plăți;
- fosta conducere a intrat în relații comerciale cu persoane de la care nu s-a mai putut recupera valoarea prestației, scopul comercial al tranzacțiilor nemaiavând astfel finalitatea, respectiv obținerea unui profit;
- prin neplata la termen a contribuției la Fondul național unic de asigurări de sănătate și folosirea sumelor de bani respective pentru susținerea activității curente a societății, fosta conducere se face vinovată de folosirea unor mijloace ruinătoare pentru a procura persoanei juridice fonduri, în scopul întârzierii încetării de plăți. Parte din această sumă, reprezintă contribuția personală a angajaților societății în calitate de asigurați, pe care fosta conducere avea obligația să o rețină din salariile acestora și să o vireze lunar către UA.
Deoarece lichidatorul a omis să acționeze în instanță persoanele care se fac vinovate de ajungerea debitoarei în încetare de plăți, a solicitat autorizarea din partea instanței de judecată de a se permite creditorilor să formuleze cererea întemeiată pe prevederile art. 138 din Legea 85/2006.
Cererea de autorizare nu trebuie să îndeplinească anumite condiții de formă. Singura referire din Legea 85/2006 se află la art. 138 alin.(3) unde nu se specifică în nici un fel forma pe care trebuie să o îmbrace această cerere.
În concluzie, oricare dintre creditori poate formula această cerere de autorizare, ceilalți putând cel mult să și-o însușească.
Din interpretarea gramaticală a textului de lege rezultă cu claritate faptul că lichidatorul este obligat să formuleze cererea de atragere a răspunderii patrimoniale a fostei conduceri. Creditorii pot să solicite acreditarea doar în cazul în care acesta ar fi omis să formuleze această cerere sau în cazul în care acțiunea amenință să se prescrie.
În cazul de față lichidatorul judiciar nu a înțeles să formuleze acțiunea de atragere a răspunderii patrimoniale nici în urma sesizărilor făcute de către creditor.
Nepromovarea de către lichidatorul judiciar a unei astfel de cereri, deși existau suficiente elemente, a determinat să solicite încuviințarea de către instanța de judecată pentru a formula respectiva cerere.
În acest sens precizează că atâta timp cât lichidatorul judiciar a omis să promoveze o astfel de cerere, se poate dispune ca această cerere să fie formulată de comitetul creditorilor.
Arată că legiuitorul a stabilit expres această posibilitate, în sensul de a se permite oricărui creditor, cu autorizarea judecătorului sindic, să solicite angajarea răspunderii patrimoniale a persoanelor vinovate de ajungerea debitoarei în încetare de plăți, tocmai pentru a nu se omite parcurgerea unei etape importante în lichidarea judiciară a debitorilor supuși dispozițiilor Legii 85/2006.
Modificarea adusă de Legea 85/2006 nu presupune o limitare a dreptului creditorilor de a formula cererea întemeiată pe dispozițiile art. 138, știut fiind faptul că practica a demonstrat imposibilitatea în unele cazuri de a putea fi constituit un comitet al creditorilor conform dispozițiilor art. 16 din legea anterior menționată, în creditorilor nefiind înregistrați un număr suficient de mare de creditori. Dacă s-ar consacra această opinie, s-ar crea un precedent deosebit de periculos, în sensul că s-ar crea un dezechilibru între debitorii supuși unei proceduri de lichidare judiciară, cei cu un număr mai mic de creditori înscriși la masa credală fiind favorizați prin imposibilitatea formulării unei cereri împotriva organelor de conducere statutare, în lipsa unui comitet al creditorilor.
Singura condiție, înainte de a se formula cererea de angajare a răspunderii patrimoniale privește o autorizare din partea judecătorului sindic de a autoriza creditorii să o formuleze, în lipsa demersurilor întreprinse în acest sens de lichidatorul judiciar. Instanța de judecată investită să soluționeze cererile, consideră că nu sunt îndeplinite condițiile impuse de art. 138 și le respinge.
Prin neparcurgerea acestei etape esențiale în cadrul unei lichidări judiciare au fost grav prejudiciate drepturile și interesele creditorilor, apreciind în acest sens că a fost dispusă închiderea procedurii insolvenței cu nerespectarea dispozițiilor legale, precum și a spiritului legii, care oferea mai multe instrumente în vederea recuperării creanțelor creditorilor înscriși la masa credală. Scopul legii este acoperirea întregului pasiv, cererea formulată împotriva fostei conduceri având menirea de a se asigura posibilitatea acoperirii și a pasivului rămas în urma valorificărilor bunurilor debitoarei.
a solicitat autorizarea judecătorului sindic în vederea autorizării promovării cererii de antrenare a răspunderii patrimoniale, această cerere fiind respinsă de judecătorul sindic și dispunându-se închiderea procedurii. Prin descărcarea lichidatorului judiciar și a judecătorului sindic de orice îndatoriri și responsabilități, nu mai poate fi exercitat controlul judecătoresc asupra incidenței prevederilor art. 138 din Legea 85/2006, deși în cauză sunt incidente fapte ce fac aplicabile prevederile legale anterior menționate, lichidarea procedurii echivalează în acest caz cu o antepronunțare a instanței de judecată, asupra unei eventuale cereri de obligare la suportarea pasivului, aceasta nefiind nici măcar supusă dezbaterilor instanței de judecată.
. de a motiva hotărârea, convingător și pertinent, reprezintă o reală garanție pentru părți, prin care se dă posibilitatea de a putea exercita un real control judiciar, prin pronunțarea unei hotărâri care se întemeiază atât pe considerentele de fapt, cât și pe cele de drept care au format convingerea instanței.
În speța dedusă judecății se constată o continuare a activității, păguboasă pentru societatea falită, în ciuda elementelor de avertizare care indicau iminenta insolvență. Mai mult decât atât, indiferența de care a dat dovadă fosta conducere, s-a concretizat în lipsa oricărui interes în recuperarea creanțelor proprii debitoarei, prin această falită fiind lipsită de resursele financiare necesare desfășurării unei activități economice sănătoase. Deși chiar instanța de fond a constatat în considerente această situație, nu a apreciat că acestea pot fi încadrate în faptele ce ar trebui să convingă o instanță de judecată asupra vinovăției fostei conduceri pentru insolvența debitoare.
Faptul că instituția recurentă, în calitatea sa de creditor, este în situația imposibilității recuperării sumei cu care s-a înscris în masa credală, constituie o premisă concretă pentru a determina instanța de judecată să oblige persoanele responsabile la plată, aspect necercetat de instanța a cărei sentință o critică. În acest sens, subliniază reaua -credință de care a dat dovadă fosta conducere a debitoarei în exercitarea atribuțiilor, atunci când au dus "" SRL spre o incapacitate de plăți de natură a prejudicia creditorii, persoane de bună -credință, printre aceștia aflându-se și
Instituția a suferit un prejudiciu a cărui existență certă este stabilită prin constatarea de către tribunal a faptului că debitoarea ajuns în încetare de plăți și că împotriva acesteia a fost declanșată procedura falimentului.
Judecătorul nu a aplicat corect regulile răspunderii instituite de dispozițiile art. 138 din Legea 85/2006 privind ajungerea în stare de insolvență a debitoarei, ca fiind un complex de cauze sau condiții care au dus sau au favorizat ajungerea societății în încetare de plăți. Prin aceste fapte debitoarea a fost lipsită de lichidități tocmai pentru că a fost administrată cu rea -credință sau neglijență, creditorii nemaiputându-și recupera creanțele, scopul acestei dispoziții legale fiind tocmai punerea la îndemâna creditorilor a unor proceduri speciale, prin care să poată să-și acopere creanțele de la persoanele vinovate de ajungerea societății în incapacitate de plată, atât în ceea ce privește judecata acestora, cât și în ceea ce privește probațiunea, legea instituind prezumții de culpă și de cauzalitate între faptă și prejudiciu.
Prevederile articolului sus menționat nu conțin în mod explicit cerința culpei sau a greșelii membrilor organelor de conducere ale societății comerciale ajunsă în încetare de plăți; această omisiune (așa cum este apreciată și de literatura de specialitate - - Regimul juridic al insolvenței) nu este întâmplătoare, ci vine să sublinieze regimul agravat al răspunderii acestor membrii ai organelor de conducere.
În aceeași interpretare, modul de formulare, în textul legii, a faptelor care atrag răspunderea membrilor organelor de conducere elimină posibilitatea absenței culpei, subliniind dimpotrivă vinovăția acestor membri, noțiune care, în toate ramurile de drept desemnează deopotrivă intenția și culpa propriu -zisă.
Faptul că nu s-ar fi putut stabili o legătură de cauzalitate între activitatea administratorului și starea de insolvență nu este relevantă în speța dedusă judecății, atât timp cât legea nu face referire expresă la aceasta.
Analizând global criticile în raport de dispozițiile legale în materie se constată că recursul nu este întemeiat.
Prin raportul întocmit, lichidatorul cere radierea debitorului din evidențele V, descărcarea de orice îndatoriri și responsabilități vizând pe debitor și procedura și aprobarea decontului privind onorariul său și cheltuielile de procedură, subliniind că și-a îndeplinit obligațiile prevăzute de art. 25 din Legea 85/2006. Se reține că societatea debitoare era dizolvată la momentul deschiderii procedurii conform Legii 359/2004, nedepunând bilanțurile contabile. În plus debitoarea nu are bunuri pentru a fi valorificate.
Cauzele care au dus societatea în faliment sunt condițiile economice și fluctuațiile, neidentificându-se fapte ilicite care să atragă răspunderea materială a fostului administrator care a depus la. H declarațiile anuale deși societatea era dizolvată iar pe parcursul timpului a achitat diferite sume către creditori.
Fiind date condițiile art. 131 din Legea insolvenței, și pentru lipsa bunurilor în averea debitorului, lichidatorul prin raportul său solicită închiderea procedurii.
În contextul dat, motivele de recurs formulate sunt nefondate în totalitatea lor, ele exprimând chestiuni de principiu care nu se regăsesc în speță pentru a putea adopta soluția preconizată.
Prin consecință, se va respinge recursul și va fi menținută sentința recurată fiind temeinică și legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului B, împotriva sentinței civile nr. 336/30 septembrie 2008 Tribunalului Vaslui -judecător sindic pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 5 ianuarie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
Grefier
Red.
Tehnored.
2 ex.
14.01.2009
Tribunalul Vaslui:
-
Președinte:Radu CremenițchiJudecători:Radu Cremenițchi, Traian Șfabu, Iulia Miler
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
