Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 375/2010. Curtea de Apel Cluj

Jurisprudență faliment / procedura insolvenței (Jurindex)

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS

ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr. 354+/112/2004

DECIZIE CIVILĂ NR. 375/2010

Ședința publică din data de 15 februarie 2010

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: Augusta Chichișan

JUDECĂTOR 2: Mihaela Sărăcuț

JUDECĂTOR 3: Mirela Budiu

GREFIER: - -

S-au luat în examinarea, pentru pronunțare recursurile formulate de reclamanții, și împotriva sentinței civile nr. 1294 din 04.12.2008 pronunțată în dosarul nr- a Tribunalului Bistrița N, în contradictoriu cu intimata MANAGEMENT UV PENTRU SC PRIM COM SRL B ȘI, având ca obiect procedura insolvenței - angajarea răspunderii membrilor organelor de conducere.

Se constată că, mersul dezbaterilor și susținerile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 01 februarie 2010, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când pronunțarea s-a amânat pentru data de 8 februarie 2010 și ulterior pentru data de astăzi.

CURTEA

Deliberând reține că,

Prin sentința civilă nr.1294 pronunțată la data de 4 decembrie 2008 de Tribunalul Bistrița -N în dosarul nr.354+/112/2004 s-a espins precizarea de acțiune formulată de reclamanta Management ca fiind tardivă, a admis în parte acțiunea reclamantei Management împotriva pârâților, și, - și pentru defunctul, și, în consecință:

- s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților, - și;

- au fost obligați pârâții, soție supraviețuitoare a defunctului - și minorii - și, să suporte din averea proprie o parte din pasivul debitoarei falite SC. Prim Com SRL B, în cuantum de respectiv 541.935,44 lei, pârâții, în solidar, iar minorii - și în limitele moștenirii acceptate sub beneficiu de inventar.

Pentru a pronunța această hotărâre, Tribunalul Bistrița -N, a reținut următoarele:

Prin decizia civilă nr. 831/1.04.2008 pronunțată de Curtea de Apel Cluj Secția Comercială de contencios Administrativ și Fiscal a admis recursul declarat de pârâții, și reprezentanți prin curator, și împotriva sentinței civile nr. 642/2.11.2007 pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Bistrița -N pe care a casat-o și a trimis-o spre rejudecare aceleiași instanțe, stabilind ca, cu ocazia rejudecării judecătorul sindic să se pronunțe asupra aspectelor și faptelor deduse în fața judecății acestuia și cuprinse în cererea formulată în cauză de către lichidator.

S-a casat sentința criticată pe considerentul că judecătorul sindic s-a pronunțat pe ceva ce nu s-a cerut, astfel lichidatorul nu a solicitat prin cererea introductivă de antrenare a răspunderii ca administratorilor să li se rețină în sarcină săvârșirea faptei constând în neținerea contabilității sau ținerea unei contabilități fictive.

După casare s-a format dosarul nr. 354+/112/2004 prin care au fost citate părțile, iar lichidatorul judiciar SC MANAGEMENT UV a depus la dosar o precizare de acțiune cu privire la cererea nr. 113/9.03.2005 solicitând instanței obligarea administratorilor SC PRIM COM SRL B, precum și a moștenitorilor administratorului decedat -, respectiv și minorii și la suportarea pasivului societății în sumă de -,44 lei, în drept invocându-se disp. art. 138 alin. 1 lit. a, b, d și e și alin. 4 din Legea nr. 85/2006, precum și ale art. 10 alin. 1 lit. c și e din Legea nr. 31/1990.

S-a aratat că se mențin motivele invocate în cererea inițială, precum și prin precizarea de acțiune nr. 218 din 7 iunie 2006 și notele de ședință depuse anterior urmând a se avea în vedere constatările făcute de expertul contabil și cuprinse în raportul de expertiză și în completarea la raport, fiind evidentă existența unor fapte care se încadrează în prevederile legale menționate mai sus fiind întrunite cerințele legale pentru stabilirea răspunderii în solidar, a administratorilor societății debitoare.

Pârâții și au formulat întâmpinări solicitând respingerea precizării de acțiune ca neîntemeiată.

Și pârâții, și au depus note de ședință arătând că se opun cererii de modificare a acțiunii ca fiind tardivă în raport cu art. 32 și 34 Cod procedură civilă.

Instanța analizând excepția ridicată de pârâți cu privire la precizarea de acțiune a admis excepția și a respins această precizare de acțiune ca fiind tardiv formulată.

Analizând actele și lucrările dosarului după casare instanța a reținut că acțiunea formulată de reclamantă se privește ca fiind întemeiată în raport cu disp. art. 137 alin. 1 lit. a, b și e din Legea 64/1995 și având în vedere întregul material probator administrat de către instanță în dosarul nr- în contradictoriu cu părțile, astfel că urmează a admite în parte acțiunea formulată de reclamantă și a stabili că pârâții în calitatea lor de administratori se datorează activității culpabile ale acestora așa cum rezultă din actele cauzei cât și din probele administrate printre care și expertiza dispusă și efectuată.

Referitor la tardivitatea împrocesuării urmașilor defunctului, instanța a constatat că împrocesuarea acestora s-a dovedit a fi necesară numai după efectuarea expertizei contabile dispusă în cauză (159).

S-a reținut că după împrocesuarea urmașilor administratorului decedat, s-a dat curs solicitărilor formulate în întâmpinare și s-a dispus completarea expertizei cu citarea lor și cu luarea în considerare a obiecțiunilor pe care le-au ridicat, în final numai fiind invocată nulitatea expertizei, această excepție rămânând fără obiect (167, 181, 182, 202).

Având în vedere obiectul acțiunii, respectiv stabilirea răspunderii patrimoniale a administratorilor debitoarei, soluționarea extinderii de acțiune concomitent cu soluționarea cererii principale este evident impusă de natura cauzei.

Pentru aceste considerente, în ședința publică din data de 13 octombrie 2006 s-au respins ca nefondate excepțiile de tardivitate și de disjungere a extinderii de acțiune (192).

Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților, - și s-a constatat că și aceasta urmează să fie respinsă ca nefondată.

Astfel potrivit prev.art.774 și 777 cod civil pasivul creditor este constituit din datoriile și sarcinile succesiunii, prin datorii succesorale înțelegându-se obligațiile defunctului indiferent de izvorul lor: contract, delict civil, îmbogățire fără justă cauză sau lege.

Ori, răspunderea persoanelor menționate în art.138 alin.1 din 85/2006 îmbrăcând forma răspunderii delictuale, aspect pe care de altfel îl invocă în apărarea lor și pârâții din prezenta cauză, obligațiile lor fac parte din pasivul lor patrimonial, pasiv care, în ipoteza survenirii decesului, trec asupra moștenitorilor în funcție de modalitatea de acceptare a succesiunii.

Însă - și fiind minori, intră sub incidența disp.art.19 din Decretul nr. 32/1954 potrivit cărora acceptarea moștenirii cuvenită unui minor, indiferent de vârstă, sau unei persoane puse sub interdicție, va fi socotită întotdeauna ca fiind făcută sub beneficiu de inventar.

De asemenea, s-a impus a fi reținut faptul că toate referirile părților făcute atât în acțiunea introductivă cât și în întâmpinările formulate la imobilele terenuri și construcții situate în localitatea, comuna, jud. S, ce au aparținut societății falite și au fost vândute SC. - SRL, au rămas fără conținut, deoarece ele au format obiectul unei acțiuni în anulare transfer ce a fost respinsă prin sentința civilă nr. 253/COM/2005 pronunțată în prezentul dosar de insolvență.

Sentința a devenit irevocabilă prin nerecurare.

Referitor la starea de fapt s-a reținut că debitoarea SC. Prim Com SRL Baa vut ca obiect principal de activitate "comerțul cu ridicata al animalelor vii" iar prin sentința civilă nr. 1211/LC/2004 pronunțată de Tribunalul Bistrița în dosarul civil nr. 2333/2004 devenită irevocabilă a fost admisă cererea debitoarei, a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenienta SC. SRL, și în consecință, s-a constatat că debitoarea se află în insolvență și s-a dispus deschiderea procedurii reorganizării judiciare și a falimentului, după care s-a dispus începerea falimentului, fiind desemnat în calitate de lichidator judiciar SC. Management UV SRL

După deschiderea procedurii au depus declarații de creanță următorii creditori: Administrația Finanțelor Publice B, Romtelecom SA B-N, SC. Export SRL - Frăția B, SC. SRL S, SC. SRL, România SA B și.

Potrivit rapoartelor întocmite de lichidatorul judiciar totalul creanțelor debitoarei se ridică la suma de 6.509.282.879 lei ROL iar în prezent societatea falită nu mai deține nici un bun.

Potrivit acelorași rapoarte, vinovați de situația actuală sunt administratorii societății, motiv pentru care lichidatorul judiciar a formulat prezenta acțiune (101).

În cauză s-a efectuat un raport de expertiză contabilă judiciară, iar în urma obiecțiunilor formulate s-au mai întocmit două completări ale raportului în care s-au constatat deficiențele ce vor fi arătate în continuare (92, 135, 202).

Astfel, în urma verificării și punctării totalului sumelor curente din balanța de verificare la data de 31 mai 2003 - ultima balanță dinaintea transferării sediului societății de la la B și a totalului sumelor precedente din balanța de verificare la data de 30 iunie 2003, expertiza a constatat că totalurile nu sunt egale, contrar principiului egalității bilanțiere, document în care din balanța precedentă este egal cu din balanța curentă. de verificare este documentul sintetic "pentru verificarea înregistrării corecte în contabilitate a operațiunilor efectuate" - conform art.22 din 82/1991, republicată. Diferența stabilită de expertiză este de 4.116.622.517 lei. Conform "principiului intangibilității" al contabilității, balanța de deschidere al lunii curente trebuia să corespundă cu balanța de închidere a lunii precedente, precum și a "principiului necompensării" conform căruia, valorile elementelor ce prezintă active nu pot fi compensate cu valorile elementelor ce reprezintă pasive.

sumele cuprinse în conturi expertiza a constat că au fost modificate sumele din conturile 5311, 462, 108 și 542.

În funcție de afectarea conturilor mai sus menționate, expertiza contabilă a procedat la reconstituirea înregistrărilor care au avut loc și adunând cele două sume s-a verificat diferența stabilită de expertiză în sumă de 4.116.622.517 lei.

În actele predate de pârâta nu s-a găsit nici un document justificativ pentru diferența de 4.116.622.517 lei. Potrivit prev.art.6 alin.1 și 2 din 82/1991 rep. orice operațiune economică efectuată se consemnează într-un document care stă la baza înregistrărilor în contabilitate, dobândind astfel calitatea de document justificativ. Documentele justificative sunt documentele primare care probează legal o operațiune, ori acestea deși au fost invocate nu au fost depuse: contractul de asociere între - Frăția B-N și societatea Prim Com SRL și modul de înregistrare în contabilitatea societății a acestei asocieri; transformarea aportului dintr-o asociere în contract de împrumut și cu dobândă aferentă - respectiv 773.536.000 lei cu dobândă de 129.191.213 lei și modul de înregistrare în contabilitatea societății; actele justificative prin care asociații - care dintre ei și în ce cuantum au lăsat la dispoziția societății suma de 1.025.512.804 lei și hotărârea sau actele prin care aceștia renunță la restituirea sumelor depuse și notele contabile care au fost întocmite pe baza documentelor justificative invocate.

Referitor la sumele aduse în societate cu titlu de împrumut și a avansurilor ridicate din societate de pârâtul, precum și a sumelor de bani ridicate de defunctul, expertiza a constatat că nici un document folosit pentru operațiunile efectuate nu poartă semnătura celor în drept respectiv, depunerea plății de administrator, efectuarea plății de casier și nici a celui care trebuia să intre în posesia banilor, pârâtul, conform art.6 alin.2 din 82/1991 rep. documentele justificative care stau la baza înregistrărilor în contabilitate angajează răspunderea celor care le-au întocmit, vizat și aprobat, precum și a celor care le-au înregistrat în contabilitate, după caz".

Conform nr. 425/998 în prezent 1850/2004 privind normele metodologice pentru întocmirea și utilizarea formularelor comune privind activitatea financiar-contabilă și modelele acestora "Deconturile se utilizează de titularul de avans pentru justificarea cheltuielilor efectuate cu ocazia deplasării în străinătate, document pentru stabilirea diferențelor de primit sau restituit, document justificativ de înregistrare în registru de casă". În cazul nostru acestea nu au ce căuta la extrasele de cont în valută.

Operațiunile efectuate de defunctul au fost următoarele: a vândut valuta din contul curent în valută, pe baza "Ordinului de vânzare valută la vedere"; a ridicat contravaloarea sumei în lei pe baza "Ordinului de plată"; banii trebuiau să apară în Registru de casă - ceea ce nu s-a făcut; pe baza "Dispoziției de plată" semnată de cei în drept urma să fie acordată suma asociatului care a împrumutat societatea cu semnătura de primire a acestuia și datele de identificare ale acestuia - ceea ce nu s-a făcut.

Drept urmare celor prezentate mai sus pentru banii ce au fost ridicați de acesta, înscrisul "Decont ridicări de numerar din cont curent" nefiind vizat, aprobat și nici semnat de persoana căruia i s-a efectuat plata nu poate fi considerat document justificativ, pe baza căruia să se poată efectua operațiuni în contabilitatea firmei.

În ce privește avansurile evidențiate ca ridicate din societate și deconturile acestora, acestea sunt în număr foarte mare cu valori mari și multe documente, fiind evidențiate în contul 542SV " ". Operațiunile au loc în perioada 14 aprilie 2003 - 30 iunie 2004 cu un rulaj al contului în debit 16.323.488.720, credit 15.091.491.145, sold 1.231.997.575 lei ROL sold evidențiat în balanța de verificare aferentă lunii decembrie 2004. dispozițiile de plată privind acordarea de avansuri de trezorerie nu sunt avizate, aprobate, completate de casier și nici semnate de pârâtul.

În concluzie pentru perioada 2003-2004 expertiza a constatat că documentele justificative de acordare a avansurilor de trezorerie și anexate la registru de casă nu sunt semnate de cei în drept, nu conțin datele de identificare ale beneficiarului sumei, semnătura acestora și semnătura celui care a efectuat plata din casieria societății.

În ce privește operațiunile efectuate direct din contul curent de, acesta a ridicat sume de bani pe bază de "Decont ridicări de numerar din cont curent" atașate extraselor de cont, fără a le preda casieriei, a acordat sume mari de bani asociaților fără semnătură de primire a acestora. Documentele de ridicare și justificare a sumelor din extrasele de cont nu pot fi considerate documente justificative, pe baza cărora să se poată efectua operațiuni în contabilitatea firmei.

Conform art.6 alin.1 și 2 din 82/1991 rep. acestea nu întrunesc condițiile pentru a fi considerate documente justificative ale operațiunilor economice efectuate.

Din cele prezentate mai sus expertiza nu a putut stabili realitatea operațiunilor economice evidențiate în contul 542 " de trezorerie".

În expertiză se mai arată că în luna aprilie 2004 în registrul jurnal documente interne s-a evidențiat o punere în funcțiune a unei investiții în sumă de 70.704.284 lei la clădire "construcție fermă animale", fără a exista documente justificative, respectiv proces verbal de punere în funcțiune, recepție, bonuri de consum a materialelor folosite, transferuri. Expertiza nu a putut constata ce investiție s-a făcut din lipsa documentelor justificative.

Explicațiile la operațiuni sunt următoarele: 1).Transfer intern - Investiții în curs = - "Alte materiale" - 66.818.990 lei; Investiții în curs = - "Alte materiale" - 3.885.294 lei; și 2). Punere în funcțiune - Clădiri - 231 "Investiții în curs" - 70.704.284 lei.

Cu această înregistrare se ridică valoarea clădirii "Construcție ferma animale " la suma de 303.694.284 lei ROL.

Totalul imobilizărilor corporale este în valoare de 969.983.034 lei.

Societatea SC. Prim Com SRL B deține și a prezentat expertizei următoarele registre:

Registrul inventar și Registrul jurnal, ultimele înregistrări fiind efectuate la finele exercițiului financiar 2002.

Conform art.19 din Legea 82/1991 republicată, registrele de contabilitate obligatorii sunt: registru jurnal, registru inventar, cartea mare - registru care nu a fost pus la dispoziția expertizei contabile, ceea ce a îngreunat mult reconstituirea și căutarea documentelor în justificarea operațiunilor economice derulate.

Din expertiză a rezultat că prejudiciul cauzat, localizat în creanțele datorate creditorilor, se ridică la suma de 5.419.324.376 ROL compus din următoarele sume: 4.116.622.517 ROL reprezentând diferența dintre totalul sumelor curente din balanța de verificare la data de 31 mai 2003 și totalul sumelor precedente din balanța de verificare la data de 30 iunie 2003; 1.231.997.575 ROL reprezentând avansuri de trezorerie pentru care documentele justificative existente nu conțin datele de identificare ale beneficiarului sumei și nici semnătura acestuia și a persoanei care a efectuat plata din casieria societății; 70.704.284 lei ROL reprezentând contravaloarea unei investiții pretins făcute la clădirea "construcție fermă animale" pentru care nu există documente justificative respectiv proces verbal de recepție și de punere în funcțiune, bonurile de consum a materialelor folosite, transferurile valorice efectuate.

Din cele mai sus evocate rezultă că evidențele contabile ale societății debitoare au fost ținute cu încălcarea disp.art.6 alin.1 și 2, art.20 și 22 din Legea contabilității nr. 82/1991 republicată, și ale prevederilor fostului nr. 425/1998, în prezent nr. 1850/2004 privind registrele și formularele financiar-contabile, iar pentru aceste deficiențe răspunderea revine administratorilor societății astfel cum rezultă din disp.art.10 alin.1 lit.c și e din Legea privind societățile comerciale nr. 31/1990 republicată.

Din aspectele reținute s-a constatat că în speță, contrar susținerilor pârâților, sunt întrunite condițiile răspunderii delictuale referitoare la prejudiciu, faptă, persoană vinovată și culpă.

S-a mai reținut că pentru diferența dintre suma de 6.485.709.832 lei ROL menționată în acțiunea lichidatorului judiciar și suma de 5.419.324.376 lei Rol mai sus stabilită, nu s-a făcut dovada săvârșirii de către pârâți a uneia din faptele prevăzute în mod limitativ de prev. art. 137 din Legea nr. 64/1995.

Mai este de relevat faptul că din actele și lucrările dosarului nu se poate cuantifica cu precizie responsabilitatea ce revine fiecăruia dintre cei trei administratori, iar potrivit prev.alin.4 din art.138 citat, în caz de pluralitate răspunderea persoanelor prev.la alin.1 este solidară, motive pentru care pârâții au fost obligați în solidar la plata sumei arătate.

Pentru considerentele menționate și în baza textelor de lege arătate, instanța a admis în parte acțiunea.

Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs pârâtul solicitând admiterea recursului și respingerea acțiunii cu atragerea răspunderii personale formulate de către Management.

Pârâtul, prin motivele de recurs consideră că sentința recurată este neîntemeiată și nelegală, deoarece din toate probele pe care le-a depus la dosar și din cele administrate în dosar rezultă cu certitudine că nu a prejudiciat în nici un fel societatea SC PRIM COM SRL B și nici nu a determinat intrarea acesteia în faliment, dimpotrivă a făcut tot ce a fost omenesc pentru redresarea acesteia.

Pârâtul arată că nu a ridicat avansuri din societate, nici de la casieria acesteia și nici din conturile bancare și nici nu a semnat pentru ridicarea acestora. Acest lucru rezultă și din raportul de expertiză contabilă efectuată în dosar.

Potrivit expertului contabil "referitor la avansurile ridicate de către " expertiza a constatat că nici un document folosit pentru operațiunile efectuate nu poartă semnătura acestuia, documentele justificative care stau la baza înregistrărilor în contabilitate angajează răspunderea celor care le-au întocmit, vizat și aprobat,precum și a celor care le-au înregistrat în contabilitate, după caz. De asemenea expertiza contabilă a evidențiat faptul că dispozițiile de plată privind acordarea de avansuri de trezorerie către recurent nu sunt avizate,aprobate, completate de către casier și nici semnate de către acesta. Arată că a făcut tot ce putea face la acel moment pentru redresarea societății, a vândut lucruri personale pentru a achita datorii ale societății, în acest sens există acte doveditoare la dosar.

Deși în actele constitutive ale societății apărea ca având calitatea de administrator a SC PRIM COM SRL B, în realitate în baza procurilor autentice date, de administrarea societății s-au ocupat în localitatea, jud. S și în localitatea

Consideră că în acest dosar există suficiente probe care trebuie să scoată în evidență nevinovăția sa de aceea consider că sentința dată este nelegală și neîntemeiată.

Împotriva aceleiași sentințe, a mai declarat recurs și pârâtul solicitând casarea acesteia cu privire la acțiunea inițială cu trimiterea cauzei spre rejudecare și menținerea sentinței cu privire la precizarea de acțiune.

În motivele de recurs, pârâtul-recurent arată că judecătorul sindic a reținut ca precizarea de actiune promovata de reclamanta in data de 24.09.2008 este tardiv formulata motiv pentru care a admis exceptia tardivitatii ridicata de parati intemeiata pe dispozitiile art. 132 si 134 Cod pr. civ. care au sustinut ca asa zisa precizare de actiune, reprezenta în realitate o modificare de actiune intemeiata pe dispozitiile art. 138 alin 1 lit.d din Legea 85/2006, schimbandu-se astfel, dupa casarea cu trimitere, obiectul pricinii dedus judecatii, din perspectiva altui fapt, precum si cauza acesteia.

In ceea ce privește acțiunea introductiva formulata de reclamanta în data de 10.03.2005, în baza art. 137 alin. 1 lit. a, b si e din Legea 64/1995, extinsa ulterior si de moștenitorii administratorului decedat, instanța in rejudecare, "analizand actele si lucrarile dosarului dupa casare", apreciat ca este intemeiata "avand în vedere întregul material probator administrat in cauza".

Fara alte argumente si explicatii, a conchis ca starea de insolvabilitate a societatii falite, se datorează activității culpabile a pârâților in calitatea lor de administratori, așa cum rezulta din actele si probele administrate printre care si expertiza dispusa si efectuata.

După această motivare de ordin generic, ce se regăsește in aliniatul penultim, fila 2 din sentinta atacata, in continuare instanta de rejudecare, reitereaza ad-literam, intrega motivare expusa incepand de la fila 10, alineat penultim, pana la fila 17 inclusiv, din sentinta comerciala nr. 624/02.11.2007 casata in primul ciclu procesual.

In aceste considerente insusite de instanta de rejudecare, arată recurentul, relevandu-se aspecte evidentiate în expertiza contabila care vizeaza tinerea defectuoasa a contabilitatii, se concluzioneaza ca, din toate aspectele invocate de instanta, rezulta ca "evidentele contabile ale societatii debitoare, au fost tinute cu incalcarea dispozitiilor art.6 alin 1 si 2, art.20 si 22 din Legea contabilitatii nr. 82/1991 republicata, ale prevederilor fostului nr. 425/1998, in prezent nr. 1850/2004 privind registrele si formularele financiar contabile, iar pentru toate aceste deficiente, răspunderea revine administratorilor societății, astfel cum rezulta din art. 10 alin. si e din 31/1990 republicata."

Rezulta așadar din cele expuse mai sus, ca sentința atacata rezumata anterior, este nelegala si netemeinica, pentru următoarele considerente:

1. In primul rand apreciază ca sentinta atacata, data in rejudecare dupa casare, nu este motivata.

In conditiile în care singura motivare ce apartine efectiv instantei de rejudecare se rezuma la motivarea cu caracter generic, expusa în alineatul penultim, fila 2 din sentinta atacata, reprodus anterior, considera ca o astfel de abordare generica a cauzei, în rejudecare echivaleaza cu motivarea solutiei pronuntate.

Restul considerentelor sunt o copie fidela, realizata prin scanare pe calculator a tuturor motivelor din sentinta casata în primul ciclu procesual, incepand cu aliniatul penultim de la fila 10 si pana la fila 17 inclusiv, eliminandu-se doar alineatele 2 si 3 fila 16 din sentinta casata, vizand continutul textului art.138 liU din 85!2006 si incidenta acestuia.

2. Chiar daca s-ar admite ca sentința dată de judecătorul sindic in rejudecare, este motivata în maniera arătată mai sus (prin scanare), considerentele preluate in corpore din prima sentință, casata in întregime de Curtea de Apel, sunt străine de natura pricinii cu care a fost investita instanta de fond, in baza art.13 7 alin. 1 lit.a, b si e din Legea 64/1995 fapt de atrage incidenta dispozitiilor art 304 pct 7 Cod. Pr. Civ.

3. Astfel prin acțiunea inițial formulata de reclamanta (lichidator), in dosarul de insolventa înregistrat la 01.03.2005, actiune extinsa ulterior si de mostenitorii administratorului decedat, s-a solicitat obligarea administratorilor societății falite la suportarea pasivului societății, cu motivarea ca administratorii au folosit banii societății in folos propriu, au facut acte de comert, in interes propriu, sub acoperirea persoanei juridice si au incheiat acte de vanzare, cu intentia vadita de a sustrage bunurile societatii de la urmarirea creditorilor, invocandu-se in drept dispozitiile art. 137 alin. 1 lit. a, b si e din Legea 64/1995.

Ori, textul normativ mentionat (devenit art. 138 alin 1 lit. a,b si e din 85/2006), de care s-a prevalat reclamanta (lichidatorul) in acțiunea introductiva inițiala, circumscrie la literele a, b si e, următoarele fapte comise de administratorii persoanei juridice ajunse in stare de insolventa, de natura sa atragă răspunderea acestora: au folosit bunurile sau creditele persoanei juridice, în folosul propriu sau in cel al unei alte persoane, au făcut acte de comerț in interes personal sub acoperirea persoanei juridice si au deturnat sau ascuns o parte din activul persoanei juridice, ori au marit în mod fictiv pasivul acesteia.

4. Ori raportat la faptele enuntate mai sus, la obiectul si temeiul juridic al actiuni initiale, consideram ca instanta da fond prin sentinta atacata, nu s-a preocupat de niciuna din aceste fapte, circumscrise de dispozitiile art.137 alin 1 lit. a,b si e din Legea 64/1995 (arătate în mod concret de reclamanta în motivarea acțiunii) de natura să atragă răspunderea administratorilor, soluționând acțiunea inițiala fără a intra in cercetarea fondului.

Din moment ce motivarea preluata din sentinta anterioara, vizeaza o alta stare de fapt, axata exclusiv pe aspecte legate de defectuoasa tinere a contabilitatii, o alta fapta cauzatoare de prejudiciu, deci si o alta incadrare juridica a acesteia, in dispozitiile art. 138 alin. 1 lit. d din Legea 85/2006, apare cu evidenta faptul ca judecătorul sindic, s-a pronunțat pe ceea ce nu i s-a cerut prin acțiunea inițiala, aspect clarificat irevocabil de instanța de casare.

Cu toate ca prin decizia de casare, nr. 831/01.04.2008 a Curtii de Apel, s-a stabilit ca in primul ciclu procesual judecatorul sindic, s-a pronuntat pe ceva ce nu s-a cerut, respectiva cerut antrenarea raspunderii administratorilor pentru savarsirea faptelor prevavute de art.138 lit.d din 85/2006, constând în aceea ca paratii nu au tinut contabilitatea in conformitate cu legea, în rejudecare, judecatorul sindic, persista exact în aceeasi greseala, folosind in acest sens motivarea identica, copiata întocmai, prin scanare.

Chiar daca, urmare a celor statuate prin decizia de casare, reclamanta (lichidatorul) si-a "precizat" actiunea in cadrul reiudecarii, invocând si prevederile textului mentionat (art.138 litd), precum si dispozitiile art.l0 alin. 1 lit. c si e din Legea 31/1990, mentinand motivele invocate in cererea initiala, cata vreme aceasta a fost respinsa pe exceptia tardivitatii este evident ca aceasta "precizare" de actiune nu mai putea fi solutionata pe fond.

Mai mult chiar, prevederile raspunderii ce ar revini administratorilor societatii astfel cum rezulta din art. 10 alin. 1 lit.c si e din Legea 31/1990 republicata" nu sunt incidente in situatia de, respectivele prevederi reglementeaza raspunderea administratorilor rezolvabila in alt cadru procesual.

Raspunderea administratorilor în baza Legii nr. 65/1996 si a legii 85/2006 nu poate fi stabilita decat pentru fapte dovedite si care se încadreaza în cele limitativ enumerate în art. 137 si respectiv 138.

Asa zisa "precizare de actiune", formulata în data de 24.11.2008, in cadrul rejudecarii dupa casare, reprezentand în realitate o veritabila modificare de actiune ce tinde la schimbarea temeiului juridic al cererii de chemare in judecata, cu repercursiunile de rigoare, asupra obiectului dedus judecatii, din perspectiva noului fapt cauzator de prejudicii, circumscris de prevederile art.!3 8 lit.d din L-, în mod corect a fost respinsa ca tardiva precizarea de actiune raportat la dispozitiile art.132, 134 Cod. pr. civ.

In acest context, fiind respinsa precizarea de actiune pe exceptia tradivitatii, în mod normal judecatorul sindic trebuia sa rejudece pricina in limita cadrului procesual circumscris prin actiunea initiala respectiv prin prisma dispozitiilor art. 137 alin 2 lit a, b si e din /1995 (devenit art. 138 alin 1 alin a, b si e din L-)si a faptelor enuntate la aceste litere, asa cum a statuat instanța de casare.

Acest lucru însa judecatorul sindic nu l-a facut, din moment ce motivarea insusita prin scanare, este si in prezent axata, exclusiv pe aspecte ce converg spre fapta constand in tinerea defectuoasa a contabilitatii, fapta ce se incadreaza indiscutabil in dispozitiile art.138 lit.d din Legea 85/2006.

In concluzie, iudecatorul sindic în rejudecare a ignorat problemele de drept dezlegate de instanta de recurs în primul ciclu procesual precum si indrumarile date de aceasta, cu caracter obligatoriu, incalcand astfel dispozitiile art.315 Cod pr. civ. si solutionand actinea introductiva, fara a intra in cercetarea fondului, din perspectiva faptelor imputate de reclamanta in sarcina administratorilor si a textelor legale invocate de aceasta prin actiunea initiala.

Pârâtul recurent mai arată că sentinta 1294/04.12.2008 pronuntata de catre Tribunalul B - N în dosarul nr. 354+/112/2004 recurata este nelegala si din punct de vedere al obligarii raspunderii administratorilor în solidar pentru suportarea pasivului societatii in conformitate cu prevederile art. 138 alin. 4 din legea nr. 85/2006. Acest alin.4 al art. 138 din Legea nr. 85/2006 este o prevedere noua introdusa prin legea mentionata care nu a existat in textul art. 137 al Legii nr. 65/1996.

Este indiscutabil ca acest text de lege menționat nu retroactiveaza, ori instanta de rejudecare era tinuta de judecarea obiectului dedus judecatii prin cererea introductiva asa cum a statuat instanta de recurs, situatie in care nu putea sa se pronunte asupra unei raspunderi solidare in baza unui text de lege aparut ulterior cererii introductive.

Din aceasta perspectiva, instanta evident ca trebuia sa stabileasca raspunderea cuantificata a fiecarui administrator.

Daca aceasta analiza si cuantificare a raspunderii ar fi fost analizata, trebuia sa se cont de toate motivele de netemeinicie invocate în mod constant de subsemnatul atat in recurs cat si in rejudecare privind culpa subsemnatului si pe care le reiteram.

Recurentul arată că a achitat datorii de 3 miliarde lei ale debitoarei către diverși furnizori de viței, din județul S, pe care, nu i-a recuperat niciodată. A facut aceste plăți întrucât, fiind născut și crescut în comuna, mulți dintre locuitori, inclusiv dintre furnizori îi erau rude rudenii, prieteni, consăteni, am înțeles că este datoria mea morală de a achita aceste debite din resurse proprii si nu ale societatii.

De asemenea, în luna ianuarie 2004 achitat personal 33% din creditul de la Post, luat în anul 2003 de către debitoare, în sumă de 600.000.000 lei, pe care, de asemenea, nu l-a mai primit niciodata.

Considera ca decizia de casare a instantei de recurs nr. 831/01.04.2008 a Curtii de Apel Cluj, care a stabilit ca in primul ciclu procesual judecatorul sindic, s-a pronuntat pe ceva ce nu s-a cerut, are un caracter irevocabil avand putere de lucru iudecat, aspect care se impune a fi retinut din nou de noua instanta de recurs.

Au mai declarat recurs și pârâții, - și - solicitand ca, în temeiul art.149 din Legea nr.85/2006, raportat la art.312 alin.l si 3 coroborat cu art.304 pct.9 pr.civila si în urma examinarii cauzei sub toate aspectele, conform art.304 ind.l pr.civ. sa se dispună admiterea recursului, modificarea sentintei atacate în sensul respingerii de subsemnatii a actiunii formulate de Management UV, in calitate de lichidator judiciar al debitoarei Prim B, in principal ca fiind formulata împotriva unor persoane fara calitate procesuala pasiva, iar, in subsidiar, ca fiind neintemeiata, apreciind ca a fost data cu aplicarea gresita a dispozitiilor legale incidente in materie.

În motivele de recurs, pârâții arată că prin sentinta civila nr.1294/2008, pronuntata în rejudecarea cauzei, judecatorul sindic a respins precizarea de actiune prin care lichidatorul judiciar a invocat ca temei legal pentru stabilirea raspunderii administratorilor prevederile art.138 lit.d) din Legea nr.85/2006, ca fiind tardiva, a respins exceptia calitatii procesuale pasive invocata de paratii-recurenti si, admitand in parte actiunea lichidatorului judiciar, a dispus obligarea subsemnatei in solidar cu paratii si, precum si a minorilor - si -, in limitele mostenirii acceptate sub beneficiu de inventar, sa suporte din averea proprie o parte din pasivul debitoarei falite Prim Com B, in cuantum de 5.419.324.376 ROL.

In justificarea solutiei de respingere a exceptiei lipsei calitatii procesuale pasive, invocata de pârâți, judecatorul sindic a facut referire doar la prevederile art.774 si 777.civil, apreciind ca pretinsele obligatii ale defunctului, grefate pe prevederile art.138 alin.(1) din Legea 85/2006, fac parte din pasivul succesoral al acestuia si trec asupra mostenitorilor, in functie de modalitatea de acceptare a succesiunii, cei doi minori intrând sub incidenta dispozitiilor art.19 din Decretul nr.32/1954 potrivit carora acceptarea mostenirii cuvenita unui minor, indiferent de varsta, sau a unei persoane puse sub interdictie va fi socotita intotdeauna ca fiind facuta sub beneficiu de inventar.

Solutionarea în aceasta modalitate a exceptiei este consecinta interpretării și aplicarii gresite a dispozitiilor legale incidente in materie succesorala, judecatorul sindic omitand, totodata, sa examineze si sa retina incidenta unor aspecte esentiale invocate, care ar fi impus in mod evident solutia contrara, si anume:

a) caracterul special si strict personal al raspunderii instituite prin art.138 alin.(1) din Legea nr.85/2006, care face imposibila stabilirea ei in sarcina administratorului decedat si, cu atat mai mult, o transmitere a acesteia pe cale succesorala;

b) imprejurarea ca succesiunea defunctului - nu a fost dezbatuta.

Astfel, majoritatea covarsitoarea autorilor care s-au preocupat de legislatia speciala a procedurii insolventei au impartasit opinia ca raspunderea reglementata de art.138 din Legea 85/2006 are natura juridica a unei raspunderi speciale, care imprumuta cele mai multe din caracteristicile raspunderii delictuale.

Practica judiciara în materie sustine aceeasi opinie, aplicand concret principiul conform caruia aceasta raspundere are o natura juridica delictuala, dar cu caracter special, astfel incat pentru a fi angajata este necesar sa fie indeplinite toate conditiile prevazute de art.998-999.Civil, inclusiv existenta raportului de cauzalitate dintre fapta pretins savarsita si starea de insolventa in care a ajuns societatea.

Faptul ca aceasta raspundere imprumuta anumite trasaturi ale raspunderii delictuale nu o face sa devina o raspundere delictuala generala, de drept comun. Dimpotriva, va ramane o raspundere cu caracter special, o raspundere speciala care intervine numai daca prin savarsirea faptelor ilicite expres si limitativ prevazute de art.138 din Legea 85/2006 ( si nu orice fapta ilicita) s-a ajuns la starea de insolventa. Prin urmare, trebuie analizat contextul special in care aceasta functioneaza pentru a descoperi efectele specifice pe care le produce.

Din aceasta perspectiva, se impunea a se constata ca raspunderea organelor de conducere nu actioneaza ca o raspundere contractuala sau ca una delictuala, neurmarind acoperirea unui prejudiciu direct, aceasta putand fi declansata numai in conditiile prevazute de legislatia speciala a procedurii insolventei, doar pentru faptele enumerate de art.138 savarsite in derularea unor raporturi juridice specifice, cele dintre administratori si societate- cum este cazul in speta - fiind raporturi de mandat comercial, cu dubla natura (legala si contractuala), fiind guvernate atat de dispozitiile referitoare la mandat, cat si de cele speciale ale legii societatilor comerciale.4

Or, în sensul dispozitiilor art.774 civil, nu reprezinta datorii succesorale obligatiile legate de o calitate personala a defunctului sau care au fost contractate intuitu personae, cum este si cazul celor pretins rezultate din derularea acestor raporturi juridice specifice.

Pe de alta parte, desi nu a fost dezbatuta mostenirea defunctului - si nu a fost consolidat titlul de mostenitori legali prin acceptarea si simpla sau sub beneficiu de inventar a acesteia, judecatorul sindic a stabilit in sarcina recurenților, cu nesocotirea prevederilor legale care reglementeaza dreptul de optiune succesorala, fara a fi investit de altfel cu o astfel de cerere si a fi competent a se pronunta asupra ei - obligatia de a accepta succesiunea defunctului in modalitatea si simpla pentru, respectiv sub beneficiu de inventar pentru cei doi minori, adaugand astfel la prevederile art.703 civil, ceea ce nu este permis.

Prevederile art.19 din Decretul nr.32/1954 nu pot fi interpretate in sensul excluderii dreptului de optiune succesorala al minorilor si persoanelor puse sub interdictie, constituind doar o limitare a acestuia, in sensul ca, prin derogare de la caracterul facultativ al acceptarii sub beneficiu de inventar, legea impune acest mod de acceptare in cazul persoanelor lipsite de capacitate de exercitiu sau cu capacitate de exercitiu restransa, evident numai daca a fost exercitata optiune a in sensul acceptarii printr-un act de dispozitie savarsit in conditiile legii, respectiv prin ocrotitorul legal sau cu incuviintarea acestuia si, in toate situatiile cu autorizarea autoritatii tutelare. Cu alte cuvinte, dreptul de optiune succesorala al acestor persoane este restrans la posibilitatea acceptarii sub beneficiu de inventar sau renuntarii la mostenire.

Raportat la circumstantele concrete ale spetei, in conditiile in care, la solicitarea judecatorului sindic, a precizat ca nu a fost dezbatuta mostenirea defunctului -, stabilirea unei astfel de obligatii nu era legalmente posibila nici în ipoteza în care nu au fost retinute aspectele circumscrise caracterului strict personal al acestei raspunderi - confirmat insa in jurisprudenta altor instante, prin deciziile anterior citate - intrucat, potrivit normelor de drept succesoral si procesual civil, numai mostenitorii care au acceptat transmiterea patrimoniului, privit ca universalitate juridica, dobandesc drepturile si obligatiile luide cuius,putand sta in judecata in calitate de reclamanti sau parati.

de cele expuse, solicită a se constata ca obligarea pârâților la suportarea, din averea proprie, a unei parti din pasivul societatii falite nu are suport legal si, in consecinta, sa se dispună modificarea sentintei atacate în sensul admiterii exceptiei invocate si respingerii actiunii lichidatorului judiciar de ei, ca fiind formulata împotriva unor persoane fara calitate procesuala pasiva.

Sub aspectul fondului cauzei, recurenții arată că, hotararea atacata este data, de asemenea, cu interpretarea si aplicarea gresita a prevederilor legale incidente in materie.

Raspunderea reglementata prin dispozitiile art.138 din Legea nr.85/2006 reprezinta o raspundere civila personala, speciala, care intervine numai atunci cand prin savarsirea uneia sau mai multor fapte din cele enumerate a fost determinata starea de insolventa a societatii debitoare.

Intrucat aceasta forma de raspundere personala împrumuta unele caracteristici ale raspunderii delictuale reglementata de art.998-999.civil, pentru angajarea sa este necesar sa se impute persoanelor chemate in judecata fapte concrete care sa poata fi circumscrise celor prevazute de art.138 si sa intruneasca elementele constitutive ale acestora, sa se dovedeasca existenta lor, culpa administratorilor si legatura de cauzalitate a faptelor respective cu prejudiciul reclamat de titularul actiunii.

De asemenea, judecatorul sindic este obligat sa se pronunte doar asupra aspectelor si faptelor deduse judecatii, cuprinse in cererea formulata de lichidator, asa cum s-a stabilit si prin decizia de casare pronuntata in prezenta cauza in primul ciclu procesual.

In speta, prin cererea initiala si precizarea ulterioara, lichidatorul judiciar a solicitat stabilirea raspunderii administratorilor in temeiul art.137 alin.(1) lit. a), b) si e) din Legea nr.64/1995 (art.138 lit.a), b) si e) din legea 85/2006), motivat de faptul ca acestia ar fi folosit banii societatii in folosul propriu si au facut acte de comert personal, sub acoperirea persoanei juridice. În concret, lichidatorul judiciar a facut referire doar la existenta unor avansuri nejustificate de catre paratul, compensarea ilegala a soldului debitor al paratului din luna spetembrie 2004, cont 542, cu suma existenta in soldul contului 401 ca datorata catre, societate al carei asociat unic este sotia acestuia, si, respectiv, instrainarea principalului activ al debitoarei catre aceeasi societate, fara a fi evaluat si fara a se proceda la o modalitate de vanzare care sa la obtinerea unor preturi de piata reale.

Aceste din urma aspecte au ramas fara continut, deoarece ele au format obiectul unei actiuni in anularea transferului ce a fost respinsa prin 253/COM/2005, devenita irevocabila, astfel cum s-a precizat si in considerentele hotararii atacate, iar celelalte aspecte nu au fost examinate in concret de catre judecatorul sindic.

-se la preluarea integrala a considerentelor sentintei nr.642/02.11.2007, casata prin Decizia nr.831/01.04.2008, judecatorul sindic a procedat in mod gresit la circumscrierea aspectelor ce au vizat pretinsa incidenta a situatiei prevazute la teza a 3-a de la lit.d) a art.138, retinuta in primul ciclu procesual, faptelor prevazute la lit.a), b) si e) din acelasi text, fara a stabili in concret existenta elementelor constitutive ale acestora.

In sensul dispozitiilor art.138 alin.1.a), constituie fapta ilicita care poate atrage aceasta forma de raspundere fapta membrilor de supraveghere/conducere a debitorului de a folosi bunurile sau creditele persoanei juridice in folos propriu sau in cel al unei alte persoane. Aceasta fapta poate fi comisa numai prin actiune si poate "fi pusa in relatie cauzala cu acea parte din pasivul societatii constand in creante pe care" societatea nu a putut sa le plateasca pe perioada folosirii bunurilor sau creditelor, precum si a dobanzilor sau penalitatilor la care societatea a fost obligata pentru plata cu intarziere a creantelor.

Or, in speta, pe baza actelor dosarului si a probatoriului administrat, o astfel de fapta si relatie cauzala cu o anumita parte a pasivului, detereminata in conditiile aratate, nu pot fi retinute.

Incidenta dispozitiilor art.138 lit.b) este posibila numai atunci cand este folosita societatea comerciala ca persoana interpusa pentru a fi facute acte de comert cu o alta societate unde persoana respectiva are un interes personal, situatie care, cel putin in privinta antecesorului subsemnatilor, nu se regaseste in speta.

Prin art.138 lit.e, legiuitorul a reglementat mai multe fapte ilicite care, săvârșite fiind de organele de conducere, ar fi putut cauza starea de insolventa si anume:deturnarea sau ascundereaunei părți din activ; mărireain mod fictiva pasivului.

Asemenea fapte nu au fost imputate administratorilor prin cererea formulata de lichidator, astfel incat indicarea doar genereica a prevederilor art.138 lit.e) ca temei legal al actiunii si retinerea incidentei acestora de catre judecatorul sindic nu este justificata in nici un mod.

In consecinta, contrar concluziilor primei instante, recurenții apreciază ca nu este admis a se retine în sarcina administratorului - savarsirea faptelor prevazute la lit.a), b) si e) ale art.138 din Legea 85/2006 pe baza simplei aprecieri a expertului ca anumite documente întocmite de acesta nu indeplinesc conditiile necesare pentru a fi considerate documente justificative in vederea efectuarii unor operatiuni in contabilitatea firmei, situatie reglementata, de altfel, in mod distinct de legiuitor, prin dispozitiile lit.d) ale aceluiasi text

Mai mult, aceste aprecieri ale expertului sunt gresite, întrucat pentru operatiunile efectuate de - reglementarile contabile nu interzic efectuarea deconturilor direct din contul 5121, astfel cum a aratat in mod detaliat prin obiectiunile la expertiza depuse la dosar, iar primirea efectiva a banilor de catre administratorul este confirmata prin plata facturilor si borderourilor de achizitii vitei predate spre decontare, în valoare de peste 15 miliarde lei (ROL), chiar daca acesta a refuzat sistematic sa semneze documentele justificative necesare.

Se susține că prin aceleasi obiectiuni si prin celelalte scripte depuse la dosar a evidentiat si alte concluzii gresite ale expertului contabil, respectiv ca la intocmirea raportului s-a luat in considerare o balanta contabila intermediara si nu balanta finala de la data de 31.05.2003, depusa in copie la dosar si care are continuitate cu balanta lunii iunie 2003 din toate puncțele de vedere, indicand totodata motivele pentru care sumele exisțente la 31.12.2002 in contul 108, desfiintat prin planul de conturi ce a intrat în vigoare la 01.01.2003, trebuiau evidentiate in conturile 462-creditori si 455-Deconturi cu asociatii.

efectuate pe aceste conturi nu au modificat semnificativ patrimoniul societatii, cum a afirmat expertul, ci au corectat o situatie nereala a activului net al societatii si a contributiilor asociatilor la finantarea societatii.

Toate aceste aspecte nu au fost analizate de expert, nefiind solicitate nici alte documente referitoare la investitiile in discutie.Expertul a preferat sa-si mentina toate concluziile din raportul initial, sustinand ca menirea unei astfel de lucrari nu este aceea de a clarifica anumite probleme si de a stabili prejudiciul creat partilor implicate, ci doar de a constata efectuarea unor operatiuni economice pe baza sau in lipsa unor documente justificative.

Pe baza unor astfel de concluzii si in conditiile în care, în rejudecare nu au fost administrate alte probe, concluzia judecatorului sindic în sensul ca aspectele retinute în primul ciclu procesual pe baza concluziilor respectivului raport constituie faptele ilicite indicate de lichidatorul judiciar prin cererea initiala (art.138 alin.l lit.a), b) si e) )nu este justificata.

Pe de alta parte, chiar daca respectivele aprecieri ar fi reale, solicită instanței a constata ca existenta legaturii de cauzalitate între aspectele preluate integral din hotararea desfiintata si starea de insolventa in care a ajuns societatea nu a fost dovedita in cauza, sarcina probei în acest sens revenind titularului actiunii, în speta lichidatorul judiciar.

Sub acest aspect, actele dosarului, în special raportul lichidatorului judiciar, care constituie prima sursa de informare a judecătorului sindic cu privire la cauzele insolventei si la persoanele cărora le este imputabila, atesta faptul ca principala cauza a situației în care a ajuns societatea o constituie imposibilitatea încasării la timp a creanțelor, cu referire speciala la clienții din si Germania, la care se adaugă contractarea unei linii de credit pentru asigurarea unor fonduri circulante necesare desfășurării activității, dobânzile achitate deținând o pondere importanta in totalul cheltuielilor.

Dupa cum au sustinut ceilalti parati, greutatile in desfasurarea activitatii au aparut inca din anul 2001, urmare a dificultatilor în derularea exporturilor, determinate de fenomenul "vacii nebune", fiind depuse eforturi considerabile si sustinute pentru redresarea acesteia, dar fara rezultat.

Or, conjunctura economica nefavorabila, lipsa capitalului circulant propriu sau lipsa experientei manageriale nu constituie temeiuri pentru a atrage raspunderea conducatorilor, astfel cum a statuat CA C, prin Decizia nr.170/2005.

Față de considerentele expuse, pârâții-recurenți solicită, în subsidiar, admiterea acțiunii și modificarea acesteia în sensul respingerii acțiunii față de ei, ca neîntemeiată.

Analizând recursurile declarate de către pârâți prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor art.304 și 304¹.pr.civ. Curtea le-a apreciat ca fiind nefondate pentru următoarele considerente:

Demersul judiciar al lichidatorului SC MANAGEMENT UV SRL vizează obligarea administratorilor statutari ai debitoarei SC PRIM COM SRL la plata pasivului neacoperit în sumă de 648.570,98 lei ca urmare a săvârșirii faptelor prevăzute de art.138 lit.a, b și e din Legea nr.85/2006.

După cum rezultă din evidențele ORC B-N, administratorii debitoarei în faliment SC PRIM COM SRL sunt pârâții, și -.

1. Urmare a decesului pârâtului -, judecătorul sindic a procedat la introducerea în cauză a moștenitorilor acestuia respectiv soția supraviețuitoare și copiii - și, minori.

Este de principiu că potrivit normelor juridice instituite prin Codul d e procedură civilă, calitatea procesuală pasivă presupune existența unei identități între persoana pârâtului și cel despre care se pretinde că poate fi obligat în raportul juridic dedus judecății, iar în situațiile juridice pentru a căror realizare calea justiției este obligatorie, calitatea procesuală aparține celui față de care se poate realiza interesul respectiv.

În speță se poate constata că pârâții, - și pot fi obligați în raportul juridic dedus judecății iar față de aceștia se poate realiza interesul creditorilor.

Astfel, potrivit art.774 și 777 Cod civil, moștenitorii lui decujus contribuie la plata datoriilor și sarcinilor succesiunii, proporțional cu cota lor de moștenire; prin datorii și sarcini ale succesiunii se înțeleg obligațiile defunctului indiferent de izvorul lor: contract, delict civil, îmbogățire fără justă cauză sau lege.

Este de principiu că răspunderea patrimonială a persoanelor reglementată prin art.138 alin.1 din 85/2006 îmbracă forma unei răspunderi delictuale - împrejurare necontestată în cauză - astfel că în mod corect judecătorul sindic a statuat că aceste obligații fac parte din pasivul lor patrimonial, pasiv care, în ipoteza survenirii decesului, trec asupra moștenitorilor în funcție de modalitatea de acceptare a succesiunii.

Cum însă pârâții - și sunt minori, în mod corect s-a reținut că devin incidente dispozițiile art.19 din Decretul nr. 32/1954 potrivit cărora acceptarea moștenirii cuvenită unui minor, indiferent de vârstă, sau unei persoane puse sub interdicție, va fi socotită întotdeauna ca fiind făcută sub beneficiu de inventar.

Se poate conchide, așadar, că pârâții, - și au calitate procesuală pasivă iar excepția invocată a fost corect soluționată de către judecătorul sindic.

2. Analizând conținutul hotărârii recurate se poate constata că aceasta întrunește exigențele art.261 pr.civ. și cuprinde inclusiv motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței precum și cele pentru care au fost înlăturate unele apărări ale părților chiar dacă judecătorul sindic nu a înțeles să răspundă separat pentru fiecare critică sau apărare formulată, susținerile contrare nefiind fondate.

De altfel, pentru a statua că o hotărâre judecătorească este sau nu motivată trebuie analizat dacă din cuprinsul acesteia rezultă că cererea și apărările părților au fost efectiv analizate iar dreptul părților la un proces echitabil a fost respectat.

În speță, după cum s-a menționat anterior, rezultă fără echivoc că judecătorul sindic a examinat toate probele administrate și a răspuns tuturor argumentelor invocate chiar dacă nu într-o manieră exhaustivă și se poate conchide, așadar, că hotărârea recurată este motivată.

Această concluzie se impune cu atât mai mult cu cât în jurisprudența constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului s-a statuat că noțiunea deproces echitabilpresupune ca o instanță internă care nu a motivat decât pe scurt hotărârea sa să fi examinat totuși în mod real problemele esențiale care i-au fost supuse, și nu doar să reia pur și simplu unele concluzii - (HotărâreaHelle împotriva Finlandei,din 19 decembrie 1997, de hotărâri și decizii 1997 - VIII, p. 2.930, paragraful 60), chiar dacă obligația pe care o impune art. 6 paragraful 1 instanțelor naționale de a-și motiva deciziile nu presupune existența unui răspuns detaliat la fiecare argument (HotărâreaPerez,precitată, paragraful81; HotărâreaVan der,precitată, p. 20, paragraful 61; HotărâreaRuiz, precitată, paragraful 29).

3. Cât privește fondul cauzei, se poate constata că lichidatorul judiciar a solicitat judecătorului sindic antrenarea răspunderii personale a administratorilor apreciind că aceștia se fac vinovați de săvârșirea faptelor prevăzute de art. 138 lit.a, b și e din Legea nr.85/2006 (precizarea de acțiune fundamentată și pe lit.d din același articol fiind tardivă).

Potrivit art.138 alin.1 lit. a, b și e din Legea nr.85/2006, judecătorul sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de conducere și/sau supraveghere din cadrul societății, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului, prin una dintre următoarele fapte:

a) au folosit bunurile sau creditele persoanei juridice in folosul propriu sau in cel al unei alte persoane;

b) au făcut acte de comerț în interes personal, sub acoperirea persoanei juridice;

e) au deturnat sau au ascuns o parte din activul persoanei juridice ori au mărit în mod fictiv pasivul acesteia.

Probele administrate în cauză relevă fără echivoc împrejurarea că pârâții se fac vinovați de săvârșirea acestor fapte iar apariția insolvenței debitoarei sunt determinate de această activitate derulată de către foștii administratori.

Astfel după cum în mod corect a reținut judecătorul sindic, raportul de expertiză întocmit în cauză evidențiază împrejurarea că - în urma verificării și punctării totalului sumelor curente din balanța de verificare la data de 31 mai 2003 - ultima balanță dinaintea transferării sediului societății de la la B și a totalului sumelor precedente din balanța de verificare la data de 30 iunie 2003 - totalurile nu sunt egale, contrar principiului egalității bilanțiere, document în care din balanța precedentă este egal cu din balanța curentă, diferența stabilită de expertiză este de 4.116.622.517 lei.

Conform "principiului intangibilității" al contabilității, balanța de deschidere al lunii curente trebuia să corespundă cu balanța de închidere a lunii precedente, precum și a "principiului necompensării" conform căruia, valorile elementelor ce prezintă active nu pot fi compensate cu valorile elementelor ce reprezintă pasive.

sumele cuprinse în conturi, expertul a evidențiat împrejurarea că au fost modificate sumele din conturile 5311, 462, 108 și 542, iar în funcție de afectarea conturilor mai sus menționate, expertiza contabilă a procedat la reconstituirea înregistrărilor care au avut loc și adunând cele două sume s-a verificat diferența stabilită de expertiză în sumă de 4.116.622.517 lei.

În actele predate de pârâta nu s-a găsit nici un document justificativ pentru diferența de 4.116.622.517 lei. Potrivit prev.art.6 alin.1 și 2 din 82/1991 rep. orice operațiune economică efectuată se consemnează într-un document care stă la baza înregistrărilor în contabilitate, dobândind astfel calitatea de document justificativ. Documentele justificative sunt documentele primare care probează legal o operațiune, ori acestea deși au fost invocate nu au fost depuse: contractul de asociere între - Frăția B-N și debitoare precum și modul de înregistrare în contabilitatea societății a acestei asocieri; transformarea aportului dintr-o asociere în contract de împrumut și cu dobândă aferentă - respectiv 773.536.000 lei cu dobândă de 129.191.213 lei și modul de înregistrare în contabilitatea societății; actele justificative prin care asociații - care dintre ei și în ce cuantum - au lăsat la dispoziția societății suma de 1.025.512.804 lei și hotărârea sau actele prin care aceștia renunță la restituirea sumelor depuse și notele contabile care au fost întocmite pe baza documentelor justificative invocate.

Se poate observa, de asemenea, că prin raportul de expertiză întocmit în cauză a fost evidențiată împrejurarea că operațiunile efectuate de defunctul au constat în înstrăinarea valutei din contul curent în valută, pe baza "Ordinului de vânzare valută la vedere", ridicarea contravalorii sumei în lei pe baza "Ordinului de plată"; trebuie remarcat, susține expertul că banii trebuiau să apară în Registru de casă - ceea ce nu s-a făcut; pe baza "Dispoziției de plată" semnată de cei în drept urma să fie acordată suma asociatului care a împrumutat societatea cu semnătura de primire a acestuia și datele de identificare ale acestuia - ceea ce nu s-a făcut.

Prin urmare, în mod corect s-a statuat că pentru banii ce au fost ridicați de acesta, înscrisul "Decont ridicări de numerar din cont curent" nefiind vizat, aprobat și nici semnat de persoana căruia i s-a efectuat plata nu poate fi considerat document justificativ, pe baza căruia să se poată efectua operațiuni în contabilitatea firmei și ca atare nu poate justifica ridicarea sumei și, implicit, diminuarea patrimoniului debitoarei.

Referitor la avansurile evidențiate ca ridicate din societate și deconturile acestora, acestea sunt în număr foarte mare cu valori mari și multe documente, fiind evidențiate în contul 542SV " "; operațiunile au loc în perioada 14 aprilie 2003 - 30 iunie 2004 cu un rulaj al contului în debit 16.323.488.720, credit 15.091.491.145, sold 1.231.997.575 lei ROL evidențiat în balanța de verificare aferentă lunii decembrie 2004; dispozițiile de plată privind acordarea de avansuri de trezorerie nu sunt avizate, aprobate, completate de casier și nici semnate de pârâtul.

A concluzionat astfel expertul că pentru perioada 2003-2004 documentele justificative de acordare a avansurilor de trezorerie și anexate la registru de casă nu sunt semnate de cei în drept, nu conțin datele de identificare ale beneficiarului sumei, semnătura acestora și semnătura celui care a efectuat plata din casieria societății; în aceste condiții se poate observa că în mod corect judecătorul sindic a concluzionat că activitatea pârâților a determinat apariția stării de insolvență a debitoarei, faptele descrise încadrându-se în cele prevăzute la lit.a, b sau e din Legea insolvenței.

În ceea ce privește operațiunile efectuate direct din contul curent de, s-a reținut că acesta a ridicat sume de bani pe bază de "Decont ridicări de numerar din cont curent" atașate extraselor de cont, fără a le preda casieriei, a acordat sume mari de bani asociaților fără semnătură de primire a acestora astfel că ipoteza normei legale ale art.138 alin.1 lit.a, b și e din același act normativ este întrunită.

Nu în ultimul rând, expertiza a evidențiat și împrejurarea că nu s-a putut stabili realitatea operațiunilor economice evidențiate în contul 542 " de trezorerie" astfel că se poate susține cu temei că aceste sume au fost însușite de către administratorii pârâtei.

În raport de toate aceste constatări ale expertului, în mod corect judecătorul sindic a statuat că pârâții trebuie să răspundă în temeiul art.138 alin.1 lit.a, b și e din Legea nr.85/2006, modalitatea în care s-a desfășurat activitatea pârâților justificând antrenarea răspunderii lor personale pentru faptele săvârșite.

Nu în ultimul rând trebuie observat că în speță ipoteza normei legale instituite prin art.138 alin.4 din Legea insolvenței este întrunită.

Astfel, otrivit p. art.138 alin.4 din Legea nr.85/2006, în caz de pluralitate, răspunderea persoanelor prevăzute la alin. (1) este solidara, cu condiția ca apariția stării de insolvență să fie contemporana sau anterioara perioadei de timp în care si-au exercitat mandatul ori in care au deținut poziția care ar fi putut cauza insolvența.

Probele administrate în cauză relevă fără echivoc împrejurarea că apariția stării de insolvență este contemporană sau anterioară perioadei de timp în care pârâții și-au exercitat mandatul astfel că răspunderea lor solidară este deplin justificată.

Mai mult, pârâții aveau posibilitatea să înlăture solidaritatea - în concordanță cu prevederile art.138 alin.4 fraza a doua din lege - făcând dovada că în organele colegiale de conducere ale persoanei juridice, aceștia s-au opus la actele ori faptele care au cauzat insolventa sau au lipsit de la luarea deciziilor care au cauzat insolventa si au făcut să se consemneze, ulterior luării deciziei, opoziția lor la aceste decizii, însă, aceste probe nu au fost administrate.

Pentru toate aceste considerente, Curtea va aprecia recursurile declarate de către pârâți ca fiind nefondate iar în temeiul art.312 alin.1 pr.civ. raportat la art.8 din Legea nr.85/2006 le va respinge și va menține în întregime hotărârea recurată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursurile declarate de pârâții, și împotriva sentinței civile nr.1294 din 4 decembrie 2008 pronunțată în dosarul nr.354+/112/2004 al Tribunalului Bistrița -N, pe care o menține în întregime.

Decizia este irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din 15 februarie 2010.

PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,

- - - - - - - -

Red./

24.02.2010 - 9 ex.

Jud.fond.

Președinte:Augusta Chichișan
Judecători:Augusta Chichișan, Mihaela Sărăcuț, Mirela Budiu

#Judecator Augusta Chichisan

← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată ....		Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... →

Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 375/2010. Curtea de Apel Cluj

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 375/2010. Curtea de Apel Cluj