Acțiune în anulare. Decizia 287/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROM ÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
Secția Comercială
DECIZIA NR.287/ DOSAR NR-
Ședința publică din 26 iunie 2008
PREȘEDINTE: Laura Fețeanu JUDECĂTOR 2: Gabriela Comșa
- - - - președinte de secție
- - - - JUDECĂTOR 3: Codruța Vodă
- - - - grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursurilor declarate de pârâții "" și împotriva sentinței civile nr.124/Sind din 19 februarie 2008, pronunțate de judecătorul sindic în dosarul nr.773/F/2005 al Tribunalului Brașov - Secția comercială și de contencios administrativ.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, s-a constatat lipsa recurenților pârâți "", și a intimatei reclamante
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 19 iunie 2008, când partea prezentă a pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, ce face parte integrantă din prezenta.
Instanța, în vederea deliberării, a amânat pronunțarea pentru data de 26 iunie 2008.
CURT EA,
Asupra recursurilor de față:
Prin sentința civilă nr.124/Sind din 19 februarie 2008 pronunțată de judecătorul sindic în dosar 773/F/2005 s-a admis acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâții și
S-a dispus anularea contractului de vânzare-cumpărare încheiat între B în calitate de vânzător și în calitate de cumpărător, având ca obiect imobilul situat în, județ. B, înscris în CF 2669 A + 25, sub nr.top.1988/1/1/2.
S-a constatat nulitatea contractului de vânzare subsecvent încheiat între în calitate de vânzător și în calitate de cumpărător având ca obiect același imobil.
A fost obligată pârâta la predarea imobilului ce face obiectul celor două contracte în deplină proprietate către
A reținut judecătorul sindic că starea de fapt și tranzacțiile menționate în cererea de chemare în judecată sunt redate de înscrisurile depuse la dosar, care nu au fost contestate de nici una din părți.
Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.2474/28.05.2003 de debitoarea s-a înstrăinat pârâtului imobilul situat în CF nr.2669 pentru prețul de 1.250.000.000 lei.
Acesta a fost dobândit în aceeași zi de către debitoare în baza contractului de schimb imobiliar încheiat cu, fiind menționat în contract la o valoare de 15.233.000.000 lei. Imobilul a fost evaluat în prealabil de către expertul G.
În data de 30.05.2005 imobilul s-a înstrăinat către pârâta pentru suma de 7.011.500.000 lei.
Pârâții nu au făcut dovada că prețul real al imobilului nu este cel stabilit de expertul evaluator și menționat în actul de schimb.
Prin vânzarea imobilului de către debitoare la un preț de zece ori mai mare, debitoarea a încheiat un contract dezechilibrat prin care și-a asumat o obligație vădit disproporționată față de contraprestația celeilalte părți.
Pârâtul nu a făcut dovada susținerilor privind existența unor împrumuturi anterioare acordate societății și care constituie, după spusele sale cauza vânzării acestui imobil.
În cuprinsul contractului încheiat cu s-a menționat că această societate a luat cunoștință de faptul că imobilul a fost dobândit de vânzător prin contractul autentificat sub nr.2474/2003 și a putut deci să cunoască că transferul inițial este susceptibil de anulare.
Nu s-a făcut dovada că subdobânditorul nu a plătit prețul vânzării însă în cauză sunt incidente și prevederile art.79 din lege deoarece înstrăinând imobilul sub prețul real debitoarea a acționat cu rea credință, fraudând interesele creditorilor. Sub aspectul prevederilor art.79 din lege nu a prezentat relevanță neîncasarea prețului de către debitoare și buna credință a subdobânditorului, deoarece nulitatea transferului inițial atrage nulitatea actului său subsecvent, acesta având deschisă calea unei acțiuni în garanție pentru evicțiune.
A rezultat astfel că acțiunea este întemeiată față de prevederile art.79 și 80 alin.1 lit.b și a fost admisă astfel cum a fost formulată.
Împotriva acestei soluții au declarat recurs pârâții și aducându-i critici pentru nelegalitate și netemeinicie.
Astfel, recurenta pârâtă solicită admiterea recursului, schimbarea în tot sau în parte a hotărârii recurate în sensul respingerii cererii de constatare a nulității antecontractului de vânzare-cumpărare subsecvent încheiat între și având ca obiect imobilul situat în, județ. B, înscris în CF 2669, sub nr.top.1988/1/1/2, teren în suprafață de 19200 mp, precum și a predării acesteia în deplină proprietate către
În expunerea motivelor de recurs se critică respingerea excepției tardivității formulării acțiunii, întrucât termenul de 1 an și 60 zile stipulat este un termen de decădere, nesusceptibil de întrerupere, suspendare și repunere în termen, iar lichidatorul nu se poate prevala de termenul limită de 18 luni cât timp nu a fost desemnat în locul altui lichidator.
Sub aspectul fondului, greșit a apreciat judecătorul sindic că, prin vânzarea, de către debitoare a imobilului la un preț de 10 ori mai mare s-a încheiat un contract dezechilibrat, cât timp înscrisul de la fila 31 proba că terenul alăturat celui în cauză a fost cumpărat, ulterior (la data de 17.09.2004) cu 8 Euro/mp și nu cu 33,53 USD/mp cât estimează expertul. Se mai arată că, proba cu expertiza era câștigată, astfel că, nejustificat a renunțat instanța la administrarea acestei probe, iar disproporția vădită de valoare contestată de instanță are la bază o expertiză neverificată, neatestată și nerecunoscută de pârâți. Astfel, prețul achitat de, pentru un teren agricol nu poate fi considerat derizoriu ori neserios, impunându-se respingerea acțiunii.
Pe de altă parte instanța de fond a constatat nulitatea contractului de vânzare-cumpărare subsecvent, deși art.79 și 80 alin.1 din legea insolvenței prevăd sancțiunea anulării actelor frauduloase.
În fine, constatarea nulității actului nesubsecvent s-a pronunțat cu aplicarea greșită a legii întrucât terțului subdobânditor i se aplică art.84 alin.1. Ori, a plătit prețul corespunzător de 10 Euro și nu a știut despre posibilitatea ca tranzacția să fie anulabilă. Astfel, se conchide că, nefiind întrunite cele două criterii cumulative, nu poate fi solicitată de la recurentă bunul sau valoarea.
În drept, art.312 alin.1-4, art.304 pct.7 și 9 și art.3041Cod procedură civilă, Legea insolvenței.
În recursul declarat de pârâtul se solicită admiterea recursului și respingerea acțiunii în anularea contractului încheiat între în calitate de vânzător și, în calitate de cumpărător.
În expunerea motivelor de recurs se critică soluția instanței de fond privind respingerea excepției tardivității, întrucât față de dispozițiile art.46 din Legea nr.64/1995 în vigoare la data deschiderii procedurii acțiunea poate fi introdusă de administrator în termen de 1 an de la deschiderea procedurii. Ori, procedura s-a deschis la 1.06.2004 iar acțiunea s-a promovat la 14.11.2005. Astfel, întrucât termenul instituit este un termen de decădere, iar acțiunea s-a înregistrat la 14.11.2005, sunt îndeplinite art.103 pr.civilă, impunându-se admiterea excepției tardivității.
Sub aspectul fondului se critică soluția instanța de fond, întrucât nu sunt întrunite cerințele legii, respectiv art.60, art.61 alin.1 lit.b și art.65 din Legea nr.64/1995. Totodată, se arată că, întrucât contractul de vânzare-cumpărare are un caracter secundar, față de contractul de schimb, este esențială cercetarea modului în care s-a încheiat contractul de schimb prin prisma art.61 alin.2 lit. Astfel, susceptibil de anulare era contractul de schimb și nicidecum contractul de vânzare-cumpărare neputând fi primite afirmațiile lichidatorului că nu cunoștea cine sunt acționarii celor două societăți ce au contractul de schimb imobiliar, întrucât în contractul de schimb, respectiv în anexă erau cuprinde cele două hotărâri de aprobare a transferului.
Se mai arată că, raportul de expertiză pe care instanța l-a avut în vedere are caracter extrajudiciar, iar raportul de expertiză încuviințat și depus la dosarul pricinii nu a fost luat în considerare.
În fine, suma încasată de debitoarea de 125.000 lei, de la pârâtul depășea creanța deținută de B, acționarul folosind suma în interes propriu, fără a-i depune în casieria societății și deci nu sunt aplicabile art.61 din Legea nr.64/1995. Totodată, la momentul cumpărării terenului societății își desfășura normal activitatea și derula activități comerciale, și deci, conform art.63 din Legea nr.64/1995 nu se poate cere anularea unui transfer patrimonial făcut de debitor în cursul desfășurării normale a activității.
În drept art.304 pct.7, 9 Cod procedură civilă.
Recursurile sunt întemeiate.
Criticile recurenților privitoare la greșita respingere a excepției tardivității nu se susțin. Într-adevăr dispozițiile art.46 alin.1 din Legea nr.64/1995, modificată prin art.63 din Legea nr.149/2004, instituie un termen de decădere pentru introducerea acțiunilor în vederea anulării unor acte încheiate de debitor, pentru care, devin aplicabile art.103 Cod procedură civilă, în cazul în care nu este exercitată acțiunea în termenul legal.
Ori, la data deschiderii procedurii, 1.06.2004, erau în vigoare dispozițiile Legii nr.149/2004, de imediată aplicare, prin care se completa și modifica Legea nr.64/1995, și astfel temeiul de introducere a acțiunii a fost modificat în sensul că acțiunea poate fi introdusă în termen de 1 an de la depunerea raportului prevăzut de art.18 lit.a dar nu mai târziu de 18 luni de la data deschiderii procedurii. Astfel, corect a reținut judecătorul sindic că, acțiunea a fost introdusă în termenul special prevăzut de lege, dând relevanță și faptului că, debitoarea nu a depus actele și informațiile la care era ținută de art.33, și deci termenul special prevăzut de lege nu a început să curgă.
Sub aspectul fondului criticile recurenților se susțin. Astfel, corect a apreciat judecătorul sindic că încadrarea juridică este dată de art.60, 61 din Legea nr.64/1995 în prezent art.79 și 80 alin.1 lit.b din Legea nr.85/2006, însă a omis să cerceteze cauza și sub aspectul art.65 alin.1 din Legea nr.64/1995, respectiv art.84 din Legea nr.85/2006.
Pe de altă parte, sub aspectul art.61 lit.b din Legea nr.64/1995, concluziile instanței de fond privitoare la diferența vădită de valoare între prestații, vizând actul principal încheiat între și s-a întemeiat pe concluziile unui raport extrajudiciar, respectiv evaluarea expertului, ce-a stat la baza schimbului imobiliar încheiat de cu Într-adevăr sarcina probei revine pârâților, iar decăderea pârâtului operată în temeiul art.170 alin.3 Cod procedură civilă, este corectă, însă esențial speței și încadrării efectuate de instanța este stabilirea prețului real al imobilului la 28.05.2003 respectiv dacă față de acesta debitoarea a încheiat un contract dezechilibrat, în care obligația pe care și-a asumat-o este vădit disproporționată față de contraprestația lui. Astfel, întrucât raportul de expertiză tehnică efectuat de expertul tehnic, și dispus după încheierea dezbaterilor nu poate fi reținut ca probă, iar nevoia expertizei a rezultat din dezbateri, judecătorul sindic în baza rolului activ era ținut să ordone din oficiu, efectuarea acestei probe.
Aceasta și față de dispozițiile art.65 alin.1 din Legea 64/1995 în prezent art.84 din Legea nr.85/2006 respectiv dacă prețul achitat de către terțul subdobânditor, la 30.05.2003 este echivalentul valorii corespunzătoare a bunului, ori este o valoare derizorie.
Pe cale de consecință, întrucât modificarea hotărârii recuarte nu este posibilă, fiind necesară administrarea probei cu expertiza tehnică devin aplicabile dispozițiile art.312 alin.3 teza I Cod procedură civilă, prilej cu care se va casa în întregime hotărârea, pentru o judecată unitară.
Cu ocazia rejudecării se va cerceta în ce măsură devine aplicabil art.63 din Legea nr.64/1995 prezentul art.82 din Legea nr.85/2006 relativ la contractul încheiat între și, respectiv dacă la momentul vânzării a știut ori trebuia să știe că transferul dintre debitor și primul dobânditor este susceptibil de anulare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de pârâții și împotriva sentinței civile nr.124/19.02.2008 pronunțată de judecătorul sindic în dosar nr.773/F/2005 al Tribunalului Brașov - secția comercială de contencios administrativ și fiscal, pe care o casează și-n consecință:
Trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 iunie 2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
pentru - - - - - -
aflată în concediu de odihnă,
semnează, Vicepreședinte
Grefier,
pentru - -
aflată în concediu de odihnă,
semnează, grefier șef secție
Red.: / 15.07.2008
Tehnored.: / 29.07.2008 / -2 ex-
Judecător sindic:
Președinte:Laura FețeanuJudecători:Laura Fețeanu, Gabriela Comșa, Codruța Vodă
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
