Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 41/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIE Nr. 41
Ședința publică de la 21 Ianuarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Cremenițchi Radu
JUDECĂTOR 2: Șfabu Traian
JUDECĂTOR 3: Poiană Cipriana
Grefier: - -
S-a luat în examinare cererea de recurs comercial formulată de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului B, prin reprezentant legal împotriva sentinței nr. 316/F din 24.10.2007 pronunțată de Tribunalul Vaslui - judecător sindic.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă consilier juridic G reprezentantul recurentei B, lipsă fiind intimatul-debitor " " V, prin lichidator V și intimații-creditori Administrația Finanțelor Publice V și ""
Procedura legal îndeplinită, părțile fiind citate prin buletinul procedurilor de insolvență și potrivit Codului d e procedură civilă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, din care rezultă că, recursul este la primul termen de judecată, declarat și motivat în termen, scutit de taxă de timbru.
La data de 21.01.2008 s-a depus prin serviciul de registratură din partea lichidatorului judiciar întâmpinarea la cererea de recurs formulată în cauză.
Nemaifiind alte cereri prealabile instanța constată recursul în stare de judecată și dă cuvântul la dezbateri.
Consilier juridic G reprezentantul recurentei solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat în scris, casarea sentinței nr. 316/F din 24.10.2007 pronunțată de Tribunalul Vaslui - judecător-sindic cu trimitere în vederea rejudecării cauzei pentru întocmirea de către lichidatorul judiciar a raportului privind starea e insolvență a debitoarei, motivând că lichidatorul nu și-a îndeplinit toate atribuțiile impuse de lege. De asemenea susține reprezentantul recurentei că, lichidatorul avea obligația să menționeze persoanele din conducerea societății debitoare din vina cărora nu au fost plătite contribuțiile la CNASS, iar simplele concluzii ale lichidatorului judiciar în sensul că nu au fost identificate elemente care să conducă la formularea unei cereri în temeiul art. 138 sunt insuficiente pentru ca instanța de fond să respingă cererea de autorizare a creditoarei de a promova acțiunea în răspundere patrimonială.
Declarându-se închise dezbaterile instanța rămâne în pronunțare asupra cererii de față.
Ulterior deliberării,
CURTEA DE APEL:
Deliberând asupra recursului de față, constată:
Prin sentința civilă nr. 316/F/24.10.2007, a Tribunalului Vaslui, judecător-sindic s-a hotărât:
Respinge obiecțiunile formulate de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului
Aprobă raportul final asupra lichidării " ", întocmit de lichidatorul judiciar
Dispune închiderea procedurii de faliment a " ", cu sediul în municipiul V, str. - C M, --3 (199), parter, și radiere debitorului din registrul comerțului.
Dispune notificarea prezentei hotărâri debitorului, creditorilor, Direcției Generale a Finanțelor Publice a Județului V, Oficiului Registrului Comerțului V, Cărții Funciare V, pentru efectuarea mențiunilor și publicarea în Buletinul Procedurilor de insolvență.
Descarcă lichidatorul de orice îndatoriri și responsabilități.
Aprobă plata sumei de 1.000 lei, din care 600 lei onorariul și 400 lei cheltuieli de procedură avansate de lichidator, către V din contul deschis conform art. 4/4 din Legea nr. 85/2006.
S-a reținut că prin raportul înregistrat sub nr. 756/89 din 21 septembrie 2007, V, lichidator judiciar al " " V, informează asupra activității desfășurate, a lipsei de bunuri în patrimoniul debitorului, și solicită închiderea procedurii falimentului și radierea debitorului din registrul comerțului.
Raportul a fost afișat la ușa instanței, notificat debitorului și creditorilor, pus în discuția părților în baza art. 129 cu referire la art. 131 din Legea nr. 85/2006.
În cauză a formulat obiecțiuni Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului B, susținând că nu este de acord cu închiderea procedurii și solicitând ca lichidatorul judiciar să promoveze acțiune pentru atragerea răspunderii patrimoniale a celor vinovați, potrivit art. 138 din Legea nr. 85/2006.
Din actele și lucrările dosarului se rețin următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr-, Administrația Finanțelor Publice a municipiului Vas olicitat deschiderea procedurii falimentului împotriva " " V pentru recuperarea creanței în sumă de 18.280 lei.
În tabelul definitiv al creditorilor s-au înscris cu creanțe: Administrația Finanțelor Publice a municipiului V cu suma de 18.976 lei; Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului B cu suma de 485,05 lei; "" V cu suma de 1.212,87 lei.
Din rapoartele lichidatorului judiciar rezultă că în patrimoniul debitorului nu au fost identificate bunuri sau alte valori și nu i-au fost puse la dispoziție actele contabile ale societății.
a fost dizolvat prin încheierea nr. 2385 din 20.10.2005 a Tribunalului Vaslui.
În conformitate cu dispozițiile art. 138 din Legea nr. 85/2006, atragerea răspunderii pentru plata pasivului poate fi cerută de administratorul judiciar, lichidator sau comitetul creditorilor.
Din răspunsul lichidatorului judiciar la obiecțiunile rezultă că nu deține elemente necesare pentru promovarea unei cereri de atragere a răspunderii patrimoniale a administratorului debitorului.
Instanța are obligația soluționării, când este investită, a cererilor de atragere a răspunderii, dar nu este ținută în loc, când o astfel de cerere nu a fost promovată, de a nu soluționa raportul final și închiderea procedurii.
În consecință, instanța în baza celor reținute mai sus și art. 129 cu referire la art. 131 din Legea nr. 85/2006 va respinge obiecțiunile, va aproba raportul final și va dispune închiderea procedurii falimentului și radierea debitorului din registrul comerțului.
În baza art. 136 se va descărca lichidatorul de toate îndatoririle și responsabilitățile.
În conformitate cu dispozițiile art. 135, hotărârea va fi notificată debitorului, creditorilor, Direcției Generale a Finanțelor Publice V, Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Vaslui și Cărții Funciare V, pentru efectuarea mențiunilor și publicarea prin Buletinul procedurilor de insolvență.
Se va aproba plata onorariului lichidatorului din contul deschis conform art. 4/4 din Legea nr. 85/2006.
Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs B, susținând că, judecătorul-sindic a analizat total eronat cererea formulată de către instituția recurentă, limitându-se dreptul la a promova acțiunea prevăzută de dispozițiile Legii nr. 85/2006. în considerentele sentinței recurate s-a menționat că titular al acțiunii privind răspunderea membrilor organelor de conducere este administratorul/lichidatorul judiciar conform art. 138 alin. 1. Este adevărat că potrivit art. 138 alin. 3 comitetul creditorilor poate solicita autorizarea însă numai în anumite condiții și anume administratorul/lichidatorul judiciar să omită să indice în raportul cauzal persoanele culpabile de starea de insolvență, sau dacă acțiunea în atragerea răspunderii amenință să se prescrie. Problema care se pune este însă, că mulți lichidatori menționează succint faptele și cauzele care duc debitoarea la starea de insolvență, iar creditorii deși, se opun la o astfel de detaliere, nu sunt luați în seamă. Lichidatorul avea obligația să menționeze persoanele din conducerea societății debitoare din vina cărora nu au fost plătite contribuțiile la acest. Lichidatorul nu este un executor judecătoresc care ar avea doar obligația de a vinde bunuri aflate în averea debitoarei (cum, din păcate mult prea adesea se confundă), ci atribuțiile sale sunt mult mai complexe. Nu întâmplător, în cadrul art. 25 din Legea nr. 85/2006, prima dintre atribuțiile lichidatorului constă în "examinarea activității debitorului în raport cu situația de fapt și întocmirea unui raport amănunțit asupra cauzelor și împrejurărilor care au dus la insolvență, cu menționarea persoanelor cărora le-ar fi imputabilă", această analiză realizată de către un specialist, respectiv lichidatorul - conform nr.OG 79/1999, constituind premisa declanșării unor potențiale acțiuni în baza art. 138 din Legea nr. 85/2006. simplele concluzii ale lichidatorului judiciar în sensul că nu au fost identificate elemente care să conducă la formularea unei cereri în temeiul art. 138 sunt insuficiente în opinia recurentei pentru a fi respinsă cererea de autorizare de către judecătorul-sindic, și astfel de concluzii nu pot fi catalogate drept un raport detaliat în condițiile cerute de articolele menționate anterior, cu atât mai mult cu cât s-a constatat o activitate ineficientă.
În cazul în care lichidatorul judiciar nu formulează cererea prevăzută de art. 138 alin. 1, legea dă posibilitatea creditorilor să formuleze această cerere, fără a fi obstrucționați în vreun fel.
De altfel, cererea formulată de către instituția recurentă, conform dispozițiilor legale, reprezintă o cerere premergătoare, motivele de fapt și de drept urmează a fi expuse în acțiunea propriu-zisă, ulterior autorizării de către judecătorul sindic. Pentru a putea formula această cerere este nevoie doar de autorizarea judecătorului-sindic.
Această cerere perfect legală, premergătoare formulării cererii de angajare a răspunderii patrimoniale, care este cerută de cursul procedural prevăzut de legea nr. 85/2006, și care nu are nici un fel de legătură cu fondul dreptului, a fost interpretată într-un mod total eronat de către judecătorul sindic.
Ce se întâmplă în situația în care atât administratorul/lichidatorul judiciar cât și comitetul omit să introducă în fața judecătorului sindic, deși în opinia altor creditori, care nu fac parte din comitet, există premisele angajării răspunderii membrilor organelor de conducere? Apreciază această concepție destul de rigidă, lipsind creditorii de un drept fundamental, garantat constituțional, și anume accesul neîngrădit la justiție, astfel că aceștia prin omisiunea introducerii acțiunii în răspundere de către persoanele expres determinate de lege, se văd în imposibilitatea de a-și realiza creanțele prin promovarea unei asemenea acțiuni. Consideră că este exclus ca judecătorul sindic să poată aprecia asupra oportunității autorizării, el având obligația a aprecia doar asupra legalității. Aceasta pentru că în autorizarea pe care judecătorul-sindic o dă nu poate să se pronunțe asupra oportunității formulării unei astfel de cereri.
Pe lângă faptul că această motivare reprezintă o veritabilă "antepronunțare" reiterează faptul că judecătorul-sindic a fost investit cu o cerere premergătoare cererii prevăzută de art. 138 din Legea nr. 85/2006, care nu are legătură cu fondul cauzei prevăzut de acest articol, ci este pur și simplu o etapă procesuală, impusă de Legea nr. 85/2006, etapă procesuală pe care judecătorul-sindic și lichidatorul judiciar erau obligați să îi dea curs.
Învederează instanței de judecată că atunci când se va judeca cererea întemeiată pe art. 138 din Legea nr. 85/2006, aceasta se va judeca în contradictoriu și se vor administra probe.
Având în vedere aceste aspecte solicită să se admită recursul așa cum a fost formulat, să se modifice sentința recurată în sensul continuării procedurii insolvenței și autorizării instituției recurente de a promova acțiunea în răspundere patrimonială.
Analizând criticile în raport de probatoriul administrat și de dispozițiile legale incidente, se constată că recursul nu este întemeiat.
Raportul lichidatorului judiciar pune în evidență lipsa bunurilor în patrimoniul debitorului, solicitând închiderea procedurii falimentului și radierea debitorului din registrul comerțului. Acest raport a fost notificat, pus în discuția părților și afișat la ușa instanței.
În cauză a făcut obiecțiuni, cerând lichidatorului să formuleze acțiune pentru atragerea răspunderii materiale a celor vinovați potrivit art. 138 din Legea nr. 85/2006.
În baza art. 138 din Legea nr. 85/2006, atragerea răspunderii pentru plata pasivului poate fi cerută de administratorul judiciar, de lichidator sau de comitetul creditorilor, cu încuviințarea judecătorului-sindic.
Răspunzând la obiecțiile, lichidatorul judiciar arată că nu a epistat elementele necesare pentru atragerea răspunderii patrimoniale a administratorului (prejudiciu, culpă, raport de cauzalitate).
În lipsa acestor elemente corect prima instanță a respins obiecțiunile, dând eficiență art. 129 și 131 din Legea nr. 85/2006.
Dacă legea menționată dă posibilitatea lichidatorului judiciar, administratorului sau în condiții speciale, comitetului creditorilor, evident că alte persoane nu pot formula astfel de cereri, iar judecătorul-sindic nu poate încuviința ca aceste cereri să le promoveze și alți creditori, nefiind posibil să se adauge la lege.
Prin consecință, se constată că toate motivele de recurs invocate sunt nefondate urmând a se respinge și a se menține sentința primei instanțe, fiind temeinică și legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul formulat de B, prin reprezentant legal, împotriva sentinței nr. 316/F 24.10.2007 a Tribunalului Vaslui - judecător-sindic, pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 21.01.2008.-
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Grefier,
Red.
Tehnored.
Tribunalul Vaslui - judecător-sindic:
29.01.2008
2 ex.-
Președinte:Cremenițchi RaduJudecători:Cremenițchi Radu, Șfabu Traian, Poiană Cipriana
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
