Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 310/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIE Nr. 310
Ședința publică de la 08 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Traian Șfabu
JUDECĂTOR 2: Radu Cremenițchi
Judecător I -
Grefier - -
Pe rol judecarea cauzei Faliment privind pe recurent AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI și pe intimat -, lichidator H, intimat DIRECȚIA GENERALĂ FINANȚELOR PUBLICE V, intimat V, intimat PRIMĂRIA, intimat, intimat, având ca obiect procedura insolvenței, împotriva sentinței civile numărul 206/F din 27 mai 2008 Tribunalului Vaslui - judecător sindic.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurentul-creditor reprezenta de dl. cons.jr. G.
celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează:
- recurs la prim termen, declarat și motivat în termen, după care
Dl. cons.jr. precizează, la interpelarea instanței, că alte cereri nu mai are de formulat iar chestiuni prealabile nu sunt.
Curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvîntul la dezbateri.
Dl. cons.jr. pune scurte concluzii de admitere a recursului așa cum a fost motivat, insistînd asupra îndeplinirii în cauză a condițiilor prevăzute de art. 138 din Legea nr. -.
Dl. cons.jr. susține că societatea debitoare a ajuns în stare de insolvență datorită managementului defectuos al fostei conduceri, a lipsei de interes în recuperarea propriilor creanțe.
Conchizînd, dl.cons.jr. solicită admiterea recursului, modificarea hotărîrii recurate și admiterea cererii privind atragerea răspunderii patrimoniale.
Declarînd închise dezbaterile, instanța rămîne în pronunțare.
Ulterior deliberării,
INSTANȚA
Asupra recursului comercial d e față;
Prin sentința civilă nr. 206/F/27.05.2008, pronunțată de Tribunalul Vaslui - judecător sindic s-a respins acțiunea formulată de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, cu sediul în B- - 11, sector 1, împotriva administratorilor debitorului în faliment: și, cu ultimul domiciliu cunoscut în orașul,-, județul
În temeiul art. 129 din Legea 85/2006 aprobă Raportul final și situațiile financiare finale.
În temeiul art. 132 alin. 2 din legea privind procedura insolvenței
Dispune închiderea procedurii falimentului debitorului, cu sediul în -, județul
Dispune radierea debitorului din Registrul Comerțului.
În temeiul art. 136 din Legea privind procedura insolvenței descarcă pe lichidatorul judiciar de orice îndatoriri și responsabilități.
În temeiul art. 135 din Legea privind procedura insolvenței dispune notificarea prezentei sentințe Direcției generale a Finanțelor Publice, Oficiului Registrului Comerțului, Registrului Societăților Agricole și altor registre în care debitorul este înmatriculat pentru efectuarea mențiunilor de închidere a procedurii și de radiere, precum și publicarea prin Buletinul procedurilor de insolvență.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că, pentru a se putea angaja răspunderea persoanelor care au cauzat starea de insolvență este necesar ca autorul faptei să fi acționat cu vinovăție, care poate îmbrăca forma intenției (art. 138 lit. a, c și f - g) sau a culpei (art. 138 lit.d).
Și în cazul răspunderii reglementată de art. 138 din Legea nr. 85/2006 ca și în dreptul comun al răspunderii delictuale, răspunderea celui care a săvîrșit una dintre faptele enumerate de lege va fi angajată, indiferent ce formă îmbracă vinovăția acestuia: intenție sau culpă (chiar și pentru culpa cea mai ușoară).
În speță nu rezultă probe privind îndeplinirea condițiilor răspunderii delictuale a pîrîților, creditoarea reclamantă nu aduce probe concrete a activității defectuoase sau folosirii banilor și bunurilor societății în interes personal sau că nu a fost ținută contabilitatea în conformitate cu legea și nu se face nici o probă în sensul vinovăției pîrîților, din condițiile răspunderii lipsind prejudiciul și raportul de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu.
Nefiind îndeplinite cumulativ cele patru elemente ale răspunderii materiale, nu poate exista răspunderea foștilor administratori.
Față de cele constatate urmează a se respinge ca neîntemeiată acțiunea promovată în temeiul art. 138.
Prin Raportul final și bilanțul general depus la dosarul cauzei la data de 30.01.2008, lichidatorul judiciar al debitoarei arată că au fost valorificate toate bunurile debitoarei, nu mai sunt bunuri care să poată fi vîndute și nu sunt creanțe care să poată fi recuperate în vederea obținerii de lichidități pentru acoperirea sumelor datorate către creditori și a solicitat aprobarea raportului final și a situațiilor financiare finale, conform art. 129 din Legea insolvenței, închiderea procedurii conform art. 132 alin (2) și art. 131 din Legea insolvenței și descărcarea lichidatorului judiciar de orice îndatoriri sau responsabilități cu privire la procedură, debitor și averea lui, creditori, titulari de garanții, acționari sau asociați, conform art. 136 din Legea privind procedura insolvenței.
Art. 132 alin. (2) din Legea insolvenței prevede că o procedură de faliment va fi închisă atunci cînd judecătorul sindic a aprobat raportul final, cînd toate fondurile sau bunurile din averea debitorului au fost distribuite și cînd fondurile nereclamate au fost depuse la bancă.
Constatînd că la data de 30.01.2008 lichidatorul judiciar Consult H, desemnat să administreze procedura falimentului debitorului, a solicitat, în temeiul art. 129 și art. 132 alin. (2) din Legea insolvenței, să se dispună aprobarea raportului final și închiderea procedurii ca urmare a distribuirii tuturor sumelor obținute;
Constatînd că s-a întocmit raportul final de lichidare și bilanțul general, conform art. 129 din Legea privind procedura insolvenței, că toate bunurile din averea debitorului au fost lichidate și toate sumele au fost distribuite conform Planului de distribuire și situațiilor financiare finale, dovada plăților fiind făcută cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei;
În temeiul art. 129 din Legea privind procedura insolvenței se va dispune aprobarea raportului final și a situațiilor financiare finale și, în temeiul art. 132 alin. (2) din Legea privind procedura insolvenței, se va dispune închiderea procedurii falimentului și radierea debitorului din registrul comerțului.
Se va descărca lichidatorul de orice îndatoriri și responsabilități, conform art. 136 din Legea nr. -.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, prin reprezentant legal, considerînd-o nelegală și netemeinică.
În motivarea recursului se susține că judecătorul sindic a respins cererea de angajare a răspunderii patrimoniale formulată de, neținînd cont de situația de fapt și de drept care au dus în stare de insolvență societatea debitoare CL., de asemenea fiind ignorate actele depuse la dosarul cauzei. Debitoarea a ajuns în stare de insolvență datorită managementului defectuos practicat și a lipsei de preocupare a fostei conduceri. Ca urmare a acestei lipse de interes manifestată de administratorul societății nu s-au întreprins demersurile necesare în vederea recuperării creanțelor, intervenind prescripția dreptului la acțiune, societatea fiind lipsită de fondurile necesare acoperirii pasivului.
Nu sunt evidențiate cauzele obiective pentru care nu au fost virate contribuțiile personale ale angajaților către Fondul Național unic de Asigurări Sociale și de Sănătate, în cauză fiind constatat stopaj la sursă referitor la aceste sume.
În ceea ce privește creanța bugetară, preluată de de la. constituită prin nereținerea și/sau virarea de către debitoare a contribuțiilor la fondul național unic de asigurări sociale de sănătate, subliniază neregulile din contabilitatea debitoarei făcînd posibilă atragerea răspunderii conducerii debitoarei, în conformitate cu prevederile art. 138 din Legea nr. 85/2006.
Prin neplata la termen a contribuției la Fondul național unic de asigurări de sănătate și folosirea sumelor de bani respective pentru susținerea activității curente a societății, recurentul apreciază că fosta conducere se face vinovată de folosirea unor mijloace ruinătoare pentru a procura persoanei juridice fonduri în scopul întîrzierii încetării de plăți, faptă prevăzută de art. 138 lit. f) din Legea nr. 85/2006.
Judecătorul nu a aplicat corect regulile răspunderii instituite de dispozițiile art. 138 din Legea nr. 85/2006 privind ajungerea în stare de insolvență a debitoarei, fiind un complex de cauze sau condiții care au dus sau favorizat ajungerea societății în încetare de plăți. Prin aceste fapte debitoarea a fost lipsită de lichidități tocmai pentru că a fost administrată cu rea credință sau neglijență, creditorii nemaiputîndu-și recupera creanțele, scopul acestei dispoziții legale fiind tocmai punerea la îndemîna creditorilor a unor proceduri speciale, prin care să poată să-și acopere creanțele de la persoanele vinovate de ajungerea societății în incapacitate de plată, atît în ceea ce privește judecarea acestora cît și în ceea ce privește probațiunea, legea instituind prezumții de culpă și de cauzalitate între faptă și prejudiciu.
Prevederile articolului sus menționat nu conțin în mod explicit cerința culpei sau a greșelii membrilor organelor de conducere ale societății comerciale ajunsă în încetare de plăți: "această omisiune (așa cum este apreciată și de literatura de specialitate -, "Regimul juridic al insolvenței") nu este întîmplătoare, ci vine să sublinieze regimul agravat al răspunderii acestor membri ai organelor de conducere".
În aceeași interpretare, "modul de formulare, în textul legii, a faptelor care atrag răspunderea membrilor organelor de conducere elimină posibilitatea absenței culpei, subliniind, dimpotrivă, vinovăția acestor membri, noțiune care, în toate ramurile de drept desemnează deopotrivă intenția și culpa propriu-zisă".
Astfel, atît din cuprinsul cererii de chemare în judecată cît și din documentele depuse ulterior de către părți se impune concluzia existenței unei cauzalități necesare și indivizibile cu faptele ilicite, fiind evident că faptele săvîrșite de către intimați au favorizat apariția prejudiciului, chiar dacă nu l-au produs în mod nemijlocit.
Chiar dacă prin considerentele hotărîrii atacate instanța de fond își însușește concluziile privind ca și cauză a falimentului dotările tehnice precare, pierderile în exploatare, întîrzieri de plată și penalizări, aceste constatări nu fac altceva decît să confirme susținerile conform cu care s-a dispus continuarea unei activități evident nocive pentru debitoare, urmînd a se dispune angajarea răspunderii patrimoniale în cauză așa cum a fost solicitat deja la dosarul cauzei.
Față de aceste motive se solicită admiterea recursului.
În drept se invocă dispozițiile art. 299 - 316 Cod procedură civilă, art. 137 și urm. din Legea 64/1995 - respectiv art. 138 din Legea nr. 85/2006).
Analizînd motivele de recurs și conținutul dosarului de fond atașat, instanța constată că recursul este nefondat.
În motivarea acestei soluții instanța de recurs a reținut că prin art. 138 din. 85/2006 legiuitorul a stabilit în mod expres și neechivoc prin condițiile prevăzute de lit. a - g ale acestui articol, faptele prin care administratorii produc intrarea în stare de insolvență a societății comerciale debitoare și-n baza cărora se poate atrage răspunderea lor personală pentru acoperirea debitelor față de creditori.
Aplicînd dispozițiile art. 138 din Legea nr. 85/2006 la situația de fapt în cauza de față, exprimată prin înscrisurile depuse în dosarul de fond, nu se poate reține o culpă a fostului administrator la ajungerea societății în stare de insolvență, argumentele recurentului din recursul declarat fiind o interpretare a situației de fapt fără un suport probator, deci neîntemeiată.
La aceeași concluzie legală și temeinică a ajuns și prima instanță prin sentința recurată.
În concluzie, instanța de recurs va respinge recursul și va menține sentința primei instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
E:
Respinge recursul formulat de creditorul Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului B împotriva sentinței civile nr. 206/F/27 mai 2008 Tribunalului Vaslui - judecător sindic, pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 8 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR 3: Iulia Miler
Grefier,
Red.
Tehnored. /3 ex.
2 octombrie 2008
Tribunalul Vaslui - judecător sindic:
Președinte:Traian ȘfabuJudecători:Traian Șfabu, Radu Cremenițchi, Iulia Miler
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
