Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 42/2010. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIE Nr. 42
Ședința publică de la 18 Ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Camelia Gheorghiu
JUDECĂTOR 2: Geta Sandu
JUDECĂTOR 3: Cipriana Poiană
Grefier - -
Pe rol judecarea cauzei Faliment privind pe recurent și pe intimat " ", lichidator - SUCURSALA - ÎN CALITATE DE LICHIDATOR PENTRU. DEBITOARE " ", având ca obiect procedura insolvenței stabilirea - răspunderii personale, recurs formulat împotriva sentinței comerciale numărul 405/S din 18 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Iași - judecător sindic.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă d-na avocat pentru recurentul pîrît,; d-na cons. jr. pentru lichidatorul judiciar - Sucursala I desemnat intimatei debitoare " "
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează:
- recurs la al 2-lea termen, acordat ca recurentul să facă dovada timbrării recursului cu 60 lei taxă judiciară de timbru și pentru administrarea probei cu înscrisuri în susținerea motivelor de recurs invocate, după care
D-na avocat precizează că va depune la dosar dovada privind achitarea taxei judiciare de timbru pînă la sfîrșitul ședinței de judecată și că nu mai are de depus acte noi la dosar. Toate înscrisurile de care recurentul pîrît înțelege să se folosească sunt la dosar. Alte cereri nu mai are de formulat.
Nici lichidatorul judiciar nu mai are de formulat alte cereri susține d-na cons.jr..
Curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvîntul la dezbateri sub rezerva anulării recursului ca netimbrat în cazul în care, pînă la sfîrșitul ședinței, nu se va face dovada timbrării.
D-na avocat pune concluzii de admitere a recursului declarat de pîrîtul împotriva sentinței comerciale nr. 405/S din 18.06.2009 a Tribunalului Iași - judecător sindic, modificarea hotărîrii și pe fond respingerea cererii privind atragerea răspunderii personale a pîrîtului.
Hotărîrea recurată este nelegală, susține d-na avocat, fiind dată cu interpretarea și aplicarea greșită a legii, respectiv a prevederilor art. 138 din Legea nr. 85/2006. Instanța de fond a operat doar cu presupuneri, dînd o interpretare pur părtinitoare susținerilor lichidatorului judiciar, fără efectuarea unor verificări necesare în stabilirea răspunderii persoanei vinovate și fără a se raporta concret, în considerente, la probatoriul administrat.
Cînd se face aplicabilitatea prevederilor art. 138 din. 85/2006 judecătorul sindic trebuie să verifice dacă faptele imputate pîrîtului au creat prejudicii în dauna societății.
Potrivit informațiilor furnizate de Oficiul Registrului Comerțului de pe lîngă Tribunalul Iași, societatea debitoare a fost condusă și administrată succesiv de asociații ei. Situația prezentată de lichidatorul judiciar a fost preluată de la fostul administrator și a fost creată pe perioada dublei administrări. Din perioada 2003 - 2004, cînd pîrîtul a fost administratorul societății, pierderile societății au fost mult mai mici.
La dosar există procesul verbal de predare primire a societății (fila 104 dosar fond), încheiat între lichidatorul judiciar și pîrîtul, iar pîrîtul nu a fost chemat la nici o adunare a creditorilor societății.
Conchizînd, d-na avocat susține că instanța de fond a aplicat teoretic în speță dispoziții legale fără a verifica concret prin ce anume s-ar aplica în sarcina pîrîtului dispozițiile fiecărei litere de la art. 138. Procedura în sine este nelegală cînd instanța se raportează la un întreg complex de probe administrate care, în cauză, se administrează în lipsa pîrîtului, în discordanță cu prevederile art. 24 din Constituția României și ale art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Hotărîrea recurată este nelegală și netemeinică, susține d-na avocat, solicitînd modificarea hotărîrii în sensul că nu există culpa recurentului în cauzarea prejudiciului și respingerea cererii privind antrenarea răspunderii administratorului.
Pentru lichidatorul judiciar, d-na cons. jr. pune concluzii de anulare a recursului ca netimbrat.
În cazul în care recurentul va face dovada, pînă la sfîrșitul ședinței, că a timbrat legal recursul, concluziile lichidatorului judiciar sunt de respingere a recursului ca neîntemeiat.
Referitor la motivul de recurs prin care se invocă pronunțarea unei hotărîri cu încălcarea dreptului la apărare, d-na cons. jr. arată că acest motiv este nefondat de vreme ce recurentul pîrît, pentru termenul din 23 aprilie 2009 fost legal citat, termen pentru cînd acesta a depus întîmpinare și înscrisurile de care a înțeles să se folosească. La termenul următor, instanța a constatat că pîrîtul a fost legal citat, a constatat cauza în stare de judecată, amînînd pronunțarea pentru a da posibilitate pîrîtului să depună note de concluzii scrise, astfel că hotărîrea recurată nu a fost dată cu încălcarea prevederilor art. 24 din Constituția României sau ale art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Nici motivul de recurs invocat cu privire la aplicarea greșită a prevederilor legale nu este întemeiat, susține reprezentantul delegat al lichidatorului judiciar, instanța de fond verificînd și luînd în considerare toate înscrisurile depuse cît și apărările formulate de pîrît prin întîmpinare. Iar din certificatul depus la dosar se poate constata faptul că pîrîtul a avut calitatea de administrator al societății de la înființarea acesteia și pînă la sfîrșit
Prin probele administrate și care au fost atent analizate de instanța de fond s-a constatat că activele circulante ale societății, evidențiate scriptic, nu se regăsesc și faptic.
În speță, lichidatorul judiciar a comunicat toate rapoartele întocmite societății debitoare la adresa indicată de administratorul său la oficiul registrului comerțului.
Hotărîrea judecătorului sindic s-a dat pe probele existente la dosar și nu pe presupuneri sau interpretări părtinitoare a susținerilor lichidatorului judiciar, fiind întrunite elementele răspunderii personale a administratorului. Astfel, s-a dovedit fapta ilicită săvîrșită de pîrît prin neținerea contabilității conform prevederilor legale, prin valorificarea bunurilor și însușirea sumelor de bani în interes personal.
Recursul este nefondat, arată d-na cons.jr., care conchide solicitînd respingerea ca atare.
Instanța declară închise dezbaterile și rămîne în pronunțare.
După dezbaterile dosarului, dar mai înainte de închiderea ședinței de judecată, apărătorul recurentului depune la dosar chitanța fiscală nr. -/15.12.2009 privind achitarea sumei de 60,00 lei cu titlu de taxă judiciară de timbru și timbre judiciare în valoare de 3,00 lei.
Ulterior deliberării,
INSTANȚA
Deliberând asupra recursului comercial d e față, curtea constată următoarele:
Prin sentința comercială nr. 405/S din 18 iunie 2009, în temeiul art.138 din Legea privind procedura insolvenței,
S-a admis acțiunea formulată de lichidatorul judiciar, V -Sucursala I, cu sediul în I,-,. B,. 1, parter, privind stabilirea răspunderii personale a pârâtului,cu domiciliul în I,B-dul - nr. 21, -.4,.4,. 13,în calitate de administrator al debitorului SC SRL
S-a stabilit răspunderea personală a pârâtului pentru pasivul debitorului falit SC SRL în sensul că a fost obligat să plătească creditorilor următoarele sume de bani:
- creditorului Administrația Finanțelor Publice a Mun. I suma de 53.308 lei;
- creditorului AVAS suma de 4.553,02 lei;
- creditorului I suma de 706 lei.
În temeiulart.131din Legea privind procedura insolvenței,
S-a dispus închiderea procedurii simplificate a insolvenței debitorului SC SRL, cu sediul declarat în I,-, având număr de ordine în RC J- și cod unic de înregistrare -.
S-a dispus radierea debitorului SC SRL I din evidențele Oficiului Registrul Comerțului de pe lângă Tribunalul Iași și cele ale
În temeiulart.136din Legea privind procedura insolvenței,
A fost descărcat lichidatorul judiciar de orice îndatoriri și responsabilități privind procedura.
În temeiul art.4 alin.4 din Legea privind procedura insolvenței,
A fost aprobat în parte decontul de cheltuieli prezentat de lichidatorul judiciar V - Sucursala I și a dispus plata către acesta,din fondul de lichidare,a sumei de 3.365 lei din care suma de 865 lei cheltuieli de procedură și suma de 2.500 lei onorariu.
În temeiulart.135din Legea privind procedura insolvenței,
S-a dispus notificarea prezentei sentințe debitorului, creditorilor, Direcției Generale a Finanțelor Publice a Jud. I, Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Iași pentru efectuarea mențiunii de radiere, precum și publicarea în Buletinul procedurilor de insolvență.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a constatat că prin sentința comercială nr. 693/S/20.11.2008,s-a deschis procedura simplificată a insolvenței împotriva debitorului SC SRL I, constatându-se că acesta face parte din categoria debitorilor la care se referă art. 1 alin. 2 lit. e din Legea nr. 85/2006,fiind anterior dizolvat conform încheierii nr. 2207/12.04.2005 pronunțată de judecătorul delegat la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Iași.
Lichidatorul judiciar desemnat în cauză a procedat la notificarea deschiderii procedurii în condițiile art.61 din Legea nr. 85/2006, cu precizarea termenelor la care se referă art. 62 și, în baza cererilor formulate de creditori,a întocmit tabelul creanțelor,tabel care prin încheierea nr. 142/19.02.2009 a fost definitivat și care cuprinde un număr de trei creditori,valoarea însumată a creanțelor acestora fiind de 58.567,02 lei.
Apreciind că responsabil de declinul societății debitoare este administratorul acesteia,cu cererea înregistrată la data de 02.03.2009, lichidatorul judiciar a solicitat, pe temeiul art.138 alin.1 lit. a,b,c d și e din Legea nr. 85/2006,ca pentru pasivul debitorului falit să răspundă cu averea proprie pârâtul care nu a declarat insolvența societății administrate,dispunând în interes personal continuarea activitatea societății și și-a însușit veniturile obținute, nu a pus la dispoziția procedurii evidențele contabile pentru a se putea clarifica situația elementelor de activ și pasiv ale patrimoniului acestuia și apoi, pentru a se apăra de răspundere, nu a preschimbat certificatul de înmatriculare și cel de înregistrare fiscală motiv pentru care societatea a fost sancționată cu dizolvarea potrivit art.30 din Legea nr. 359/2004.
Acest demers al lichidatorului judiciar a fost susținut și de creditorul Administrația Finanțelor Publice care, prin intermediul unei cereri de intervenție accesorie,a susținut că pârâtul a lucrat în detrimentul societății și în interes propriu pentru că deși la nivelul anului 2001, existau suficiente resurse pentru achitarea obligațiilor chiar și numai dacă s-ar fi folosit numerarul aflat atunci în cont,aceste datorii nu au fost plătite ceea ce a avut drept consecință acumularea de accesorii.
Motivat de faptul că sediul debitorului nu mai există la adresa înscrisă la registrul comerțului iar din evidențele fiscale rezultă că în patrimoniul debitorului nu există bunuri care să justifice continuarea procedurii în chip util,prin raportul depus la data de 27.04.2009, lichidatorul judiciar a propus închiderea procedurii pe temeiul art.131 din Legea nr. 85/2006.
Acțiunii formulate de lichidatorul judiciar i-a răspuns chiar debitorul,prin administratorul-pârât,în apărare arătând că acesta nu se face vinovat de faptele imputate, dimpotrivă,a susținut cu fonduri proprii activitatea derulată de societate pe care ulterior nu le-a mai putut recupera,justificând neplata datoriilor sociale pe lipsa unor venituri care să susțină stingerea acestor datorii.
Acțiunea promovată de lichidatorul judiciar urmează a fi admisă în limitele ce se vor arăta în continuare.
Societatea debitoare a fost înființată în anul 2000,pârâtul fiind unul dintre asociați și administratori ai acesteia,în anul 2001 devenind unic administrator.
Conform informațiilor furnizate de organele fiscale,începând cu anul 2004, societatea debitoare nu a mai depus la organele fiscale bilanțurile contabile anuale,raportări financiare semestriale,deconturi de TVA sau declarații privind impozitul pe profit.
Așa cum rezultă însă din bilanțurile anexate de pârât întâmpinării formulate, la 30.06.2002 debitorul dispunea de active circulante de natura stocurilor,creanțe de încasat și disponibilități în valoare totală de 2.396.517 lei,din activitatea desfășurată până la acel moment obținându-se chiar un profit de - lei pentru ca în final,exercițiul financiar al aceluiași an să se încheie cu o pierdere de - lei cu toate că valoarea activelor reprezentate cu precădere de stocuri și creanțe de recuperat s-a diminuat la suma de 819.972 lei, ceea ce presupune că aceste elemente de activ,ce reprezintă o sursă de finanțare a activității economice,au fost consumate în procesul de producție,situație în care nu se justifică înregistrarea în numai 6 luni de activitate de pierderi decât dacă,valoarea creanțelor încasate și a stocurilor existente au fost folosite cu alte destinații decât cele prevăzute de lege respectiv alocarea și utilizarea lor în procesele de producție.
Rezultă așadar că la acel moment, societatea debitoare avea capacitatea de a achita datoriile exigibile,valoarea activelor fiind cu mult mai mare decât pasivului exigibil,pasiv care în anii următori s-a agravat prin acumularea de accesorii paralel cu scăderea valorii elementelor de activ până la totala dispariție a acestora la nivelul anului 2004.
Pârâtul nu a oferit lămuriri cu privire la aceste aspecte,limitându-se să afirme doar că a susținut cu fonduri proprii activitatea societăți fără a prezenta însă vreun document care să probeze operațiunea de creditare și care oricum nu poate fi verificată în lipsa evidenței contabile primare pentru a se putea stabili modul în care a fost gestionată activitatea societății administrate,operațiunile economice derulate de aceasta și rezultatele obținute,știut fiind că bilanțurile anuale pe care administratorul-pârât a înțeles să le pună la dispoziția procedurii, după repetate somații inclusiv o sesizare penală,conțin doar date analitice cu caracter rezumativ al conturilor din registre și care se încheie după înregistrarea tuturor documentelor în care au fost consemnate operațiile financiar-contabile aferente activității perioadei pentru care se încheie bilanțul.
Sub acest aspect, lipsa evidenței contabile primare nu a dat posibilitatea lichidatorului judiciar să stabilească care sunt elementele de activ și pasiv ale debitorului și nici să verifice eventuale înstrăinări de bunuri sau creanțe de recuperat așa încât,împrejurarea că active circulante identificate scriptic în patrimoniul debitorului la 30.06.2002 și a căror valoare era în măsură să susțină lichidarea pasivului coroborată cu imposibilitatea identificării și valorificării lor în procedură,îndreptățesc concluzia că sub acoperirea societății,pârâtul a continuat comerțul în interes personal, deși era evident încă din anul 2002 că în condițiile scăderii cifrei de afaceri și a creșterii gradului de îndatorarea pasivului exigibil,prin neplată, se va agrava prin acumularea de accesorii,și-a însușit rezultatele acestui comerț și apoi,pentru a se apăra de răspundere,a abandonat societatea administrată sancțiunii dizolvării,fapte prevăzute de art.138 alin.1 lit. a și c din Legea nr.85/2006.
În condițiile mai sus expuse,se impune instituirea răspunderii personale a pârâtului pentru pasivul debitorului falit reprezentat de creanțele admise în procedură, pârâtul urmând a suporta din averea proprie acest pasiv.
Constatând că în averea debitorului,nu au fost identificate bunuri sau alte elemente de activ care să poată asigura acoperirea creanțelor și,din acest motiv, finalitatea urmărită de lege nu poate fi atinsă,în temeiul prevederilor art.131 din Legea nr. 85/2006, s-a dispus închiderea procedurii și radierea debitorului din evidențele fiscale și cele ale registrului comerțului,cu descărcarea lichidatorului judiciar de orice responsabilități și îndatoriri privind procedura.
Referitor la cererea lichidatorului judiciar de a i se încuviința devizul de cheltuieli în sumă totală de 8654,93 lei (1721,93 lei cheltuieli de procedură și 6933 lei onorariu) aceasta a fost admisă în parte, respectiv doar pentru suma de 3365 lei, din care suma de 865 lei cheltuieli de procedură efectuate de lichidator din fondurile proprii conform art. 73 alin. 4 Statutul UNPIR și suma de 2.500 lei onorariu apreciat ca fiind îndestulător și rezonabil raportat la dimensiunea și complexitatea procedurii care nu au necesitat un volum mare de muncă și nici un efort semnificativ pentru efectuarea operațiunilor, situație în care nu se justifică remunerarea bazată pe costuri (numărul de ore lucrate și un tarif orar propriu ).
Plata decontului astfel cum a fost încuviințat se va face,în lipsa disponibilităților în contul debitorului, din fondul de lichidare constituit potrivit art. 4 din Legea nr. 85/2006.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâtul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, cu următoarea motivare:
Consideră recurentul că hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea dreptului său fundamental și constituțional prevăzut la apărare, a fost dată cu interpretarea și aplicarea greșită a prevederilor legale.
În conformitate cu dispozițiile art. 312 Cod procedură civilă solicită admiterea prezentului recurs și modificarea sentinței recurate, numai în sensul respingerii cererii de atragerea răspunderii sale patrimoniale.
În fapt, prin sentința comercială nr. 693/S/2008 judecătorul sindic a dispus deschiderea procedurii simplificate a insolvenței împotriva debitoarei, iar lichidatorul judiciar desemnat în cauză a procedat la notificarea deschiderii acestei proceduri.
În cadrul procedurii lichidatorul judiciar desemnat a depus la dosar raportul final cu propunerea de închidere a procedurii conform art. 131 din Legea insolvenței și a solicitat, în temeiul art. 138 alin. l lit. a, b, c, d, e din Legea insolvenței ca recurentul să răspundă cu averea personală pentru pasivul societății debitoare.
Prin sentința comercială nr. 405/S/l 8.06.2009 Tribunalul Iași - judecătorul sindic a admis cererea și a stabilit răspunderea personală pentru pasivul debitoarei falite
Susține că sentința comercială nr. 405/S/18.06.2009 dată de judecătorul sindic este nelegală pentru că a fost pronunțată cu interpretarea și aplicarea greșită a prevederilor legale, respective a dispozițiilor art. 138 din Legea nr. 85/2006.
Pronunțând această hotărâre instanța de fond - judecătorul sindic, a dat o interpretare total nelegală și pur părtinitoare susținerilor făcute de creditoarea reclamantă prin cererea de atragere a răspunderii, înlăturând necesitatea efectuării unor verificării strict necesare în stabilirea persoanei direct răspunzătoare de crearea pasivului societății falite.
Judecătorul sindic nu doar că nu face verificării asupra pertinenței motivelor invocate de creditoare pentru atragerea răspunderii patrimoniale, dar își încalcă chiar propriile dispoziții referitoare la necesitatea administrării mai multor probe scrise pentru a fi stabilită în mod legal persoana vinovată de producerea stării de insolvență a societății debitoare astfel cum se menționează în încheierile de ședință.
De altfel, prin felul în care motivează soluția pronunțată cu privire la cererea de atragere a răspunderii recurentului, judecătorul sindic adaugă efectiv la procedură atunci când înlătură apărările sale scrise de la dosar și motivează că "pârâtul nu a oferit lămuriri cu privire la aspectele imputate lui".
Chiar dacă ne aflăm într-o procedură specială, sarcina probei chiar și în asemenea situații aparține reclamantei, în cazul nostru lichidatorului care a formulat cererea de atragerea răspunderii patrimoniale personale.
În conformitate cu prevederile art. 138 din Legea nr. 85/2006 "judecătorul sindic poate dispune ca o parte din pasivul debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitoarei".
În conformitate cu informațiile despre istoricul societății debitoare, astfel cum se află ele depuse la dosar ca fiind emise de de pe lângă Tribunalul Iași, societatea falită a fost condusă și administrată succesiv de asociații ei astfel încât situația invocată de lichidator ca fiind imputabilă recurentului a fost de fapt preluată de la fostul administrator.
Este total nelegală motivarea instanței de fond care reține vina sa în crearea pasivului societății debitoare prin considerente generale și prin presupuneri pentru că instanței de judecată îi este interzis să opereze cu presupuneri și are obligația să pronunțe hotărâri numai pe baza dovezilor care conduc la adevărul judiciar.
Potrivit acelorași prevederi legale, dar și a jurisprudenței în materie, s-a stabilit că pentru antrenarea răspunderii patrimoniale a membrilor organelor de conducere, în cazul său administrator, trebuiesc constatate ca fiind îndeplinite cumulativ condițiile răspunderii delictuale și cele referitoare la mandat și anume:
1. să existe un prejudiciu cauzat creditorilor;
2. fapta imputată să se încadreze în cazurile expres prevăzute de lege;
3. să existe un raport de cauzalitate între faptă și încetarea plăților;
4. să fie demonstrată culpa persoanei a cărei răspundere se antrenează.
Pentru a putea fi antrenată răspunderea sa patrimonială în cauză este imperios necesar să se demonstreze și să se rețină vinovăția sa în crearea prejudiciului. De aceea susține că simpla prezentare a faptului că, prin maniera de administrare și conducere a societății debitoare faptele sale se pot încadra în vreuna din faptele enumerate de lege pentru antrenarea răspunderii și că astfel s-a produs ori numai s-a condiționat starea de încetare de plați, nu poate constitui suportul legal de admitere a acestei cereri depusă de creditorii societății debitoare.
Solicită instanței să rețină că, în ceea ce îl privește, întreaga argumentare a cererii de chemare în judecată se bazează pe presupuneri și idei desprinse din rapoartele fiscale întocmite de către organele lor de control si nu pe acte sau fapte de administrare concret stabilite în sarcina sa și menționate la unul din cazurile expres și limitativ prevăzute de text la lit. a -
C mai grav consideră a fi faptul că instanța de fond nu precizează care anume dispoziție din text a fost săvârșită de acesta și preia "groso-modo" întregul articol 138 din legea insolvenței împotriva sa.
Nu se stabilește astfel, nici dacă sumele pretins obținute din societate au fost folosite în scop personal și în ce fel, nici cum au fost dovedite susținerile lichidatorului cu privire la așa-zisa contabilitate fictivă, nici care ar fi legătura de cauzalitate dintre prejudiciul stabilit și activitatea sa de administrator ori dacă există dovedită vreo culpă în sarcina sa.
Pentru toate argumentele de fapt și de drept expuse în cele de mai sus consideră că în cauza de față nu s-a dovedit sub nici un aspect existenta culpei sale în ajungerea societății debitoare în stare de insolventă, nici intenția sa de a crea prejudicii creditorilor și nici posibilitatea de a încadra activitatea sa de administrator în vreunul din cazurile expres prevăzute de lege pentru atragerea răspunderii sale patrimoniale.
Analizând motivele de recurs formulate și raportându-le la actele dosarului și la dispozițiile legale aplicabile în cauză, curtea constată că recursul de față este fondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Prin sentința recurată, judecătorul-sindic a reținut răspunderea personală a pârâtului-recurent pentru faptele prevăzute de art. 138 alin. 1 lit. a și c din Legea nr. 85/2006.
Însă, pentru a se putea reține în cauză incidența dispozițiilor art. 138 alin. 1 lit. a din Legea nr. 85/2006, respectiv că pârâtul a folosit bunurile sau creditele debitoarei în folosul propriu sau al altei persoane, ar fi trebuit ca în speță să se facă dovada certă că pârâtul-recurent utilizat creanțele și stocurile debitorului în interesul propriu sau al altuia. Astfel, din acest punct de vedere este greșită reținerea de către instanță a săvârșirii faptei prevăzute de art. 138 alin. 1 lit. a prin considerente generale și presupuneri, deoarece această cerință nu este îndeplinită atunci când nu se face dovada concretă a întrunirii cumulative a condițiilor răspunderii delictuale. În speță, așa cum s-a arătat prin motivele de recurs, nu s-a stabilit dacă sumele pretins obținute din activitatea societății au fost folosite în scop personal și nici legătura de cauzalitate dintre prejudiciul stabilit și activitatea pârâtului sau dacă există vinovăția acestuia în crearea prejudiciului. Simpla prezentare a faptului că prin maniera de conducere și administrare a debitoarei s-a produs starea de încetare de plăți, lipsită de probe, nu poate conduce la reținerea în sarcina pârâtului a săvârșirii faptelor prevăzute de art. 138 alin. 1 lit. a și c din Legea nr. 85/2006. Totodată, în cauză nu s-a probat împrejurarea că pârâtul a dispus în interes personal continuarea activității societății debitoare.
Sarcina probei incumbă celui ce face o afirmație în fața judecății, iar invocarea art. 138 din lege nu atrage automat răspunderea administratorului-pârât, deoarece legiuitorul nu a înțeles să instituie o prezumție legală de vinovăție și de răspundere a administratorului societății. Raportat acestor considerente, curtea constată că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 304 indice 1.pr. civ. astfel că, în temeiul disp. art. 312. pr. civ. va admite recursul și va modifica în parte sentința recurată în sensul respingerii ca nefondată a acțiunii formulate de lichidatorul judiciar privind stabilirea răspunderii personale a pârâtului, celelalte dispoziții ale sentinței urmând a fi menținute.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE
Admite recursul declarat de recurentul împotriva sentinței comerciale nr. 405/S din 18 iunie 2009 Tribunalului Iași, Comercial Faliment, Judecător sindic, pe care o modifică în parte în sensul că:
Respinge acțiunea formulată de lichidatorul judiciar V - Sucursala I privind stabilirea răspunderii personale a pârâtului.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței comerciale recurate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 18.01.2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - - - - - - -
Red.
Tehnored.
02 ex.
16.02.2010
Tribunalul Iași
Jud. sindic
Președinte:Camelia GheorghiuJudecători:Camelia Gheorghiu, Geta Sandu, Cipriana Poiană
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
