Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 439/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA COMERCIALĂ
Dosar nr-
DECIZIA COMERCIALĂ Nr. 439
Ședința publică de la 15 mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Nicolae Durbacă
JUDECĂTOR 2: Marius Irimie
JUDECĂTOR 3: Mircea Noșlăcan
Grefier - -
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de creditoarea DGFP S împotriva Sentinței nr. 226/C/2009 pronunțată de judecătorul sindic în dosar nr- al Tribunalului Sibiu.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanța, având în vedere actele dosarului și împrejurarea că s-a solicitat judecarea și în lipsă, conform art. 242 alin. 2.pr.civ. lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față,
Prin Sentința comercială nr. 226/C/2009 pronunțată de judecătorul sindic din cadrul Tribunalului Sibius -a respins cererea creditoarei DGFP S împotriva debitoarei SC SRL pentru deschiderea procedurii enței.
Pentru a pronunța această sentință judecătorul sindic a reținut că:
Conform fișei ORC, debitorul SC SRL, înregistrat la registrul comerțului sub nr. J/- se află în lichidare, fiind numit lichidator Euro prin.
Societatea debitoare a fost dizolvată în baza dispozițiilor art. 237 alin. 1 lit. b din Legea nr. 31/1990, prin Sentința civilă nr. 1568/C/2006 din 06.09.2006, pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar nr-, numirea lichidatorului s-a făcut la cererea creditorului prin Încheierea nr. 6255/21 august 2007 pronunțată de judecătorul delegat la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Sibiu.
Dizolvarea judiciară, ca urmare a pronunțării unei hotărâri judecătorești, produce efecte distincte în funcție de cazurile de dizolvare.
În speță, dizolvarea societății debitoare s-a produs în baza dispozițiilor art. 237 alin. 1 lit. b, efectul dizolvării fiind deschiderea procedurii de lichidare în conformitate cu art.237 alin.6 din Legea nr. 31/1990 republicată.
Numirea lichidatorului are o finalitate patrimonială, și anume lichidarea activului și stingerea pasivului societății.
Ca atare, lichidarea deschisă în conformitate cu dispozițiile art. 237 alin. 6 din Legea nr. 31/1990 republicată își va urma cursul pe procedura extrajudiciară ce se derulează în baza Legii nr. 31/1990 republicată, cu toate consecințele ce decurg din regulile aplicabile acestei executări, fiind lipsită de rațiune deschiderea unei noi proceduri de lichidare judiciară totală față de aceeași societate al cărei patrimoniu a fost deja supus lichidării și care ar implica unele costuri mult mai mari cu cheltuielile de procedură.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs creditoarea DGFP S care a solicitat modificarea sentinței atacate în sensul admiterii cererii de deschidere a procedurii enței debitoarei SC SRL.
În motivarea recursului s-a arătat că dizolvarea și lichidarea societății debitoare în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 31/1990 nu împiedică deschiderea procedurii enței prevăzută de Legea nr. 85/2006. Creanța împotriva debitoarei este certă, lichidă și exigibilă, mai veche de 30 de zile și cu o valoare mai mare de 10.000 lei.
În drept s-au invocat prevederile art. 1,3,12 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, art. 304, 312 și 242 alin. 2.pr.civ.
Recursul este scutit de taxe.
Verificând recursul creditoarei DGFP S prin prisma motivelor invocate, în conformitate cu prevederile art. 304 și 3041.pr.civ. curtea de apel constată că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:
Într-adevăr, dispozițiile art. 2701teza a doua din Legea nr. 31/1990 dau posibilitate creditorilor să solicite deschiderea procedurii enței debitoarei dizolvate și aflate în lichidare potrivit Legii nr. 31/1990, cu condiția îndeplinirii condițiilor impuse de Legea nr. 85/2006.
În speță, creditoarea DGFP S nu a făcut dovada că are o creanță certă și exigibilă împotriva debitoarei. Potrivit art. 8588 din OG nr. 92/2003, titlurile de creanță sunt declarațiile de impunere depuse de contribuabili sau decizia de impunere emisă de autoritatea fiscală și comunicată contribuabilului conform art. 86 alin. 6 din aceeași OG.
Creditoarea nu a depus la dosar asemenea înscrisuri, limitându-se la a indica o înșiruire de numere și a depune înscrisuri intitulate titluri executorii. Niciunul dintre înscrisuri nu îndeplinește condițiile prevăzute de art. 85-88 din OG nr. 92/2003.
Mai mult, la filele 30-34 din dosarul Tribunalului Sibiu, creditoarea a depus taloane din care rezultă că debitoarea a achitat cel puțin o parte din debit.
Curtea de apel constată că DGFP S nu a făcut dovada că are o creanță care să îndeplinească toate condițiile impuse de art. 3 pct. 6 și 12 din Legea nr. 85/2006.
Față de cele reținute, curtea de apel urmează ca, în temeiul art. 312.pr.civ. să respingă drept nefondat recursul creditoarei DGFP
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE:
Respinge recursul declarat de DGFP S împotriva Sentinței nr. 226/2009 pronunțată de judecătorul sindic în dosar nr- al Tribunalului Sibiu.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 15.05.2009.
Președinte Judecător Judecător
- - - - - -
Grefier
- -
Red.
Th.
Ex.2/11.06.2009
Jud. fond:
Președinte:Nicolae DurbacăJudecători:Nicolae Durbacă, Marius Irimie, Mircea Noșlăcan
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
