Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 1323/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIE Nr. 1323
Ședința publică de la 23 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Camelia Gheorghiu
JUDECĂTOR 2: Liliana Palihovici
JUDECĂTOR 3: Cipriana Poiană
Grefier - -
Pe rol judecarea cauzei Faliment privind pe recurent AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI și pe intimat.. A. PU-ȘI, intimat SC "" SRL, lichidator LICHIDATOR 2003 - ÎN CALITATE DE LICHIDATOR PENTRU SOCIETATEA DEBITOARE SC "" SRL, având ca obiect procedura insolvenței, recurs declarat împotriva sentinței comerciale numărul 328/S/26.05.2009 a Tribunalului Iași - judecător sindic.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsesc părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează:
- recurs la al 2-lea termen, acordat ca lichidatorul judiciar să depună la dosar raportul nr. 638/23.02.2009 privind cauzele care au dus la apariția stării de insolvență a debitoarei ""; raport depus de lichidatorul judiciar la dosar;
- prin cererea de recurs se solicită judecarea pricinii în lipsă, după care
Verificînd actele și lucrările dosarului, Curtea constată recursul în stare de judecată și rămîne în pronunțare.
Ulterior deliberării,
INSTANȚA
Deliberând asupra recursului comercial d e față;
Prin sentința comercială nr. 328/S din 26 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Iași au fost respinse obiecțiunile la raportul final al lichidatorului judiciar formulate de creditorul Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, cu sediul în B, Promoroaca, nr. 9-11, sector 1, ca neîntemeiate și aprobă raportul final al lichidatorului judiciar Lichidator 2003.
A fost respinsă cererea formulată de creditorul Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului având ca obiect autorizarea introducerii cererii de stabilire a răspunderii personale a organelor de conducere ale debitorului în conformitate cu dispozițiile art. 138 alin. 3 din Legea nr. 85/2006.
În temeiul dispozițiilor art. 131 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței ispune închiderea procedurii insolvenței debitorului "", cu sediul social în sat, com., - 17, jud.
S-a dispus radierea debitorului din registrul comerțului.
În temeiul dispozițiilor art. 136 din Legea privind procedura insolvenței, escarcă lichidatorul judiciar Lichidator 2003, cu sediul în mun. I,-, --10, scara A,. 1, parter, jud. I, cod de identificare fiscală RO -, număr de ordine în 201, număr de înregistrare în Registrul societăților profesionale - 0057 de orice îndatoriri și responsabilități.
S-a aprobat în parte devizul de cheltuieli prezentat de lichidatorul judiciar Lichidator 2003 și dispune plata către acesta a sumelor de 1.200 lei reprezentând onorariu și 549 lei reprezentând cheltuieli materiale avansate, din fondul de lichidare.
În temeiul dispozițiilor art. 135 din Legea privind procedura insolvenței, s-a dispus notificarea prezentei sentințe debitorului, creditorilor, administratorului special, Direcției Generale a Finanțelor Publice I și Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Iași pentru efectuarea mențiunii de radiere, prin publicarea în Buletinul procedurilor de insolvență.
Pentru a se pronunța astfel, judecătorul sindic a reținut următoarele:
Prin sentința nr. 661 din 18.11.2008 irevocabilă prin nerecurare a fost deschisă procedura simplificată a insolvenței și intrarea în faliment "", apreciindu-se că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 33 alin 6 teza a II -a din legea 85/2006.
Potrivit tabelului definitiv al creanțelor asupra averii debitorului definitivat prin încheierea nr. 167 din 03.03.2009, în cauză au fost înregistrate creanțele a doi creditori: Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului I, cu o creanță în cuantum de 22.464 lei și B, cu o creanță in cuantum de 676,76 lei.
La 23.02.2009 a fost depus și înregistrat Raportul asupra cauzelor și împrejurărilor care au dus la apariția stării de insolvență, in cuprinsul căruia lichidatorul a menționat că declinul economic se datorează unui management necorespunzător. In intervalul 1999-2003, debitorul a înregistrat pierderi, având ca resurse materiale active imobilizate de o valoare derizorie si active circulante de valori variabile dar mici.
Prin raportul final nr. 1383 din 27.04.2009, depus și înregistrat la data de 28.04.2009, lichidatorul judiciar a arătat că a notificat debitorul si administratorul acestuia cu privire la deschiderea procedurii si obligațiile ce-i revin. Din adresa nr. 66 din 06.01.2009 rezulta că asociata/administrator a decedat. In lipsa actelor financiar contabile, au fost analizați indicatorii financiari postați pe site-ul Ministerului Economiei si Finanțelor. Nefiind individualizate bunuri in patrimoniul debitorului si nici creanțe de recuperat, solicita lichidatorul închiderea procedurii în temeiul dispozițiilor art. 131 din Legea 85/2006.
Raportul final a fost înregistrat și afișat la ușa instanței, fiind publicat de către lichidatorul judiciar si in Buletinul Procedurilor de Insolvență, conform dovezii nr. 44172 din 08.05.2009.
Față de propunerea de închidere a procedurii, la data de 13.05.2009 s-au înregistrat obiecțiunile creditorului B, care vizează, neintroducerea de către lichidatorului judiciar a unei acțiuni vizând stabilirea răspunderii personale a organelor de conducere ale debitorului, anterior depunerii raportului final cu propunerea de închidere a procedurii. De asemenea, se solicita în cuprinsul aceluiași înscris autorizarea comitetului creditorilor de a promova acțiunea prevăzută de art. 138 din Legea 85/2006. Astfel, nepredarea documentelor duce la concluzia ca debitorul nu a ținut evidența contabilă cu respectarea rigorilor prevăzute de lege, fiind astfel întrunite elementele răspunderii instituita de art. 138 lit. din Legea 85/2006.
Lichidatorul a formulat întâmpinare la obiecțiunile creditorului, solicitând respingerea acestora ca nefondate. Astfel, așa cum s-a precizat si in raportul asupra cauzelor si împrejurărilor ce au dus la apariția stării de insolvență, lichidatorul nu a omis să introducă acțiunea prevăzută de art. 138, ci a apreciat ca nefiind întrunite elementele răspunderii civile instituită în acest articol. Mai mult, o acțiune având un astfel de obiect nu poate fi promovată față de, in condițiile în care aceasta este decedată.
Analizând actele și lucrările dosarului, din prisma întregului material probator administrat, judecătorul-sindic apreciază că se impune admiterea propunerii de închidere a procedurii, pentru următoarele considerente:
Acțiunea în stabilire a răspunderii patrimoniale a persoanelor prevăzute de lege reprezintă o cerere incidentă care intervine intr-un cadru procesual preexistent, respectiv cel declanșat prin cererea privind inițierea procedurii insolvenței. Condițiile reglementate de art. 138 alin 3 sunt justificate de intenția legiuitorului de a atribui comitetului creditorilor o calitate procesuală activă subsidiară, circumstanțiată de lipsa de diligență a titularului acestei acțiuni, respectiv a lichidatorului.
In cauza dedusă judecății, in raportul asupra cauzelor ce împrejurărilor ce au dus la apariția stării de insolvență cu menționarea persoanelor cărora le-ar fi imputabilă și asupra existentei premiselor angajării răspunderii acestora în condițiile art. 138, lichidatorul a menționat că declinul economic se datorează unui management necorespunzător.
Trebuie însă menționat faptul că o cerere de chemare in judecată, pe lângă condițiile speciale impuse de legea insolvenței, trebuie să îndeplinească și condițiile generale legate de exercițiul dreptului la acțiune, instituite de dreptul comun. Una din condițiile de exercițiu ale acțiunii civile este capacitatea persoanei și față de circumstanțele spetei respectiv faptul că unul din foștii administratori statutari al debitoarei, a decedat in cursul anului 2004, o acțiune promovata in contradictor cu aceasta ar reprezenta doar un demers formal, ce ar duce la tergiversarea procedurii și implicit acumularea unor noi cheltuieli de procedură.
Cererea de autorizare vizând fostul administrator statutar se impune de asemenea a fi respinsă pentru neîntrunirea condițiilor impuse de art. 138 alin. 3 din Legea nr. 85/2006, întrucât aceste prevederi legale nu conferă automat creditorilor dreptul de a promova acțiunea în răspundere, în special în condițiile în care lichidatorul judiciar și-a exprimat poziția în sensul că nu se impune promovarea unei astfel de acțiuni. O acțiune în stabilirea răspunderii personale poate fi primită numai în cele două situații limitativ prevăzute de dispozițiile art. 138 alin. 3 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, respectiv:
1. omisiunea lichidatorului de a indica persoanele culpabile
2. omisiunea de a formula acțiunea în răspundere, în situația în care aceasta amenință să se prescrie, situații ce nu se regăsesc în cauză, iar autorizarea în vederea promovării unei astfel de acțiuni ar aduce atingere principiului legalității.
Judecătorul-sindic are în vedere faptul că argumentele de esență ale creditorului au în vedere omisiunea lichidatorului de a promova o acțiune in stabilirea răspunderii personale. fiind astfel incidente dispozițiile din teza a doua a art. 138 alin 3.
In înțelesul literal al termenului, omisiunea indicării în raport a persoanelor răspunzătoare s-ar referi doar la situația în care, deși informațiile cu privire la aceste persoane existau, acestea nu au fost trecute totuși in raport, fiind uitate. Pornind de la această interpretare, în practica judiciară s-a exprimat opinia în sensul că nu se poate reține că ar fi vorba de o omisiune în înțelesul legii, in sensul neindicării persoanelor sau al neformulării acțiunii, in cazul in care în raport s-a indicat de către administratorul judiciar /lichidator că nu au rezultat informații privind incidenta in cauza a vreuneia din faptele limitativ prevăzute de lege în art. 138 alin 1, lit. a-
n cauza dedusă judecății, in raportul asupra cauzelor ce împrejurărilor ce au dus la apariția stării de insolvență cu menționarea persoanelor cărora le-ar fi imputabilă și asupra existentei premiselor angajării răspunderii acestora în condițiile art. 138, raport necontestat de creditor în termenul legal, lichidatorul arată că din analiza indicatorilor financiari rezultă că declinul economic se datorează unui management necorespunzător. Retine de asemenea instanța din întâmpinarea depusă de lichidator la cererea de autorizare faptul ca in cauză nu se regăsesc elemente probatorii în susținerea unei astfel de acțiuni.
În condițiile în care creditorul bugetar nu a înțeles să conteste raportul asupra cauzelor și împrejurărilor ajungerii debitorului în insolvență și nici să participe activ în cadrul procedurii prin depunerea de înscrisuri sau prezentarea altor elemente probatorii care să contureze existenta vreuneia din faptele prevăzute limitativ în dispozițiile art. 138 din Legea nr. 85/2006, cererea de autorizare se dovedește a fi doar un demers formal și urmează a fi respinsă.
De asemenea, în ceea ce privește obiecțiunile creditorului B, judecătorul-sindic are în vedere faptul că în cuprinsul acestora nu se invoca neregularități ale raportului întocmit de lichidator, ci doar omisiunea din partea acestuia de promovare a unei acțiuni in stabilirea răspunderii personale.
Raportul final prezentat de către lichidatorul judiciar este amplu si reprezintă o analiză completă a activității acestuia, iar omisiunea promovării acțiunii in atragerea răspunderii instituită de art. 138 din legea 85/2006, justificată de lichidator pe circumstanțe obiective de fapt si de drept, nu reprezintă un motiv de continuare a procedurii, cu atât mai mult cu cât cererea de autorizare a fost respinsă. Pasivitatea creditorului pe toată durata premergătoare formulării cererii de declanșare a procedurii de către debitoare și pe toată durata procedurii falimentului nu justifică reacția acestuia de după depunerea raportului final de activitate, în condițiile în care creanța creditorului a fost preluata de la. pe baza de protocol încă din anul 2004 iar de atunci nu a întreprins nici un demers in vederea executării acesteia.
În condițiile în care debitorul falit, după cum s-a constatat, nu deține bunuri sau elemente de patrimoniu valorificabile, nu are disponibilități în conturi bancare și nu au fost identificate nici creanțe ce ar fi putut fi încasate în numele acestuia care să asigure acoperirea creanțelor creditorilor, procedura este lipsită de obiect, în cauză fiind incidente dispozițiile art. 131 din Legea nr. 85/2006, astfel încât instanța urmează a hotărî închiderea procedurii și radierea debitorului din evidențele registrului comerțului și cele fiscale, continuarea procedurii neavând ca finalitate decât majorarea nejustificată a cheltuielilor de procedură.
In baza dispozițiilor art. 135 din lege, instanța va dispune notificarea închiderii procedurii debitorului, creditorilor, Direcției Generale a Finanțelor Publice I și Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Iași pentru efectuarea mențiunii de radiere, prin publicarea în Buletinul procedurilor de insolvență, iar în temeiul dispozițiilor art. 136 descărcat lichidatorul de orice îndatoriri si responsabilități. Pentru activitatea desfășurată, s-a aprobat în parte decontul de cheltuieli prezentat de către lichidatorul judiciar, sumele urmând a fi suportate din fondul de lichidare.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs creditoarea B, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, cu următoarea motivare:
Principalul motiv constă în faptul că nu a fost depus în cadrul procedurii insolvenței un raport amănunțit privind cauzele și împrejurările care au condus la starea de insolvență încălcându-se astfel dispozițiile art. 25 alin. 1 lit. a), art. 55 și ale dispozițiilor Legii nr. 85/2006. Se impunea ca lichidatorul să verifice amănunțit și să stabilească în ce mod a fost condusă societatea și să nu se rezume la a concluziona că societatea a fost condusă defectuos și aceasta a determinat insolvența societății.
Principala atribuție a administratorului/lichidatorului judiciar este aceea de a face demersurile necesare pentru a reconstitui actele societății și potrivit art. 25 și 55 din Legea nr. 85/2006 să examineze activitatea debitorului asupra căruia se inițiază procedura în raport de situația de fapt pentru a întocmi un raport amănunțit privind cauzele și împrejurările care au dus la insolvență.
De altfel, chiar lichidatorul fiind investit prin lege (art. 138 din Legea nr. 85/2006) ar fi trebuit să solicite angajarea răspunderii fostei conduceri administrative, iar în aceste circumstanțe, instanța a respins cererea de autorizare formulată de în vederea acționării în instanță și angajarea răspunderii persoanelor care au cauzat starea de insolvență a societății falite.
Este evidentă preocuparea legiuitorului în a oferi creditorilor orice posibilitate de a-și recupera creanțele, inclusiv de la membrii organelor de conducere ai debitorului, prin introducerea textelor de lege citate anterior, obligativitatea comandamentului juridic al normei juridice urcând în speță până la imperativ. Or, în cauză cuantumul creanței a rămas nemodificat.
Reducerea la o simplă frază cu caracter general, impersonal, al raportului privind cauzele și împrejurările ce au contribuit la ajungerea debitorului în stare de insolvență și fără formularea unei acțiuni de atragere a răspunderii înseamnă înfrângerea imperativității dispozițiilor legale corespunzătoare, având ca efect direct crearea unei practici judiciare deosebit de periculoasă, creditorii fiind puși în situația de a nu mai avea nicio cale pentru recuperarea creanțelor, chiar dacă administratorii debitoarei ar fi săvârșit vreuna dintre faptele prevăzute de art. 138 din Legea nr. 85/2006, ceea ce este în contradicție atât cu principiile procedurii insolvenței comerciale, cât și cu scopul legii prevăzut de dispozițiile art. 2.
Pentru aceste motive invocate, solicită casarea sentinței recurate în vederea redeschiderii procedurii.
Recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Critica referitoare la nedepunerea în cadrul insolvenței a raportului amănunțit privind cauzele și împrejurările care au condus la starea de insolvență este nefondată, în condițiile în care acest raport a fost depus la data de 23.02.2009 ( 26 și urm. din vol. II, dosar nr- al Tribunalului Iași ), iar obiecțiunile formulate de creditoarea se referă exclusiv la omisiunea formulării de către lichidator a unei acțiuni în răspundere întemeiată pe dispozițiile art. 138 din Legea nr. 85/2006.
În ceea ce privește cererea formulată de privind autorizarea acestei creditoare de a formula acțiunea în răspundere personală a organelor de conducere ale debitoarei, în conformitate cu dispozițiile art. 138 alin. 3 din Legea nr. 85/2006, se reține că soluția judecătorului sindic este corectă.
Astfel, reținând că dispozițiile art. 138 alin. 3 din Legea nr. 85/2006 recunosc legitimitate procesuală activă creditoarei, Curtea reține că nu sunt îndeplinite condițiile referitoare la omiterea administratorului judiciar/lichidatorului judiciar de a indica în raportul întocmit în conformitate cu art. 59 din lege, a persoanelor vinovate de producerea stării de insolvență a debitoarei.
Curtea mai reține că judecătorul sindic nu poate aprecia asupra oportunității autorizării, ci numai asupra legalității, respectiv dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 138 alin. 3 din lege.
În raportul asupra cauzelor și împrejurărilor care au condus la apariția stării de insolvență a debitoarei "", lichidatorul judiciar a precizat că neplata creanțelor a fost cauzată de managementul necorespunzător.
Nefiind îndeplinite condițiile expres prevăzute de art. 138 alin. 3 din legea insolvenței, Curtea nu va mai analiza criticile recurentei referitoare la faptele presupus a fi săvârșite de persoanele aflate în organele de conducere ale debitoarei.
Raportat acestor considerente, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul și va menține sentința recurată pentru considerentele expuse.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul declarat de creditoarea Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului B împotriva sentinței comerciale nr. 328/S/26.05.2009, pronunțată de Tribunalul Iași - judecător sindic, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 23 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red.
Tehnored.
Tribunalul Iași: -
21.12.2009
2 ex.
Președinte:Camelia GheorghiuJudecători:Camelia Gheorghiu, Liliana Palihovici, Cipriana Poiană
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
