Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 443/2010. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIE Nr. 443/2010
Ședința publică de la 23 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Danusia Pușcașu
JUDECĂTOR 2: Axente Irinel Andrei
JUDECĂTOR 3: Claudia
GREFIER:
Pe rol, recursul declarat de contestatoarea COMUNA PRIN PRIMAR împotriva Sentinței civile nr. 2525/26.10.2009 pronunțată în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata SC SRL PRIN LICHIDATOR JUDICIAR, având ca obiect procedura insolvenței -contestație la raportul lichidatorului.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru recurentă, consilier juridic.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recurenta este scutită de plata taxelor judiciare
S-a prezentat referatul cauzei, constatându-se că s-a înregistrat la dosar întâmpinare din partea lichidatorului judiciar, prin care se solicită respingerea recursului formulat de Comuna, prin primar, ca neîntemeiat.
Se comunică un exemplar din întâmpinare cu reprezentanta recurentului.
Reprezentanta recurentului declară că nu are de formulat alte cereri în probațiune și nici excepții de invocat.
Curtea, în urma deliberării, apreciază că la dosar există suficiente probe pentru justa soluționare a cauzei, constată că prezentul recurs se află în stare de judecată, închide faza probatorie și acordă cuvântul pentru concluzii asupra recursului.
Reprezentanta recurentei solicită admiterea recursului, casarea sentinței recurate și urmare rejudecării fondului, obligarea debitorului să predea bunurile în litigiu în baza investițiilor ce trebuiau efectuate în primii doi ani contractuali.
Solicită preluarea bunurilor în contul redevenței neplătite de către debitoare, în baza art. 9 alin. 2 din contractul de concesiune și art. 6 alin. 3 din contract conform cărora, investițiile vor fi predate gratuit. Autoritatea publică nu poate să cumpere investițiile iar compensarea nu este posibilă nefiind întrunite condițiile Legii nr. 85/2006 și nici condițiile cerute creanței debitoarei, de a fi certă, lichidă și exigibilă. Precizează că redevența nu a fost încasată și nu a fost înscrisă nici în tabelul creditorilor
CURTEA,
Prin sentința civilă nr. 2525 din 26 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Sălaj, în dosar nr-, s-a respins ca nefondată contestația creditoarei Comuna, împotriva raportului nr. 180/2009, întocmit de lichidator, reprezentanta debitoarei SC SRL.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că prin sentința civilă nr. 2347/20.10.2008, pronunțată de Tribunalul Sălaj, în dosarul acvirat nr-, s-a dispus deschiderea procedurii insolvenței împotriva debitoarei SC SRL
Prin contractul de concesiune nr. 1567/09.06.2003, contestatorul a concesionat debitoarei obiectivul " ", pentru amenajare și exploatare, durata concesiunii fiind de 49 de ani, începând cu 09.06.2003.
Ulterior prin sentința civilă nr. 545/23.03.2009 a Tribunalului Sălajs -a dispus începerea falimentului debitoarei, deoarece debitoarea nu mai avea posibilitatea realizării obiectului contractului de concesionare.
Prin raportul contestat lichidatorul a supus adunării generale a creditorilor aprobarea vânzării bunurilor debitoarei cumpărătorului identificat, Comuna, respectiv lucrările de investiții efectuate la ștrandul concesionat, prin compensare, având în vedere că petenta, are calitatea de creditor.
Lichidatorul a propus lichidarea lucrărilor de investiții la valoarea contabilă, pentru că debitoarea nu are disponibil în contul de lichidare, neavând alte bunuri sau creanțe.
S-a avut în vedere că bunul reprezintă lucrări de construcții neterminate care se află pe terenul domeniul public, care nu pot fi ridicate și vândute decât proprietarului terenului, respectiv contestatoarei.
Bunul face parte din patrimoniul debitoarei.
S-a reținut că în această situație nu sunt aplicabile prevederile art. 6 alin. 3 din contractul de concesiune, privind predarea în mod gratuit concedentului-contestator a investițiilor realizate de debitor, pentru că această clauză contractuală se aplică doar "la încetarea contractului de concesiune prin ajungere la termen" conform aceluiași alineat.
Or, din termenul de 49 de ani nu au trecut decât 6 ani, deci contractul nu a încetat prin ajungerea la termen ci prin faliment.
Debitoarea nu are alte bunuri în patrimoniu și nici o persoană nu a dorit cumpărarea investițiilor de construcții realizate pe imobilul contestatoarei.
Pentru aceste motive, în baza art. 11 lit. l din Legea nr. 85/2006 modificată, a fost respinsă ca nefondată contestația.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs contestatoarea Comuna, solicitând admiterea recursului, casarea sentinței și în consecință obligarea debitorului prin lichidator la predarea bunurilor în litigiu, în contul investițiilor ce trebuiau efectuate în primii doi ani contractuali.
În motivarea recursului arată că judecătorul sindic nu a ținut cont de faptul că raportul nu a fost supus aprobării Adunării creditorilor, acest raport fiind comunicat creditorilor în cadrul ședinței din 25.05.2009, fiind deja întocmit.
O altă problemă de care judecătorul sindic nu a ținut cont este faptul că lichidatorul nu a identificat niciun cumpărător, Comuna neexprimându-și niciodată dorința de a achiziționa bunurile în discuție.
Arată că aceste bunuri revin contestatoarei, în baza scutirii de la plata redevenței acordate pe primii doi ani contractuali. Potrivit contractului cât și caietului de sarcini, debitorul avea obligația de a efectua anumite lucrări în schimbul scutirii de la plata redevenței pe primii doi ani.
Nu are nici o relevanță faptul că aceste lucrări revin contestatorului, fiind o compensare cu redevența pe care au primit-o și pe care nu au inclus-o în creditorilor.
În același sens sunt și prevederile art.9 alin.2 din contractul de concesiune unde se arată că, la încetarea din orice cauză a acestuia, bunurile de preluare vor fi repartizare conform art.6 alin.3 din contract, respectiv investițiile realizate în primii doi ani, perioadă în care s-a acordat scutire de la plata redevenței vor fi predate în mod gratuit.
Precizează faptul că nu este de acord nici cu compensarea nici cu cumpărarea bunurilor, nefiind îndeplinite condițiile cerute de lege, pentru a putea fi operabile. Astfel, potrivit art.52 din Legea nr. 85/2006, compensarea poate fi cerută numai de către creditor.:1
De asemenea, prin art.52 se arată că pentru a putea opera compensarea ar fi trebuit ca la data deschiderii procedurii, condițiile prevăzute de lege în materie de compensare să fie îndeplinite, însă, creanța debitorului nu întrunește cumulativ cele trei cerințe cerute, nefiind certă, lichidă și exigibilă.
Arată că nici prevederile din Codul civil, pe care își întemeiază lichidatorul acțiunea, nu justifică compensarea, cererea fiind lipsită de temei și din acest considerent.
In primul rând, în discuție este un contract administrativ, nu unul civil. Contractul de concesiune al bunurilor aflate în domeniul public a unităților administrativ-teritoriale este supus prevederilor unor legi speciale, bunurile aflate în domeniul public fiind scoase din circuitul civil, fiind inalienabile, insesizabile și imprescriptibile.
În al doilea rând, art.1144 și următoarele arată că pentru a se putea stinge prin compensare două datorii, acestea trebuie să îndeplinească deodată condițiile prevăzute de lege, ambele creanțe ar trebui să fie certe, lichide și exigibile. Ori, creanța invocată de lichidator nu întrunește niciunul, din aceste trei condiții.
Consideră că nu sunt aplicabile nici prevederile art. 992 Cod civil, deoarece compensarea invocată nu are nicio legătură cu plata ne datorată.
În ceea ce privește motivele pentru care nu recunoaște că lucrările invocate ar fi ale debitorului, arată că lichidatorul nu a prezentat niciun act concludent din care să reiasă valoarea lucrărilor. S-au depus doar două facturi emise de către o altă societate pentru debitoare. Astfel. atât din constatările lichidatorului, cât și ale contestatorului, reiese că respectivele lucrări au fost, în mare parte, realizate cu materiale refolosite, unele, probabil, procurate chiar din construcțiile demolate fără autorizație. Din expertiza judiciară efectuată în dosarul prin care solicită rezilierea contractului pentru nerespectarea de către debitor a obligațiilor, reiese că valoarea investițiilor este mult mai mică. In aceste condiții, realitatea datelor evidențiate în contabilitatea debitorului poate fi pusă sub semnul indoielii, existând semne că ar fi fictivă.
De altfel, lichidatorul recunoaște că nicăieri în actele contabile nu a găsit devize sau situații de lucrări care să justifice sumele invocate.
Mai arată că debitorul nu a evidențiat în contabilitate în mod distinct materialele utilizate, nu a respectat prevederile legale nici în ceea ce privește efectuarea lucrărilor, respectiv nu a întocmit un proiect de lucrări, nu a solicitat nici autorizație de demolare și nici autorizație de construcție, nu a obținut avizele necesare, etc.
Compensarea este imposibilă cu atât mai mult cu cât în discuție este o creanță bugetară, așadar "bani publici" a căror întrebuințare este atent verificat de organele de control ale statului. Acceptarea compensării ar însemna să prejudicieze bugetul local de două ori. O dată pentru faptul că acele lucrări, sunt făcute în baza contractului, ca obligație contractuală, iar a doua oară pentru faptul că ar însemna ca pe lângă faptul că nu a primit nici redevența și nici taxele aferente, să se dea bani din bugetul comunei.
Consideră că este falsă afirmația lichidatorului, potrivit căreia refuzând preluarea lucrărilor, contra cost, ar însemna o îmbogățire fără just temei. În mod cert, lucrările efectuate nu au ca efect sporirea patrimoniului contestatorului, fiind vorba de improvizații improprii folosirii lor indiferent de scop. De asemenea, nu se poate vorbi nici de o diminuare a patrimoniului debitorului cât vreme aceste "începuturi" de lucrări au fost efectuate în baza unui contract încheiat tocmai în ideea de a aduce beneficii ambelor părți.
Intimata SC SRL J, prin întâmpinare (8-12) a solicitat respingerea recursului formulat de Comuna împotriva Raportului nr. 180/25.05.2009 și menținerea sentinței Tribunalului Sălaj ca temeinică și legală.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate și având în vedere dispozițiile art.3041proc.civ. Curtea l constată următoarele:
Prin hotărârea judecătorului sindic s-a stabilit modalitatea de vânzare a bunurilor aflate în patrimoniul debitoarei SC SRL J respectiv vânzarea către un cumpărător identificat în persoana Primăriei Comunei și compensarea creanțelor deținute de acest creditor.
Deoarece în urma examinării activității economice a debitoarei administratorul judiciar a identificat conform balanței de verificare întocmită la data de 30 septembrie 2009 un obiectiv denumit "amenajări construcții " înregistrat în evidența contabilă în contul 2111, precum și fișa mijlocului fix a acestui obiectiv cu o valoare de inventar de 71971,21 lei din care s-a amortizat 16971,21 lei astfel încât lichidatorul procedând la data de 1 aprilie 2009 la inventarierea patrimoniului a constatat că lucrările de investiții în mod eronat au fost înregistrate în contabilitate, acestea nefiind finalizate ci dimpotrivă având caracterul unor investiții în curs, care se aflau amplasate pe terenul proprietate publică a Comunei administrat de Primăria comunei și concesionat debitoarei prin insolvență conform contractului de concesiune pe o perioadă de 49 ani.
Întrucât în patrimoniul debitoarei nu au fost identificate alte bunuri sau disponibilități bănești, lichidatorul judiciar a solicitat prin adresa nr. 110 din 13.04.2009 Primăriei comunei un răspuns cu privire la preluarea lucrărilor de investiții efectuate de către concesionar, ca urmare a deschiderii procedurii falimentului respectiv lichidarea patrimoniului acestei societăți, în baza art. 1 alin. 3 pct.b din contractul de concesiune.
La rândul său recurenta cu adresa nr. 2235 din 7.05.2009 comunică lichidatorului judiciar că dimpotrivă nu este de acord cu preluarea acestor lucrări de investiții întrucât conform prevederilor art.7.1.1 din de sarcini trebuie să predea atât bunurile obiect al concesiunii, cât și construcțiile cu au rezultat în urma investițiilor făcute, libere de orice sarcini, iar în conformitate cu art.6 alin.3 din contract, concedentul are dreptul de a-și manifesta intenția de a dobândi contra cost bunurile de preluare, cu mențiunea expresă că din această categorie nu fac parte investițiile realizate în perioada în care concesionarul a beneficiat de scutirea la plata redevenței.
Prin urmare urmează a se analiza în raport de clauzele înserate în contractul de concesiune, în ce măsură, Primăria comunei poate fi obligată să preia în patrimoniu lucrările de investiții efectuate de debitoare pe terenul concesionat, și urmare a calității de creditor a acesteia să poată fi operată compensarea.
Un prim aspect de menționat este acela că lichidatorul judiciar nu a identificat nici un cumpărător pentru vânzarea bunului aflat în patrimoniul debitoarei, dimpotrivă recurenta neexprimându-și niciodată dorința de a achiziționa investițiile realizate la obiectivul ce a făcut obiectul concesiunii.
Pe de altă parte potrivit art.9 alin.2 din contractul de concesiune, la încetarea din orice cauză a acestuia, bunurile de preluare vor fi repartizate conform art.6 alin.3 din contract, respectiv investițiile realizate în primii doi ani, perioadă în care s-a acordat scutire de la plata redevenței. În același timp prevederile contractului de concesiune se aplică și la încetarea acestuia înainte de termen.
Cât privește compensarea pe care lichidatorul judiciar a propus-o a se realiza prin raportul întocmit, Curtea reține că textul legal ce permite o atare compensare în procedura insolvenței este art.52 din Legea nr.85/2006, compensare ce poate fi cerută numai de creditor. Nu în ultimul rând pentru a opera o atare compensare ar fi trebuit ca la data deschiderii procedurii condițiile prevăzute de lege în materie de compensare să fie îndeplinite, însă creanța debitorului nu întrunește cumulativ cerințele aceasta nefiind certă, lichidă și exigibilă.
În concret lichidatorul judiciar nu a prezentat nici un act din care să rezulte valoarea lucrărilor ci doar două facturi emise de către o altă societate pentru debitoare, fără a avea însă anexate precizarea expresă a investițiilor realizate.
Pentru toate aceste considerente Curtea constată că judecătorul sindic a făcut o greșită aplicare a legii atunci când a respins contestația împotriva raportului nr.180 din 25 februarie 2009 întocmit de lichidator prin care a fost convocată adunarea creditorilor pentru aprobarea modalității de vânzare a lucrărilor de investiții efectuate de către debitor, prin vânzarea directă către un cumpărător identificat, în speță nefiind întrunite condițiile pentru a fi supuse spre aprobare o atare vânzare de vreme ce însăși așa-zisul cumpărător refuză încheierea unui astfel de contract.
Nici condițiile privind compensarea creanțelor nu sunt întrunite în speță motiv pentru care în temeiul dispozițiilor art.312 alin.1 proc.civ. raportat la art.304 pct.9 proc.civ. se impune admiterea recursului declarat de Comuna iar hotărârea judecătorului sindic va fi modificată în sensul admiterii contestației creditorului Comuna împotriva Raportului nr. 180/25.02.2009 și în consecință va obliga lichidatorul să predea creditorului contestator bunurile în discuție în mod gratuit și liber de sarcini.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de COMUNA împotriva sentinței civile nr. 2525 din 26.10.2009 pronunțată în dosar - al Tribunalului Sălaj pe care o modifică în sensul că admite contestația formulată de prin primar împotriva raportului nr. 180/25.02.2009 și în consecință obligă lichidatorul să predea creditorului contestatar bunurile în discuție în mod gratuit și libere de sarcini.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 23 februarie 2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
- - --- - -
GREFIER
Red.CI
Dact./5ex./04.03.2010
Președinte:Danusia PușcașuJudecători:Danusia Pușcașu, Axente Irinel Andrei, Claudia
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
