Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 46/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
Secția Comercială
DECIZIA NR.46/ DOSAR NR-
Ședința publică din 14 februarie 2008
PREȘEDINTE: Laura Fețeanu JUDECĂTOR 2: Doina Grigoraș
- - - - JUDECĂTOR 3: Gabriela Comșa
- - - - președinte de secție
- - grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de creditoarea "-RO" împotriva sentinței civile nr. 879/Sind din 26 noiembrie 2007, pronunțate de judecătorul-sindic în dosarul nr- al Tribunalului Brașov.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 7 februarie 2008, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta.
Instanța, în vederea deliberării, a amânat pronunțarea la data de 14 februarie 2008.
CURTEA,
Asupra recursului;
Constată că prin cererea formulată creditoarea -RO a solicitat deschiderea procedurii de insolvență împotriva debitoarei pentru realizarea creanței în valoare de 38700 lei.
Debitoarea a formulat contestație, cerând respingerea cererii creditoarei pentru că este în curs de judecată un dosar între aceleași părți, pe rolul Tribunalului Brașov și că nu este în stare de insolvență.
Prin sentința civilă nr.879/26.11.2007 a Tribunalului Brașovs -a admis contestația debitoarei și în consecință s-a respins cererea de deschidere a procedurii insolvenței.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că dreptul de creanță pretins de creditoare nu este cert, lichid și exigibil, între părți existând obligații reciproce cu privire la care pe rolul Tribunalului Brașov este un litigiu, nefiind întrunite condițiile prevăzute de art.3 pct.6 din Legea nr.85/2006.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs creditoarea -RO solicitând modificarea acesteia în sensul respingerii contestației debitoarei.
În motivarea recursului, întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.7, 8 și 9, art.3041Cod procedură civilă, se arată următoarele:
În legătură cu litigiul de fond, instanța ar fi putut eventual suspenda judecarea cauzei de față, dacă ar fi existat legătură între acestea.
Instanța de fond era investită doar cu verificarea insolvenței debitoarei la momentul promovării cererii de deschidere a procedurii.
Nu s-a avut în vedere scopul Legii insolvenței de protejare a tuturor creditorilor societății aflate în insolvență și nu a unuia singur.
Instanța de fond ar fi trebuit mai întâi să verifice starea de insolvabilitate a debitoarei și abia după aceea să verifice creanța creditoarei.
Al doilea motiv de recurs are în vedre împrejurarea că neexistând o hotărâre definitivă și irevocabilă prin care să fie desființat actul adițional 1/2006 încheiat între părți, ca atare creanța este certă și exigibilă.
Al treilea motiv de recurs se referă la creanța creditoarei.
Dacă se are în vedere obiectul dosarului de pe rolul Tribunalul Brașov respectiv rezoluțiunea actului adițional nr.1/2006 încheiat între părți, raportat la soluția instanței de fond, ar rezulta că prin sentința civilă nr.879/26.11.2007, instanța de fond a soluționat implicit și obiectul dosarului deoarece consideră creanța invocată din actul adițional nr.1/2006 ca fiind inexistență deci s-ar impune ca actul adițional nr.1/2006 să fie considerat ca desființat.
Al patrulea motiv de recurs se referă la nemotivarea în fapt și în drept asupra tuturor aspectelor sesizate.
Judecătorul sindic trebuia să verifice existența creanței, cu scadența depășită cu mai mult de 30 zile, incapacitatea de plată a debitoarei. Eventuale discuții se puteau face cu privire la întinderea creanței, dar numai după numirea administratorului sau lichidatorului judiciar.
Dacă numai una din cele 2 condiții respectiv creanța cu scadența depășită și starea insolvenței era îndeplinită, debitoarea putea combate insolvența numai dacă ar fi dovedit efectuarea de plăți în ultimele 30 zile anterior deschiderii procedurii.
Intimata a depus întâmpinare, solicitând respingerea recursului pentru următoarele considerente:
Instanța de fond a amânat pronunțarea și a constatat în mod corect inexistența vreunei creanței lichide, exigibile prin studierea probelor de la dosar, dar și a dosarului având ca obiect rezoluțiunea contractelor invocate de recurentă.
Înscrisurile depuse de recurentă nu probează existența vreunei creanțe, ci sunt în realitate documente fiscale care demonstrează că aceasta a încasat un avans de la intimată sume de bani pe care nu le-a restituit sau compensat.
Caracterul cert, lichid și exigibil al creanței se poate stabili numai pe calea dreptului comun și constituie condiția esențială a admisibilității unei cereri de deschidere procedurii insolvenței.
Instanța de fond s-a pronunțat și în ce privește inexistența stării de insolvență a intimatei.
Susținerile recurentei cu privire la suspendarea judecății, la obligația de a se verifica mai întâi starea de insolvență a pârâtei și numai după aceea existența creanței, nu constituie argumente juridice menite a fi luate în considerare, fiind în afara Legii insolvenței și a procedurii civile.
Examinând sentința atacată, în raport cu actele și probele dosarului, cu motivele de recurs invocate, Curtea constată că recursul este nefondat.
Potrivit art.3 pct.6 din Legea nr.85/2006 prin creditor îndreptățit să solicite deschiderea procedurii insolvenței se înțelege creditorul a cărui creanță împotriva patrimoniului debitorului este certă, lichidă și exigibilă de mai mult de 30 zile, pct.5 debitor este persoana fizică sau juridică al cărei patrimoniu este în stare de insolvență.
Insolvența este acea stare a patrimoniului debitorului care se caracterizează prin insuficiența fondurilor bănești disponibile pentru plata datoriilor exigibile și este prezumată ca fiind vădită atunci când debitorul, după 30 zile de la scadență, nu a plătit datoria sa față de unul sau mai mulți creditori.
Recurentul creditor nu era îndreptățit să solicite deschiderea procedurii prevăzute de Legea insolvenței împotriva debitoarei, întrucât creanța invocată nu este certă, lichidă și exigibilă.
Nu se impunea ca intimata să dovedească faptul că are lichidități, în condițiile în care recurentul nu a dovedit că are o creanță certă și exigibilă. Este neîntemeiată susținerea recurentei în sensul că dacă numai una din cele 2 condiții respectiv creanța cu scadența depășită și starea de insolvență era îndeplinită, debitoarea putea constata insolvența numai dacă ar fi dovedit efectuarea de plăți în ultimele 30 zile anterior deschiderii procedurii întrucât cele două condiții trebuie întrunite cumulativ față de dispozițiile legale mai sus invocate.
Creanța este certă când existența sa este neîndoielnică, adică asupra sa nu există un litigiu.
Relațiile comerciale între părți au la bază contractul nr.4/29.07.2005, completat cu actul adițional nr.1/10.02.2006.
Probele depuse de creditoare - facturi, chitanțe, extrase de cont - nu fac dovada existenței vreunei creanțe în favoarea acesteia, ci dovedesc sume achitate de debitoare în avans.
Sentința civilă nr.1695/3.11.2006 a Tribunalului Brașov prin care creditoarea este obligată a da în compensare debitoarei bunuri în valoare de - lei conform contractului de exclusivitate și a actului adițional sus menționat se referă la drepturi ale debitoarei și nu ale creditoarei.
Factura face dovada în baza art.46 Cod comercial în legătură cu existența actului juridic și cu executarea operațiunii care constituie obiectul ei, dacă este acceptată de destinatar, expres sau tacit.
În speță nu există facturi, semnate și ștampilate de debitoare cu privire la sumele de bani ce fac obiectul prezentei cauze.
Între părți există pe rolul Tribunalului Brașov un proces având ca obiect rezoluțiunea contractului de exclusivitate nr.4/29.07.2005.
Faptul că actul adițional nr. 1/10.02.2006 încheiat între părți nu s-a desființat până în prezent nu duce la caracterul cert al creanței.
Prin respingerea cererii de deschidere a procedurii insolvenței judecătorul-sindic nu s-a pronunțat asupra valabilității contractului și a actului adițional mai sus menționate, ci a analizat, motivând în fapt și în drept, dacă sunt întrunite în speță condițiile deschiderii procedurii insolvenței în baza Legii nr.85/2006, urmând ca Tribunalul Brașov să se pronunțe asupra validității acestor acte în dosarul nr.7090/2007.
Față de considerentele mai sus arătate, nefiind incidente în speță dispozițiile art.3041, 304 pct.7, 8 și 9 Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul declarat de creditoarea -RO și va menține sentința judecătorului sindic, ca fiind legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de creditoarea -Ro împotriva sentinței civile nr. 879/Sind/26.11.2007 pronunțate de judecătorul-sindic în dosarul nr.7637/26.11.2007 al Tribunalului Brașov - secția comercială și de contencios administrativ, pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi 14 februarie 2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
Red: /18.02.2008
Dact: /18.02.2008
- 2 ex. -
Judecător-sindic:
Președinte:Laura FețeanuJudecători:Laura Fețeanu, Doina Grigoraș, Gabriela Comșa
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
