Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 480/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIA COMERCIALĂ Nr. 480/2009
Ședința publică de la 03 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Olimpia Maria Stânga
JUDECĂTOR 2: Nicolae Durbacă
JUDECĂTOR 3: Gilica
Grefier
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de creditoarea AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI B împotriva Sentinței comerciale nr. 2272/C din 25 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu în Dosar nr- (nr. în format vechi 3471/2006).
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Se constată că la dosar s-a depus, în copie fax, întâmpinare din partea intimatului Active în calitate de lichidator judiciar al.
Curtea, având în vedere actele și lucrările dosarului și cererile părților de judecare în lipsă, constată cauza în stare de judecată și o lasă în pronunțare.
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată:
Prin sentința comercială nr. 2272/C/2008 pronunțată de judecător sindic în dosar nr- (nr. în format vechi 3471/2006) al Tribunalului Sibiu - Secția Comercială și de contencios Administrativ, s-a admis cererea lichidatorului judiciar Active de antrenare a răspunderii administratorului social al societății debitoare pentru suma de 51.676 lei.
În temeiul art. 131 din Legea privind procedura insolvenței s-a dispus închiderea procedurii insolvenței debitorului și radierea debitoarei din registrul comerțului.
În temeiul art. 136 din aceeași lege a fost descărcat lichidatorul judiciar de orice îndatoriri și responsabilități, iar în baza art. 135 din lege s-a dispus notificarea sentinței debitorului, creditorilor, administratorului special, Direcției Teritoriale a Finanțelor Publice, Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Sibiu, precum și publicarea în Buletinul procedurilor de insolvență.
În baza art. 4 al. 4 din Legea nr. 85/2006 s-a încuviințat utilizarea fondului de lichidare în favoarea lichidatorului judiciar pentru plata sumei de 14.625 lei, reprezentând cheltuieli de procedură.
Pentru a hotărî astfel, judecătorul sindic a reținut că deschiderea procedurii insolvenței împotriva debitoarei s-a dispus prin sentința comercială 2134/C/17.10.2006, reclamanta-creditoare DGFP făcând dovada existenței unei creanțe certe, lichide și exigibile în sumă de 98.042 lei împotriva pârâtei-debitoare, precum și a faptului că aceasta se află în încetare de plăți pentru o perioadă mai mare de 30 de zile de la data ultimei scadențe.
S-a arătat că în tabelul definitiv al creanțelor din 27.03.2007 au fost înregistrați creditorii S cu 112.780 lei, AVAS B cu 1.101,2 lei și ITM S cu 418 lei.
Întrucât debitoarea nu a întrunit condițiile de reorganizare pe bază de plan, prin sentința nr. 1454/C/5.06.2007 judecătorul sindic a dispus deschiderea procedurii falimentului împotriva debitoarei, admițând cererea administratorului judiciar formulată în temeiul art. 107 lit. B din Legea nr. 85/2006.
S-a motivat că din rapoartele lichidatorului judiciar a rezultat că debitoarea nu dispunea de niciun patrimoniu și niciun fel de bunuri sau disponibilități care să permită valorificarea în scopul acoperirii creanțelor sau a cheltuielilor de procedură, însă din situațiile economico-financiare ale societății-debitoare lichidatorul a constatat că administratorul social a ridicat nejustificat din casieria societății sume de bani în cuantum de 51.676 lei.
La cererea creditorilor, lichidatorul judiciar a formulat cerere de antrenare a răspunderii administratorului social, în baza art. 138 lit. e din Legea nr. 85/2006.
Judecătorul sindic a arătat că, la interogatoriu, administratorul social a recunoscut că societatea a înregistrat în contul 461 "debitori" o sumă de 51.676 lei, pe care personal a ridicat-o din casierie, însă a menționat că din banii respectivi a cumpărat o serie de materiale, scule, drujbe, grinzi metalice, precum și benzină, dar nu a depus dovezi că acestea au fost utilizate în folosul societății.
În consecință, judecătorul sindic a constatat că sunt îndeplinite condițiile art. 138 lit. e din Legea nr. 85/2006 privind antrenarea răspunderii administratorului, apreciind că este dovedit că acesta a folosit suma menționată în interes propriu.
Sub aspectul lichidării societății debitoare, raportat la raportul final și la bilanțul general, s-a reținut că societatea nu dispune de bunuri sau disponibilități care să permită valorificarea și acoperirea creanțelor, astfel că sunt întrunite condițiile art. 131 din lege pentru închiderea procedurii falimentului împotriva societății debitoare.
În temeiul art. 4 al. 4 din lege s-a aprobat, apoi, decontul de cheltuieli aferent perioadei 7.12.2006 - 28.10.2008 privind plata lichidatorului cu suma de 14.625 lei.
Împotriva acestei sentințe, creditoarea Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului - Sad eclarat recurs în termen și motivat solicitând să fie modificată în sensul ca, înainte de închiderea procedurii, să fie desemnat un executor judecătoresc, în vederea punerii în executare a sentinței de atragere a răspunderii patrimoniale a fostului administrator al debitoarei.
A motivat că s-a închis procedura falimentului cu aplicarea greșită a dispozițiilor art. 131 din Legea nr. 85/2006, raportat la art. 4 al. 4 din aceeași lege, întrucât anterior erau necesare demersuri materializate în solicitarea de fonduri de la creditori și de la registrul comerțului și, numai dacă astfel de sume nu s-ar fi putut obține, se putea trece la aplicarea dispozițiilor art. 131.
A pretins recurenta că înaintea închiderii procedurii judecătorul sindic trebuia să desemneze un executor judecătoresc, căruia lichidatorul să-i pună la dispoziție tabelul creditorilor și, în baza acestuia, să procedeze la distribuirea către creditori a sumelor rezultate din executarea silită a bunurilor fostului administrator, că închizându-se procedura și descărcându-se lichidatorul de sarcini, acesta nu mai are obligația să contacteze un executor judecătoresc, iar creditorii sunt în imposibilitatea de a proceda la executarea silită și de a-și îndestula creanțele neacoperite.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 299-316 din pr.civ. și prevederile Legii nr. 85/2006.
Prin întâmpinare (11) lichidatorul judiciar Active a solicitat respingerea recursului, motivând că recurenta dă o greșită interpretare dispozițiilor art. 142 din Legea nr. 85/2006 și că printre atribuțiile judecătorului sindic stabilite prin art. 11 al. 1 din lege nu se regăsește sarcina de numire a unui executor judecătoresc.
Examinând sentința atacată, prin prisma motivelor invocate precum și sub toate aspectele, în aplicarea prevederilor art. 3041.pr.civ. se constată că recursul nu este fondat.
Este adevărat că, în conformitate cu dispozițiile art. 131 din Legea nr. 85/2006, pentru a se putea dispune închiderea procedurii este necesar a fi îndeplinite cumulativ două condiții: să nu existe bunuri în averea debitorului sau acestea să fie insuficiente pentru acoperirea cheltuielilor administrative, în speță societatea debitoare aflându-se în prima ipoteză, și ca nici un creditor să nu se ofere să avanseze sumele necesare acoperirii cheltuielilor administrative.
În ceea ce privește această ultimă cerință, potrivit procesului verbal al adunării creditorilor din 18.03.2008 niciunul dintre creditori nu a înțeles să avanseze vreo sumă pentru instrumentarea probei cu expertiza contabilă în acțiunea în atragerea răspunderii administratorului. Apoi, creditoarei AVAS i s-a comunicat un exemplar al raportului final ( 288, 280-284 dosar fond, vol. II), astfel că, în calitate de parte interesată în continuarea procedurii, luând cunoștință despre inexistența bunurilor și a disponibilităților în averea debitoarei, putea să se ofere să avanseze sumele necesare pentru cheltuielile administrative. Cum însă nu a acționat în acest mod, nu mai poate pretinde în recurs că judecătorul sindic în mod greșit a închis procedura falimentului, prevalându-se de dispozițiile art. 131 în sensul arătat.
Pe de altă parte, nu poate fi primită nici aserțiunea recurentei în legătură cu obligația judecătorului sindic de a desemna un executor judecătoresc înainte de închiderea procedurii.
Astfel, conform art. 142 al. 1 din Legea nr. 85/2006, executarea silită împotriva persoanelor prevăzute de art. 138 se efectuează de către executorul judecătoresc potrivit Codului d e procedură civilă.
În baza art. 3731și art. 3711.pr.civ. cererea de executare silită se depune de către creditor, iar cheltuielile de executare se suportă de partea ce solicită îndeplinirea actelor de executare sau, în cazul actelor dispuse din oficiu, cheltuielile se avansează de către creditor.
În consecință, susținerile recurentei privind nerespectarea de către lichidatorul judiciar a obligației de punere în executare a hotărârii de atragere a răspunderii fostului administrator nu sunt întemeiate, întrucât obligația de punere în executare a acestei hotărâri o are creditorul - parte în cauză, și nu lichidatorul judiciar, care este reprezentantul debitoarei.
Unica obligație, pe care o are lichidatorul judiciar, potrivit art. 142 al. 2 din Legea nr. 85/2006, este de a pune la dispoziția executorului judecătoresc tabelul definitiv consolidat, obligație ce rezultă din lege, descărcarea lichidatorului judiciar de obligațiile referitoare la procedură putând opera.
Pentru cele expuse, în temeiul art. 312 al. 1.pr.civ. se va respinge recursul de față, cu consecința menținerii sentinței atacate, ca legală și temeinică.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Respinge recursul formulat de creditoarea Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului - AVAS împotriva sentinței nr. 2272/C/25.11.2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu, în dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 3.06.2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
Red.
Th.
Ex.2/13.08.2009
Jud fond
Președinte:Olimpia Maria StângaJudecători:Olimpia Maria Stânga, Nicolae Durbacă, Gilica
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
