Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 485/2009. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA nr. 485/
Ședința publică din 14 Mai 2009
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea recursului formulat de, cu domiciliul în T str.- -.2.15 județul H, împotriva sentinței nr.2898 pronunțată de Tribunalul Harghita la 15.12.2008 în dosarul nr-.
La apelul nominal se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că recursul este declarat și motivat în termenul procedural, fiind timbrat cu o taxă judiciară de timbru în sumă de 20.00 lei și cu un timbru judiciar în valoare de 0,15 lei, iar intimata-creditoare DGFP Had epus întâmpinare, aceasta solicitând judecarea cauzei și în lipsă, conform art.242 alin.2 Cod procedură civilă.
În raport de actele și lucrările dosarului, instanța reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Prin sentința nr.2898 pronunțată de Tribunalul Harghita la 15.12.2008 în dosarul nr- s-a admis acțiunea formulată de lichidatorul M-C și în consecință în baza art. 138 alin.1 lit. a din Legea nr. 85/2006, a fost obligat administratorul, să plătească în contul de faliment al debitoarei T, suma de 101.552,54 RON.
Pentru a pronunța această hotărâre judecătorul sindic a reținut următoarele:
Prin raportul privind cauzele și împrejurările care au condus la apariția stării de insolvență, lichidatorul arată că aceste cauze sunt lipsa de preocupare a administratorului în recuperarea creanțelor, incapacitatea conducerii societății de a efectua o analiză economică necesară asigurării unei activități profitabile și desfășurarea unui volum de activitate insuficient pentru a genera profitul necesar acoperirii datoriilor fiscale restante.
Suma de 101.552,54 RON reprezintă creanțe ale societății falite, a căror existență nu este contestată de pârât, care însă nu mai pot fi recuperate deoarece sunt atinse de termenul de prescripție. Caracterul prescris al acestor creanțe reiese din raportul privind cauzele care au generat insolvență, în care, la capitolul V pct. c, se arată că "La sfârșitul anului 2003 creanțele dețin o pondere considerabilă în cadrul activului bilanțier, respectiv 93,83%. La finele anului 2004, creanțele dețin o pondere de 90,37% în total activ bilanțier, respectiv în valoare absolută fiind de 104.958 lei. Acest sold se menține până la data deschiderii procedurii de insolvență".
În ceea ce privește apărările invocate în întâmpinare, acestea nu pot fi luate în considerare deoarece nu sunt dovedite. Astfel, la dosar nu există nici un act din care să rezulte că administratorul ar fi depus minimum de diligente în vederea recuperării creanțelor (somații, convocări la conciliere, cereri de emitere a somației de plată etc.), demersuri care nu presupuneau cheltuieli majore.
Situația descrisă mai sus se încadrează în cea prevăzută de art.138 lit.a din Legea nr.85/2006, potrivit căreia administratorii pot fi obligați să suporte pasivul debitoarei dacă au folosit bunurile sau creditele persoanei juridice în folosul propriu sau în cel al unei alte persoane.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs solicitând modificarea hotărârii în sensul respingerii cererii lichidatorului de angajare a răspunderii materiale întrucât în cauză nu s-a demonstrat că a folosit bunurile sau creditele persoanei juridice în folosul propriu sau a unei terțe persoane.
Se susține că societatea nu a putut să-și recupereze propriile creanțe întrucât administratorii societăților debitoare au părăsit țara, fiind în imposibilitate de a se judeca cu aceste societăți.
Prin întâmpinarea depusă la dosar DGFP H solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea soluției primei instanțe ca temeinică și legală, întrucât din raportul lichidatorului judiciar rezultă că o bună parte a creanțelor debitoarei SRL s-au prescris fără să se depună minime diligențe pentru recuperarea acestora. Vinovat de pasivitatea în recuperarea creanțelor se face în primul rând recurentul.
Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs invocate și în limitele prev. de art.3041pr.civ. Curtea constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Răspunderea reglementată de prev.art.138 din lege este o răspundere menită să asigure acoperirea pasivului debitorului în situația în care averea acestuia nu satisface toate creanțele debitorului, textul de lege reglementând câteva cazuri expres determinate în care membrii organelor de supraveghere sau membrii organelor de conducere ai persoanei juridice ajunsă în stare de insolvență vor fi obligați să suporte o parte a pasivului debitorului insolvent dacă prin activitatea lor au contribuit la provocarea insuficienței fondurilor bănești disponibile ca stare a patrimoniului debitorului, printre aceste fapte regăsindu-se și cea potrivit căreia persoanele mai susmenționate au folosit bunurile sau creditele persoanei juridice în folosul propriu sau în cel al unei alte persoane.
Această faptă presupune utilizarea bunurilor mobile sau imobile, corporale sau incorporale sau a creditelor acordate debitorului persoană juridică, fie de către instituțiile de credit fie de către asociații acționari sau de alte persoane juridice sau folosirea cu rea credință de către administratorul director sau reprezentant legal al societății a bunurilor sau creditului de care se bucură societatea într-un scop contrar intereselor acesteia sau în folosul lui propriu sau pentru a favoriza o altă societate.
În cauza dedusă judecății s-a reținut în sarcina pârâtului o neglijență în administrarea fondurilor societății, mai ales în ceea ce privește recuperarea creanțelor, pasivitatea manifestată de către administrator, a condus la prescrierea dreptului la acțiunea în recuperarea creanțelor de la diferiți debitori de această sancțiune a prescripției profitând societățile debitoare.
În condițiile în care s-a demonstrat că pârâtul a acționat contrar intereselor societății avute în administrare, dând dovadă de pasivitate în recuperarea creanțelor, motivele invocate de către acesta și anume plecarea administratorilor societății debitoare din țară nefiind motive obiective care să-l exonereze de răspundere, se apreciază că în mod temeinic și legal judecătorul sindic a admis cererea lichidatorului și a dispus angajarea răspunderii pentru o parte din pasivul societății debitoare.
Prin urmare, în baza disp.art.312 alin.1 rap. la art.316 din același cod, va respinge recursul ca nefondat și va menține soluția primei instanțe ca temeinică și legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de, cu domiciliul în T str.- -.2.15 județul H, împotriva sentinței nr.2898 pronunțată de Tribunalul Harghita la 15.12.2008 în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 14 Mai 2009.
PREȘEDINTE: Nemenționat | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
Red.
Tehn.
2 exemplare
17.06.2009
Jud.fond.
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
