Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 287/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIA COMERCIALĂ Nr. 287/2009
Ședința publică de la 01 Aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Doina Hârceagă
JUDECĂTOR 2: Eugenia Florescu
JUDECĂTOR 3: Gilica Popescu
Grefier - -
Pe rol se află soluționarea recursurilor formulate de pârâtul și reclamanta AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI B împotriva Sentinței nr. 2390/ C din 3 decembrie 2008 pronunțată de judecătorul sindic din cadrul Tribunalului Sibiu în Dosar nr-.
La apelul nominal se prezintă avocat pentru pârâtul recurent, fiind lipsă restul părților.
Procedura de citare este îndeplinită.
Se constată că la dosar s-a depus întâmpinare din partea intimatei
Avocata pârâtului recurent depune la dosar împuternicire avocațială, chitanțe în cuantum de 20 lei, reprezentând taxa judiciară de timbru și timbru judiciar de 0,50 lei.
Nefiind alte cereri de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Avocata pârâtului recurent solicită admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței recurate în sensul respingerii cererilor formulate de creditorii S și AVAS B întrucât nu sunt îndeplinite condițiile atragerii răspunderii pârâtului pentru parte din pasivul social. Depune un înscris privind probele aflate la dosar.
CURTEA DE APEL
Asupra recursurilor de față reține:
Prin Sentința comercială nr. 2390 din 3 decembrie 2008 judecător sindic desemnat în Dosar nr- al Tribunalului Sibiua admis în parte cererea reclamanți creditori DGFP a județului S, AVAS B în contradictoriu cu pârâtul D și ca o consecință a dispus ca o parte din pasivul debitoarei SRL în sumă de 20463,32 lei să fie suportată de pârât.
În temeiul art. 131 din Legea privind procedura insolvenței a dispus închiderea procedurii insolvenței față de debitoare și radierea acesteia de la ORC.
Pentru a hotărî în acest mod, referindu-se la actele și lucrările dosarului, judecătorul sindic a reținut și motivat în esență că în patrimoniul societății debitoare nu mai există bunuri astfel că în raport de disp art. 130 din Legea nr. 64/1995 republicată se impune închiderea procedurii falimentului și radierea acesteia de la ORC.
Cu privire la cererea având ca obiect antrenarea răspunderii patrimoniale a pârâtului cu plata pasivului rămas neacoperit judecătorul sindic a reținut că pârâtul în calitate de administrator al societății debitoare a săvârșit fapta prevăzută de art. 137 lit. a din Legea 64/1995 întrucât a creditat cu sume de bani în total cu 20463,32 lei diverse societăți de la care nu a mai recuperat sumele întrucât acele societăți au intrat în procedura falimentului; nu a deținut registru inventar și nici registru jurnal, toate aceste fapte contribuind la ajungerea societății în insolvență.
Împotriva sentinței a declarat recurs în termen pârâtul cât și creditoarea AVAS
Prin recursul depus la filele 3-7, creditoarea AVAS B critică sentința dată de judecătorul sindic prin care a fost admisă doar în parte cererea de atragere a răspunderii patrimoniale împotriva fostului administrator în persoana pârâtului și închisă procedura de faliment declanșată la societatea debitoare învederând că în mod greșit pârâtul a fost obligat să suporte doar în parte pasivul rămas neacoperit în condițiile în care obligația de reparare a prejudiciului cauzat este integrală potrivit Legii 85/2006 și art. 72 din Legea 31/1990.
Soluția de închidere a procedurii este de asemenea nelegală, susține recurentul, întrucât înainte de a se dispune închiderea procedurii erau obligatorii demersuri materializate în solicitarea de astfel de fonduri de la creditori și registrul comerțului și numai în situația în care astfel de sume nu s-ar fi putut obține se putea trece la aplicarea dispozițiilor art. 131 din Legea 85/2006.
Concluzionează că judecătorul sindic era obligat să desemneze un executor judecătoresc care să procedeze în baza tabelului pus la dispoziție de către lichidatorul judiciar la distribuirea către creditori a sumelor rezultate din executarea silită a bunurilor fostului administrator al debitoarei.
La rândul său, pârâtul a solicitat modificarea în parte a sentinței atacate în sensul respingerii cererilor de antrenare a răspunderii recurentului pentru parte din pasivul rămas neacoperit învederând că soluția judecătorului sindic este susceptibilă de modificare pentru temeiul de modificare prev de art. 304 pct. 9 Cpc.
Susține că sentința judecătorului sindic este dată cu încălcarea prevederilor art. 137 din Legea 64/1995 raportat la art. 998, 999 cod civil întrucât în cauză nu sunt îndeplinite cerințele pentru instituirea răspunderii civile delictuale, pârâtul nesăvârșind vreuna din faptele prevăzute de art. 137 alin. 1 lit. a-g din Legea 64/1995.
Faptul că pârâtul recurent era și asociat al societății cumpărătoare P & P Parma nu justifică obligarea acestuia la plata diferenței de preț întrucât vânzarea mașinilor de cusut s-a făcut la prețul pieței și în momentul în care societatea debitoare nu mai avea comenzi pentru produsele sale iar spațiile în care acestea erau plasate trebuiau eliberate și, nu în ultimul rând, calitatea de asociat al societății cumpărătoare nu putea influența efectuarea plăților într-o anume ordine.
Referindu-se la suma de 3350 lei avans contravaloare marfă achitată SRL recurentul a făcut precizarea că în materie comercială forma scrisă a contractelor nu este obligatorie iar plata avansului constituie o plată curentă în activitatea comercianților din întreaga lume și în cursul procedurii falimentului suma datorată a fost încasată existând factură și chitanță de plată în acest sens.
Creditoarea DGFP a județului S prin întâmpinarea depusă la filele 11-13 solicitat respingerea recursului ca nefondat arătând că pârâtul a săvârșit faptele prev. de art. 137 lit. a și c din Legea 64/1995 modificată și republicată.
Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs invocate cât și din oficiu în raport de dispozițiile art. 304, 304 indice 1 și 306 Cpc se constată după cum urmează.
Conform dispozițiilor alin. 1 al. art.137 din Legea 64/1995, judecătorul sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajunsă în stare de insolvență, să fie suportată de către membrii organelor de conducere - administratori, directori, cenzori și de orice altă persoană - care au contribuit la ajungerea debitorului în această situație, prin una din faptele enumerate la literele a-g din același text.
Prin urmare, în contextul dispozițiilor enunțate, atragerea răspunderii organelor de conducere ale societății debitoare, se poate face doar atunci când se dovedește ca și în cazul răspunderii delictuale reglementată de art.998,999 Cod civil, că persoanele vinovate au săvârșit una sau mai multe fapte din cele enumerate în textul precitat, că există prejudiciu și legătură de cauzalitate între faptă și ajungerea societății în stare de insolvență.
Așadar, răspunderea delictuală se întemeiază pe noțiunea de culpă, sens în care, simplele susțineri ale părții care invocă săvârșirea unor delicte, nu au valoare juridică, astfel că ar fi împotriva echității la care se referă ar. 6 din CEDO ca celui căruia i se opune o datorie să-i fie atrasă răspunderea, fără a se face dovada cauzei juridice a obligației de plată, în concret, fără a se proba comiterea faptei ilicite, cauzarea prejudiciului și legătura de cauzalitate între faptă și prejudiciu.
În speță, din cuprinsul rapoartelor întocmite de către lichidatorul judiciar desemnat în cauză filele 108-110; 140; 181, 206, rezultă că activitatea principală a societății debitoare a constat în producție de obiecte marochinărie în sistem lohn, regim care constă în importul materiilor prime și materialelor, prelucrarea acestora și exportul produselor finite obținute în urma prelucrării.
Același lichidator referindu-se la cauzele care au determinat intrarea societății în stare de insolvență a concluzionat că intrarea în insolvență a debitoarei s-a datorat pierderii contractelor cu parteneri externi, activitatea debitoarei fiind în exclusivitate bazată pe fabricarea de produse de marochinărie în lohn.
În aceste condiții nu se poate reține ca fiind îndeplinite cerințele prevăzute de dispozițiile legale mai sus enunțate pentru atragerea răspunderii pârâtului cu plata pasivului rămas neacoperit la societatea debitoare.
Împrejurarea că pârâtul nu a încasat parte din avansul acordat societății P & P Parma SRL care la rândul ei a intrat în procedura falimentului; nu a deținut registrul inventar și registrul jurnal nu justifică obligarea recurentului la plata pasivului rămas neacoperit în condițiile în care cauzele care au determinat instalarea stării de insolvență la societatea debitoare au fost pierderea contractelor cu partenerii externi în importul materiilor prime și materialelor și exportul produselor finite obținute în urma prelucrării, cauze obiective și nicidecum de natura celor prevăzute de art. 137 lit. a-g din Legea 64/1995 pretins a fi fost săvârșite de către pârât.
Așa fiind, în baza art. 312 Cpc recursul pârâtului D se va admite ca întemeiat, sentința atacată va fi modificată în parte în sensul că se va respinge cererea reclamanților DGFP S și AVAS B împotriva pârâtului pentru plata pasivului și înlătură dispoziția privind obligarea acestuia la plata sumei de 20463,32 lei.
În temeiul acelorași considerente, criticile aduse de AVAS B cu privire la neatragerea răspunderii pârâtului cu plata pasivului rămas neacoperit se dovedesc nefondate.
Nefondată se dovedește și critica vizând desemnarea unui executor pentru distribuirea sumelor rezultate din executarea silită prealabil închiderii procedurii, în raport de dispozițiile Legii 85/2006.
Așa fiind, în baza art. 312 Cpc recursul AVAS se va respinge ca nefondat.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Admite recursul pârâtului împotriva Sentinței comerciale nr. 2390/3 decembrie 2008 pronunțată de judecătorul-sindic din cadrul Tribunalului Sibiu desemnat în procedura executării silite concursuale a debitoarei SRL " ".
Modifică în parte sentința atacată în sensul că respinge cererea reclamanților DGFP S și AVAS B împotriva pârâtului și înlătură dispoziția privind obligarea acestuia la plata sumei de 20.463,32 lei.
Respinge recursul declarat de reclamanta AVAS B împotriva aceleiași sentințe.
Irevocabilă.
Pronunțată azi 1 aprilie 2009 în ședință publică.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red.
Tehnored.
Ex.2/03.04.2009
Jud fond
Președinte:Doina HârceagăJudecători:Doina Hârceagă, Eugenia Florescu, Gilica Popescu
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
