Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 492/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA COMERCIALĂ
Dosar nr. 2,-
DECIZIA COMERCIALĂ Nr. 492
Ședința publică de la 05 iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Nicolae Durbacă
JUDECĂTOR 2: Marius Irimie
JUDECĂTOR 3: Mircea Noșlăcan
Grefier - -
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de creditoarea DGFP Sibiu împotriva Sentinței civile nr. 2530/C/2008 pronunțată de judecătorul sindic în dosar nr. - al Tribunalului Sibiu.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, constatându-se că la dosar s-a înregistrat din partea intimaților SC SRL și, - și, în copie fax și original, o cerere prin care solicită acordarea unui nou termen de judecată în vederea angajării unui apărător.
Instanța, în deliberare, respinge cererea de amânare formulată în cauză, având în vedere că intimații au fost citați în termenul legal, având posibilitatea de a-și asigura apărarea și lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față,
Prin Sentința civilă nr. 2530/C/2008 pronunțată de judecătorul sindic din cadrul Tribunalului Sibius -a respins acțiunea în atragerea răspunderii formulată de Comitetul creditorilor prin președintele Direcția Generală a Finanțelor Publice Sibiu, SC SA Sibiu și AVAS B, în contradictoriu cu pârâții - și.
Pentru a pronunța această sentință, judecătorul sindic a reținut că: pârâții -, și - au deținut calitatea de administratori la societatea falită SC SRL.
Potrivit raportului depus la fila 350 din dosarul de faliment al debitoarei, lichidatorul judiciar Consult a arătat că debitoarea nu mai deține bunuri în patrimoniu, iar prin raportul depus la fila 332, lichidatorul judiciar a apreciat că deși au existat deficiențe de management, nu există însă raport de cauzalitate între acestea și prejudiciul produs creditorilor și ca atare, nu există cauze de antrenare.
Totodată, la dosarul cauzei lichidatorul judiciar a depus raportul final la fila 45 dosar.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs creditoarea DGFP Sibiu, solicitând modificarea sentinței atacate și admiterea acțiunii de antrenare a răspunderii pârâților.
În motivarea recursului s-a arătat că pârâții se fac vinovați de ajungerea debitoarei în incapacitate de plată, deoarece nu au urmărit încasarea unor debite, care la data deschiderii procedurii erau prescrise, debite în sumă de 247.601.854 lei vechi; nu au încasat debitele de la salariați (decizii de imputare, angajamente de plată), debite care ar fi putut constitui o sursă de finanțare pentru societate, prin rambursarea liniei de credit de la Banca Transilvania, ușurând presiunea dobânzilor, debite în sumă de 123.430.982 lei vechi; din valoarea de intrare a imobilizărilor în sumă de 732.754.785 lei vechi, s-a recuperat, prin vânzarea acestora, doar suma de 75.266.657 lei vechi.
În drept s-au invocat prevederile art. 242 alin. 2.pr.civ. art. 71 și 73 din legea nr. 31/1990, art. 12 alin. 1 și art. 138 din Legea nr. 85/2006.
Recursul este scutit de taxe.
Verificând recursul creditoarei, față de motivele invocate și în conformitate cu prevederile art. 304 și 3041.pr.civ. curtea de apel constată că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:
În mod corect s-a reținut că, în speță, nu s-a făcut dovada legăturii de cauzalitate dintre managementul pârâților și ajungerea debitoarei în ență. Nici expertul contabil nu a lămurit cauza scoaterii din gestiunii a unor imobilizări corporale și nici dacă aceasta a determinat ența. Nu s-a detaliat ce creanțe nu au fost recuperate și nici dacă există posibilități reale de recuperare integrală a acestora, expertul limitându-se la a face speculații legate de calitatea personală a unora dintre debitori. Nu s-a probat nici împrejurarea că recuperarea acestor creanțe ar fi împiedicat ajungerea debitoarei în incapacitate de plată. Expertul contabil a arătat că pârâții nu au contribuit la redresarea financiară a debitoarei, deși aceștia au creditat activitatea. Nu s-a opinat că pârâții au determinat abilitatea debitoarei. Nu s-a probat nici interesul personal al pârâților în continuarea activității.
În aceste condiții, soluția dată de judecătorul sindic cererii creditoarei DGFP Sibiu apare ca legală și temeinică, în cauză nefiind îndeplinite cerințele art. 138 din Legea nr. 85/2006.
Față de cele reținute, curtea de apel urmează ca, în temeiul art. 312.pr.civ. să respingă drept nefondat recursul creditoarei DGFP Sibiu.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE:
Respinge recursul declarat de creditoarea DGFP Sibiu împotriva Sentinței civile nr. 2530/C/2008 pronunțată de judecătorul sindic în dosar nr. - al Tribunalului Sibiu.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 5.06.2009.
Președinte Judecător Judecător
- - - - - - - -
Semnează Vicepreședintele Semnează Vicepreședintele
Curții de Apel Curții de Apel
Grefier
- -
Red.
Th.
Ex. 2/22.07.2009
Jud. sindic:
Președinte:Nicolae DurbacăJudecători:Nicolae Durbacă, Marius Irimie, Mircea Noșlăcan
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Insolventa societati comerciale pe actiuni. Decizia 912/2009.... → |
|---|
