Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 519/2009. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
Decizie nr. 519/
Ședința publică din 19 mai 2009
Completul compus din:
- - Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea recursului declarat de creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice H, cu sediul în M C,-, județul H, împotriva sentinței nr. 2914/16.12.2008 conform încheierii de rectificare dată în camera de consiliu din 17.03.2009 pronunțată de judecătorul sindic în dosarul nr- al Tribunalului Harghita.
La apelul nominal se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care se constată că recursul a fost declarat și motivat în termen legal, fiind scutit de plata taxei de timbru, intimata-debitoare prin lichidator judiciar a depus întâmpinare, prin fax și prin poștă (11-39 dosar).
Față de actele și lucrările dosarului, văzând și invocarea disp.art.242 pr.civ. instanța reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr. 947/16.12.2008, pronunțată de judecătorul sindic în dos. nr- al Tribunalului Harghita, au fost respinse obiecțiunile formulate de creditoarea H și a dispus aprobarea raportului final privind demersurile întreprinse în procedura de lichidare judiciară a debitoarei " EXPORT" și, în consecință, a dispus închiderea procedurii insolvenței împotriva debitoarei, precum și radierea acesteia din registrul comerțului.
Pentru a dispune în acest sens, judecătorul sindic a reținut următoarele:
La data de 11.11.2008, se arată în considerentele hotărârii atacate, creditoarea mai sus - menționată a formulat obiecțiuni împotriva raportului final întocmit de lichidatorul judiciar susținând că toate demersurile privind dizolvarea și lichidarea societății debitoare nu au fost menționate în registrul comerțului, lichidarea desfășurându-se conform Legii nr. 31/1990 rep. astfel că nu sunt opozabile actele întocmite datorită nepublicării în registrul comerțului. Mai menționează că debitoarea figurează cu creanțe certe, lichide și exigibile față de bugetul general consolidat al statului, iar operațiunile de lichidare efectuate anterior declanșării procedurii insolvenței sunt fără efect în ce-o privește.
Judecătorul sindic apreciază că obiecțiunile sunt neîntemeiate, reținând că de fapt criticile formulate de petentă sunt relativ la operațiunile de lichidare efectuate anterior declanșării procedurii de insolvență și că potrivit certificatului de atestare fiscală nr. 1461/08.06.2005 eliberat în procedura efectuată conform dispozițiilor Legii 31/1990 rep. debitoarea nu avea datorii față de bugetul de stat.
Potrivit raportului depus de lichidator, reține în continuare judecătorul sindic, rezultă că lichidatorul a valorificat integral patrimoniul debitoarei, a plătit integral datoriile și a propus restituirea capitalului social asociaților acesteia.
Întrucât societatea debitoare nu mai dispune de bunuri sau creanțe și nici nu se impune angajarea răspunderii patrimoniale a administratorilor debitoarei, în baza art. 132 alin. 2 din Legea nr. 85/2006 a dispus aprobarea raportului final, închiderea procedurii și radierea societății din registrul comerțului.
Față de această hotărâre a declarat, în termen, recurs H, solicitând ca, prin admiterea recursului, să se dispună casarea hotărârii atacate și continuarea procedurii în vederea îndeplinirii de către lichidatorul judiciar a tuturor atribuțiilor prevăzute de Legea nr. 85/2006. în motivele de recurs se reiau, practic, obiecțiunile formulate în fața judecătorului sindic, și anume că societatea debitoare a fost supusă lichidării potrivit dispozițiilor Legii 31/1990 rep.; că lichidatorul judiciar GENERAL nu ar fi avut nicio calitate în raport cu recurenta, că toate demersurile efectuate privind dizolvarea și lichidarea societății nu au fost înregistrate la. H în vederea asigurării publicității, contrar dispozițiilor art. 222 alin. 1 lit. d, art. 227 alin. 1 și art. 228 - 229 din Legea nr. 31/1990 rep. Ca atare, dizolvarea și lichidarea nu poate fi opusă recurentei, concluzionează aceasta, procedura de lichidare efectuată potrivit Legii nr. 31/1990 rep. fiind efectuată în afara cadrului legal, nicio procedură nefiind efectuată potrivit Legii 85/2006. În ce privește susținerea judecătorului sindic, relativ la certificatul de atestare fiscală, recurenta afirmă că potrivit deciziei nr. 6/2006 aprobată prin ordinul nr. 1553/2006 al ministrului finanțelor publice, certificatul de atestare fiscală nu stabilește, nu modifică și nici nu stinge drepturi sau datorii fiscale. În fine, invocă și autoritatea de lucru judecat în sensul în care prin sentința nr. 947/02.06.2008 judecătorul sindic a constatat că există o creanță certă, lichidă și exigibilă.
Prin întâmpinarea depusă, intimata debitoare prin lichidatorul judiciar, a solicitat respingerea ca nefondat a recursului formulat. Intimata a invocat aceleași apărări ca cele invocate în fața judecătorului sindic și, totodată, a depus în copii acte și înscrisuri aflate la dosarul cauzei de insolvență.
Analizând actele de la dosar, atât prin prisma motivelor de recurs, cât și a apărărilor formulate de intimată, precum și în temeiul principiului devolutiv prevăzut de art. 304 Cod procedură civilă, instanța de recurs reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 947/02.06.2008 ( 76 dos. Tribunalul Harghita ) a fost admisă cererea creditoarei, recurente în prezenta cauză, și s-a dispus începerea procedurii simplificate a insolvenței împotriva debitoarei, sens în care lichidatorul judiciar desemnat în cauză a efectuat acte în virtutea atribuțiilor conferite de Legea nr. 85/2006 (art. 24 și următoarele).
Astfel, a întocmit tabelul preliminar al creanțelor debitoarei ca și tabelul definitiv al creanțelor, acte care au și fost afișate la Tribunalul Harghita, primul la data de 19.08.2008, iar al doilea la data de 03.09.2008, precum și care au fost depuse la dosarul cauzei pentru termenul din 22.09.2008 ( 94 și 95 dos. Tribunalul Harghita ).
Până la acest termen, însă, prin raportul întocmit de lichidatorul judiciar, acesta a revenit asupra tabelului definitiv depus și a solicitat judecătorului sindic să constate că actele sunt "inexistente" întrucât administratorul statutar al societății debitoare, între timp, s-a prezentat la sediul lichidatorului judiciar, cu acte justificative, din care ar rezulta, după cum precizează lichidatorul judiciar în acest raport, că societatea nu are datorii ( 99). Ulterior, pentru același termen de judecată, 22.09.2008, lichidatorul judiciar a întocmit și raportul amănunțit asupra cauzelor și împrejurărilor care au condus la starea de insolvență a debitoarei, și în care se menționează că societatea debitoarea nu are datorii de achitat în urma lichidării societății, în urma analizelor economico - financiare ale debitoarei rezultând că în urma procedurii de lichidare, declanșate conform Legii nr. 31/1990 rep. anterior declanșării procedurii insolvenței în prezenta cauză, bunurile societății au fost vândute, din care au fost plătiți creditorii societății, din bilanțul final rezultând că patrimoniul a fost integral valorificat, iar capitalul social a fost restituit către asociați.
La termenul din 22.09.2008, judecătorul sindic a luat act că au fost afișate tabelul preliminar și tabelul definitiv și că au fost depuse cele două rapoarte mai sus-menționate ( 114 - 115). Conform dovezii de îndeplinire a comunicării actelor procedurale, se certifică faptul că toate aceste documente au fost publicate în Buletinul Procedurilor Insolvenței nr. 4038/22.10.2008 ( 116).
Din cele de mai sus rezultă că, deși a fost afișat la ușa instanței tabelul definitiv la data de 03.09.2008, practic lichidatorul judiciar și-a revocat propriul act procesual.
Totodată, instanța reține că deși actul procesual în cauză, ca și cele două rapoarte, au fost publicate în Buletinul Procedurii insolvenței la data de 22.10.2008.
Revocarea actului procesual, respectiv a tabelului definitiv, precum și cele două rapoarte nu au fost atacate de participanții la procedura insolvenței, respectiv de debitoare sau de creditorii.
Or, art. 22 alin. 2 din Legea nr. 85/2006, la care face trimitere art. 24 alin. 1, prevede că recurentul - creditor putea face contestație împotriva măsurilor luate de lichidator, lucru pe care nu l-a făcut.
Din acest punct de vedere, ținând cont că în cauză, deși nu se prevede expres revocarea propriilor acte de către lichidatorul judiciar, dar nici nu se interzice expres acest lucru, fapt ce duce la concluzia că în cazul de față tabelul definitiv de creanțe, în care recurentul era trecut cu suma de 16.366,00 lei drept creditor, a fost revocat, iar prin neatacarea acestui act, precum și prin neatacarea rapoartelor depuse la termenul din 22.09.2008, față de care judecătorul sindic le-a și consemnat în încheierea de ședință, aceste acte, revocarea și cele două rapoarte întocmite de lichidatorul judiciar, sunt valabile.
Ca atare, din această perspectivă, raportul final preia, practic, concluziile rapoartelor anterioare, ce nu au fost atacate, și se propune, astfel, închiderea procedurii pentru aceleași motive.
În continuare, corespunde adevărului faptul că anterior, prin actul adițional nr. 8/2002 încheiat de asociații debitoarei, în baza hotărârii din 18.06.2002, prin care s-a hotărât dizolvarea societății debitoare ca urmare a voinței unanime a asociaților, s-a procedat la lichidarea societății debitoare prin actele întocmite de lichidatorul judiciar numit potrivit prevederilor Legii nr. 31/1990 rep.
Tot atât de adevărat este și faptul că nu au fost reflectate în registrul comerțului toate operațiunile derulate în ce privește lichidarea societății în acord cu dispozițiile Legii nr. 31/1990 rep. și Legea nr. 26/1990 rep. Din acest punct de vedere, evident că operațiunile acestea, nefiind înregistrate în registrul comerțului, nu-i pot fi opuse recurentului.
Însă, instanța va reține că potrivit certificatului de atestare fiscală nr. 1461/08.06.2005 se consemna că debitoarea nu figura cu datorii față de recurentă ( 102 dos. Trib. H).
În schimb, prin analiza sintetică, însoțitoare a cererii de deschidere a procedurii, recurentul susține că debitoare este datoare cu sume ce-și au originea în perioada anterioară emiterii acestui certificat de atestare fiscală ( 14, respectiv 2002 - 2005).
Așadar, în raport cu certificatul de atestare fiscală, ce evident produce efecte juridice inclusiv în raport cu pretinsa creanță invocată de creditorul recurent, rezultă că debitoarea nu are datorii față de recurent.
În altă ordine de idei, afirmația recurentului, potrivit căruia sentința prin care s-a dispus deschiderea procedurii simplificate are autoritate de lucru judecat, prin neatacarea ei, este corectă, însă, în același timp, efectele deschiderii procedurii simplificate nu conduc automat la ideea că debitoarea are datorii față de recurent, întrucât era necesar întocmirea tabelului definitiv ca și raportul privind cauzele intrării în insolvență a debitoarei. Or, tocmai lichidatorul judiciar, după cum s-a arătat mai sus, și-a revocat propriul act procesual, adică tabelul definitiv, iar raportul privind cauzele nu a fost contestat de recurent. Ca atare, soluția judecătorului sindic, pentru toate aceste argumente, este una corectă.
Pe cale de consecință, instanța va respinge recursul formulat în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul Direcției Generale a Finanțelor Publice H, cu sediul în M C,-, județul H, formulat împotriva sentinței nr. 2914/16.12.2008 conform încheierii de rectificare dată în camera de consiliu din 17.03.2009 pronunțată de judecătorul sindic în dosarul nr- al Tribunalului Harghita.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 19 mai 2009.
PREȘEDINTE: Nemenționat - | Judecător, | Judecător, |
Grefier, Pt. fiind în concediu de odihnă, semnează |
Red.
Tehnored.
2 exp./27.07.2009
Jud.fond.
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
