Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 545/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROM ÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
Secția Comercială
DECIZIA nr. 545 / DOSAR nr-
Ședința publică din 29 octombrie 2009
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: Alina Gabriela Stoian judecător
- - - - președinte de secție
- - - judecător
- - grefier
Pentru astăzi a fost amânată pronunțarea asupra recursului declarat de creditoarea AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI împotriva sentinței civile nr.1339/Sind din 5 iunie 2009, pronunțate de judecătorul - sindic în dosarul nr- al Tribunalului Brașov - Secția comercială și de contencios administrativ.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Dezbaterile în cauză s-au desfășurat în ședința publică din 15 octombrie 2009, conform celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Instanța, în temeiul art.260 alin.1 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea pentru 22 și respectiv 29 octombrie 2009.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Constată că prin sentința civilă cu nr. 1339/sind/05.06.2009 pronunțată de Tribunalul Brașov - Secția Comercială și de Contencios Administrativ - în dosarul cu nr- - nr. vechi 753/F/2005 al aceleiași instanțe s-a dispus închiderea procedurii falimentului debitoarei și radierea acesteia din registrul comerțului.
n temeiul art.136 din Legea nr.85/2006 a fost escărcat lichidatorul C cât și celelalte persoane participante la procedură de orice îndatoriri și responsabilități cu privire la procedură, debitor și averea lui, creditori, titulari de garanții, acționari sau asociați, cu excepția atribuției de a pune la dispoziția creditorilor debitorului și/sau organelor de executare tabelul definitiv consolidat al creanțelor.
În temeiul art.135 din Legea nr.85/2006 s-a dispus notificarea sentinței către Direcția Județeană a Finanțelor Publice B și Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Brașov, pentru efectuarea mențiunii de radiere și publicarea în Buletinul procedurilor de insolvență.
În temeiul art. 4 din Legea nr. 85/2006 a fost autorizată plata sumei de 3762,14 lei din fondul de lichidare, reprezentând cheltuieli de procedură și onorariu lichidator.
În baza art.7 alin.6 din Legea nr.85/2006, s-a dispus notificarea prezentei sentințe debitoarei și creditorilor, de către lichidator.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că în averea debitoarei nu mai există bunuri de valorificat ori creanțe de recuperat și creditorii debitoarei nu avansează sume de bani pentru continuarea procedurii.
Împotriva sentinței civile sus-menționate a declarat recurs creditoarea Autoritatea Pentru Valorificarea Activelor Statului - - criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că hotărârea primei instanțe a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii deoarece greșit s-a dispus închiderea procedurii insolvenței față de debitoarea
Instanța de fond nu a avut rolul activ cerut de dispozițiile art. 129 Cod procedură civilă, în sensul că nu a stăruit prin toate mijloacele legale pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză. Susține recurenta creditoare că închiderea procedurii s-a dispus fără a se verifica dacă au fost întreprinse toate demersurile pentru recuperarea creanțelor creditorilor și că judecătorul sindic nu a ținut cont de obiecțiunile formulate în cauză de către recurenta la Raportul final întocmit de către lichidatorul judiciar.
Mai arată recurenta creditoare ca este prejudiciată în interesele sale prin faptul că nu a reușit să iși recupereze creanța deținută față de societatea debitoare Marex C si nu a avut posibilitatea de a decide cu privire la promovarea unei eventuale acțiuni de atragere a răspunderii patrimoniale împotriva fostului administrator al societății sus-menționate. Lichidatorul judiciar nu a realizat un raport amănunțit asupra cauzelor si împrejurărilor care au dus la apariția stării de insolvență, cu menționarea persoanelor cărora le-ar fi imputabilă, deși aceasta este o obligație a lichidatorului judiciar stabilită in mod imperativ de dispozițiile art. 25 alin.1 lit.a și ale art. 59 alin.1 din legea insolventei. considerații ale lichidatorului judiciar în ceea ce privește aplicabilitatea art. 138 din Legea nr. 85/2006 în speța de față nu pot constitui raportul amănunțit la care se referă art. sus-menționate. Susține recurenta creditoare că judecătorul sindic trebuia să dispună din oficiu efectuarea unei expertize contabile, suportate din fondurile debitoarei sau din fondul de lichidare, expertiză menită să determine cauzele reale si împrejurările care au determinat ajungerea societății în stare de insolvență, respectiv dacă sunt persoane care se fac vinovate de acest lucru.
Se mai susține de către recurentă că sentința civilă atacată este susceptibila de casare pentru motivul prevăzut de art. 105 alin.2 din Codul d e procedura civilă, întrucât s-a aflat in imposibilitate de a-si face apărări in raport cu respingerea obiecțiunilor la Raportul final și în raport cu cererea de închidere a procedurii formulată în cauză de către lichidatorul judiciar.
S-a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței si trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe.
În drept, au fost invocate prevederile art. 299-316 Cod procedura civila, prevederile legii insolvenței și cele ale OUG nr. 95/2003 aprobate prin Legea nr. 557/2003.
Recursul este scutit de plata taxei de timbru și a timbrului judiciar.
Analizând actele și lucrările dosarului, sentința civilă atacată, față de motivele invocate, Curtea constată că recursul este nefondat.
Potrivit dispozițiilor art. 131 alin.1 din Legea nr. 85/2006, "în orice stadiu al procedurii dacă se constată că nu există bunuri în averea debitorului ori că acestea sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile administrative și niciun creditor nu se oferă să avanseze sumele corespunzătoare, JUDECĂTOR 2: Gabriela Comșa l-sindic va da o sentință de închidere a procedurii, prin care se dispune și radierea debitorului din registrul în care este înmatriculat."
In speță, din conținutul Raportului final întocmit în cauză de către lichidatorul societății C (filele 60-63 dosar Tribunal) rezultă că cererea de deschidere a procedurii insolvenței a fost făcută de către debitoare în temeiul Legii nr. 64/1995, iar prin încheierea din data de 27.09.1999 s-a admis cererea și a fost numit administrator judiciar.
Ca urmare a planurilor de reorganizare propuse de către debitoare și confirmate de către instanță s-a dispus prelungirea reorganizării până la data de 27.04.2004 când nu au mai putut fi achitate de către societate debitele acumulate.
Procedura falimentului a fost deschisă prin sentința civilă cu nr. 371/sind/ 2007, fiind numit lichidator judiciar C
La data de 03.10.2007 s-a procedat de către lichidator la inventarierea patrimoniului falitei, constatându-se că în patrimoniu se mai găsesc doar câteva bunuri mobile cu un grad avansat de uzură fizică și morală, ce nu mai puteau fi valorificate. Potrivit Raportului final, faptele care au dus la starea de insolvență a debitoarei au avut loc înainte de deschiderea procedurii insolvenței, respectiv în anul 1999, iar acțiunea împotriva persoanelor răspunzătoare este prescrisă, astfel încât potrivit art. 139 din Legea nr. 85/2006 lichidatorul judiciar nu mai era in termen sa promoveze o acțiune in atragerea acestui tip de răspundere.
Ca atare, nu este fondată critica recurentei în sensul nerespectării de către lichidator obligației instituite de art. 59 alin.1 din Legea nr. 85/2006 și nici critica vizând încălcarea de către judecătorul fondului a principiului rolului activ in soluționarea cauzei, consacrat de prevederile art. 129 Cod procedura civilă. În cauză, lichidatorul judiciar a respectat obligațiile ce îi reveneau cu privire la conținutul Raportului întocmit, făcând referire și la mențiunile și concluziile raportului efectuat de către fostul administrator judiciar al debitoarei, comunicat creditorilor la data de 22.11.1999, și în care s-a apreciat că nu există persoane vinovate de ajungerea debitoarei în stare de insolvență. Și în cazul în care s-ar fi indicat cine anume este răspunzător, acțiunea împotriva persoanelor respective ar fi fost prescrisa - potrivit art. 139 din Legea nr. 85/2006.
Nu poate fi reținuta critica recurentei creditoare în sensul că greșit prima instanță a dispus închiderea procedurii insolvenței în temeiul art. 131 din Legea nr. 85/2006, prejudiciind astfel interesele patrimoniale ale creditoarei respective întrucât, astfel cum s-a arătat anterior și astfel cum rezulta din probele administrate în patrimoniul debitoarei nu mai există bunuri care să poată fi valorificate.
Recurenta a formulat obiecțiuni la Raportul final, astfel încât la data de 27.04.2009 judecătorul sindic - prin încheierea de ședința de la acel termen - a desemnat un comitet al creditorilor (provizoriu) - din care făcea parte si recurenta - și a solicitat lichidatorului judiciar să convoace adunarea generală a creditorilor pentru a confirma comitetul provizoriu și pentru a discuta asupra oportunității formulării unei acțiuni în răspunderea administratorului societății intimate.
Exceptând-o însă pe creditoarea Primăria mun. C - niciun alt creditor nu și-a exprimat în scris punctul de vedere asupra acestei probleme de pe ordinea de zi. Așa fiind, având in vedere neîndeplinirea cerințelor art. 138 și 139 din Legea insolventei, se constată de către C că în mod legal și temeinic judecătorul sindic a respins obiecțiunile formulate.
Este nefondată și critica recurentei vizând încălcarea de către prima instanță a principiului rolului activ. În speță, situația de fapt și de drept era clar stabilită și rezultă din probele administrate, iar efectuarea unui raport de expertiză contabilă - pe cheltuiala debitoarei intimate sau din fondul de lichidare al acesteia nu se impunea.
În sfârșit, nu poate fi reținută nici critica referitoare la întocmirea unor acte de procedură nule potrivit dispozițiilor art. 105 alin.2 Cod procedura civila, toate procedurile de citare si de comunicare fiind făcute cu respectarea dispozițiilor legale - art. 7 din Legea nr. 85/2006 (art.7 din Legea nr. 64/1995).
Recurenta și-a valorificat dreptul de a critica soluția primei instanțe referitoare la modul in care s-a pronunțat asupra obiecțiunilor formulate și la fondul cauzei pe calea recursului promovat si cu care este sesizată instanța de control judiciar, așa încât susținerea acesteia în sensul că nu și-a putut promova apărările este neîntemeiată.
Față de cele expuse anterior, constatându-se că hotărârea atacată este legală și temeinică, recursul declarat va fi respins în baza dispozițiilor art. 312 alin.1 Cod procedura civilă, cu raportare la art. 304 indice 1 din același Cod.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Respinge recursul declarat de către recurenta creditoareAutoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului -- prin reprezentant legal - împotriva sentinței civile cu nr. 1339/SIND/05.06.2009 pronunțată de Tribunalul Brașov - Secția Comercială și de Contencios Administrativ - în dosarul cu nr.753/2005, pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi 29.10.2009.
Președinte Judecător Judecător
- - - - - -
Grefier
Red./13.11.2009
Dact.LD/2.12.2009/ 28 ex.
Jud.sindic
Președinte:Alina Gabriela StoianJudecători:Alina Gabriela Stoian, Gabriela Comșa, Laura
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
