Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 559/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ nr.559/2009
Ședința publică din data de 10 februarie 2009
Completul este constituit din:
PREȘEDINTE: Claudia Idriceanu
JUDECĂTOR 2: Danusia Pușcașu
JUDECĂTOR 3: Andrei Axente
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul formulat de creditoarea SA împotriva sentinței civile 3600 din 22.10.2008, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosar nr-, în contradictoriu cu intimata -debitoare - SRL, având ca obiect procedura insolvenței- deschiderea procedurii.
La apelul nominal se prezintă pentru intimata -debitoare avocat.
Procedura de citare este îndeplinită.
Pentru timbrarea recursului s-a achitat taxa judiciară de timbru în valoare de 19,5 lei și s-a aplicat timbru judiciar de 0,15 lei.
S-a prezentat referatul cauzei, după care reprezentanta intimate depune la dosar întâmpinare din partea intimatei - SRL B M și certificat de grefă eliberat de Tribunalul Maramureș din care rezultă că nu s-au depus declarații de creanță și nu s-au înregistrat cereri noi pentru deschiderea procedurii insolvenței față de societatea - SRL.
Reprezentanta intimatei declară că nu are de formulat alte cereri în probațiune și nici excepții de invocat.
Instanța în urma deliberării apreciază că la dosar există suficiente probe pentru justa soluționare a cauzei și nemaifiind cereri de formulat sau excepții de invocat, apreciază că prezentul recurs se află în stare de judecată, închide faza probatorie și acordă cuvântul pentru concluzii asupra recursului.
Reprezentanta intimatei solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea sentinței civile atacate cu recurs ca fiind legală și temeinică fiind dată cu respectarea prevederilor Legii insolvenței. Arată că societatea debitoare nu se află în insolvență raportat la actele depuse la dosar, fiind depuse certificate fiscale din care rezultă că nu are datorii la buget și extrase de cont ce atestă existența disponibilităților. Critică înscrisurile depuse de către creditoare în recurs, respectiv extrasele bilanțurilor contabile ale societății care au fost depuse și la fond. de la Arhiva de garanții atestă că au fost garantate creditele cu depozite bancare pentru a nu se recurge la garanții imobiliare.
Cu privire la creanța creanța nu este certă și nici exigibilă, deconectarea aparatelor intervenind din inițiativa creditoarei. Suma pretinsă de creditoare nu a fost facturată de societate. Nu solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA,
Prin sentința nr. 3600 din 22 octombrie 2008 pronunțată de judecătorul sindic în dosarul nr- al Tribunalului Maramureșa fost admisă contestația formulată de debitoarea SRL B M și drept consecință s-a constatat că aceasta nu se află în stare de insolvență și s-a respins cererea creditoarei SA prin mandatar LL Consultanță & Recuperări SRL B privind deschiderea procedurii insolvenței debitoarei SRL B
Creditoarea fost obligată să plătească debitoarei SRL 39,3 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a dispune astfel, judecătorul sindic a reținut că între părți a intervenit contractul de abonament seria E nr. 02819 iar prin cererea din 26.05.2006, debitoarea SRL a solicitat rezilierea acestuia începând cu 26.07.2006, cerere acceptată de creditoare, aspect ce rezultă din adresa nr. 39756/21.06.2006 (19-20) iar telefoanele au fost predate la 25.07.2006 în baza procesului verbal de predare - primire nr. 376 (37), creditoarea, retrăgând semnalul, anterior predării acestor aparate.
Dat fiind faptul că creditoarea contestă numărul de conectări arătând că în realitate au fost doar 12 și nu 40 cum susține creditoarea pe de o parte iar pe de altă parte, modalitatea de calcul a penalității de 200 USD prin prisma art. 9 pct. 2 din contract în accepțiunea beneficiarei, aceasta urmând a fi plătită o singură dată în cazul suspendării duratei stipulate de părți, instanța a apreciat că suma menționată de creditoare și contestată de debitoare nu îndeplinește cerințele art. 3 pct. 6 din Legea 85/2006 privind procedura insolvenței, creanța nefiind certă, lichidă și exigibilă de mai mult de 30 zile.
De asemenea, din probele depuse la dosar, respectiv certificatele de atestare fiscală și extrasele de cont a rezultat că debitoarea are disponibil în cont și nu figurează cu debite la bugetul de stat, ca atare nu se află în insolvență iminentă sau prezumată în sensul prevederilor cuprinse în articolul amintit anterior.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs - SA solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii atacate ca fiind nelegală și netemeinică, cu consecința respingerii contestației formulată de intimata debitoare și admiterea cererii de insolvență și obligarea intimatei-debitoare la plata cheltuielilor de judecată.
În dezvoltarea motivelor de recurs creditoarea arată că hotărârea judecătorului sindic este nelegală fiind dată cu aplicarea greșită a legii motiv prevăzut de art. 304 pct 9 Cod procedură civilă. Astfel, prima instanță a reținut cu privire la litigiul dintre părți că în speță nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 379 Cod procedură civilă privind caracterul cert, lichid și exigibil al creanței întrucât aceasta este contestată de către debitoare. Totodată a mai reținut instanța de fond că în accepțiunea debitoarei aceasta ar datora numai echivalentul a 200 USD reprezentând dauna compensatorie prevăzută în contractul de abonament iar nu suma de 800 USD indicată de creditor.
Față de aceste aspecte creditoarea recurentă arată că a făcut dovada concretă a conectării celor 40 de telefoane de către intimata debitoare iar din anexele prezentate rezultă și modul de calcul al penalităților de întârziere aferente. Chiar dacă intimata a prezentat instanței o altă situație de fapt atâta timp cât aceasta nu a fost dovedită în virtutea rolului activ judecătorul sindic avea datoria de a aprecia asupra caracterului cert, lichid și exigibil al creanței prin prisma înscrisurilor depuse de părți.
De asemenea, eronată este și interpretarea instanței cu privire la clauza penală prevăzută de art. 9.2 din contract care instituie plata unei daune compensatorii în sarcina părții ce nu respectă perioada contractuală și modalitatea de încetare a contractului, condiție esențială la încheierea acestuia. Cum această clauză penală are forță obligatorie între părți, creditorul obligației de a face fiind în drept să oblige pe debitor la plata de daune interese, în temeiul art. 1078-1087 cod civil dacă acesta din urmă nu își respectă obligațiile asumate prin contract.
Cât privește aprecierea instanței de fond conform căreia intimata nu se află în stare de insolvență întrucât nu figurează cu debite la bugetul de stat este edictată cu interpretarea eronată a dispozițiilor legale cu privire la acest aspect.
Astfel din interpretarea dispozițiilor legii insolvenței cu privire la insolvența prezumată prezentarea de către debitoare a extraselor de cont nu este suficientă în dovedirea solvabilității sale întrucât în stabilirea acesteia nu interesează situația sa financiară în general ci situația sa financiară față de un anume creditor.
Totodată sentința recurată este netemeinică motiv prevăzut de art. 3041Cod procedură civilă deoarece creanța recurentei este certă, lichidă și exigibilă iar intimata se află în insolvență.
În înțelesul prevederilor art. 379 Cod procedură civilă actul de creanță recunoscut de către debitoare este însuși contractul de abonament semnat la data de 7 iunie 2003.
Cererea de denunțare a contractului din data de 26 mai 2006 prin care se solicită încetarea acestuia începând cu 26 iulie 2006 nu poate fi reținută în speță deoarece debitoarea avea obligația de a păstra telefoanele active.
La rândul său creanța este lichidă și exigibilă, cuantumul acesteia fiind determinabil și depășind cerința privind valoarea prag.
Nu în ultimul rând starea de insolvență a intimatei debitoare nu a fost răsturnată deoarece extrasele de cont depuse la dosar nu fac dovada că aceasta nu s-ar afla în insolvență.
Intimata - SRL prin întâmpinarea depusă la fila 23 solicită respingerea recursului ca nefondat cu menținerea hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică, cu obligarea creditoarei recurente la suportarea cheltuielilor de judecată.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate și având în vedere dispozițiile art. 3041Cod procedură civilă, Curtea de apel constată că este nefondat pentru următoarele considerente:
În cererea de deschiderea procedurii insolvenței formulată la data de 27 mai 2008 de către creditoarea recurentă - SA s-a invocat existența unei creanțe certe, lichide și exigibile în cuantum de 18.608,80 lei reprezentând echivalentul în lei a sumei de 8000 USD la data de 20 mai 2008 cu titlu de penalitate pentru nerespectarea de către debitoarea intimată - SRL B-M a perioadei obligatorii de menținere a abonamentului convenită de părți.
Creanța creditorului care solicită deschiderea procedurii insolvenței trebuie să îndeplinească mai multe condiții așa cum rezultă din dispozițiile art. 3 pct 6 coroborat cu art. 3 pct 12 din Legea nr. 85/2006. Astfel, analizând aceste prevederi legale rezultă că deschiderea procedurii insolvenței, se poate face și la cererea creditorului în următoarele condiții:
-creanța să fie certă, lichidă și exigibilă de mai mult de 30 de zile;
-creanța să îndeplinească condiția valorii-prag care reprezintă cuantumul minim al creanței pentru a putea fi admisă numai cererea introductivă a creditorului și care este 10.000 lei, iar pentru salariați de 6 salarii medii pe economie.
Creanța este certă când existența sa este neîndoielnică, astfel încât asupra ei nu există vreun litigiu. O creanță care nu este certă poate fi obiectul unui refuz întemeiat de plată și, în aceste condiții, neachitarea datoriei nu reprezintă o consecință a insolvenței, ci o apărare de fond invocată cu bună credință.
Pornind de la cele mai sus arătate Curtea reține că suma de 18.608,80 lei reprezentând echivalentul în lei al sumei de 8000 USD nu a fost niciodată facturată de către creditorul recurent - SA.
Cu toate acestea se susține de către recurentă că aceasta își are sorgintea în însăși contractul de abonament respectiv reprezintă în fapt penalități pentru nerespectarea perioadei obligatorii de menținere a abonamentului stabilite prin clauza penală respectiv conform art. 9.2 din contract.
Cu privire însă la această creanță Curtea notează că pe de o parte debitorul contestă existența unui număr de 40 de conectări susținând că în realitate ar exista doar 12 conectări iar pe de altă parte în speță trebuie analizată însăși denunțarea unilaterală a contractului de către utilizator în cadrul duratei de preaviz de 60 de zile, ceea ce ar genera o analiză pe fond a acestei creanțe.
Apărările formulate de debitoarea intimată s-au circumscris faptului că aceasta nu datorează penalități de încetare a contractului întrucât a notificat denunțarea unilaterală cu respectarea termenului minim de 60 de zile înainte de expirarea duratei contractuale, conform art. 7 pct 1 din contract. Prin urmare, contractul nu a încetat înainte de expirarea duratei sale ci tocmai la împlinirea a încă un an de furnizare a serviciului. În fapt, susține intimata, după denunțarea unilaterală a contractului de către utilizator în cadrul duratei de preaviz de 60 de zile aceasta a predat la cererea creditorului în data de 8 iunie 2006 toate aparatele de telefonie mobilă întocmindu-se în acest sens procesul verbal de predare primire nr. 376/25 iulie 2006 iar SA la rândul său a achitat către utilizator contravaloarea acestor aparate respectiv suma de 2.067,23 lei.
Creanța este lichidă în cazul în care câtimea ei este precis determinată. Creanțele care au ca obiect sume de bani, sunt totdeauna lichide. Nu are însă caracter lichid creanța al cărei cuantum urmează a fi stabilit de instanța judecătorească. Ca atare, numai acele creanțe care au ca obiect derivat plata unor sume de bani sunt creanțe lichide în accepțiunea legii privind procedura insolvenței.
În concluzie, creanța invocată de recurentă nu are un caracter lichid deoarece este necesară administrarea unor probe pe fondul litigiului.
Chiar și cerința exigibilității nu este întrunită în speță deoarece obligația asumată de debitoare era afectată de un termen suspensiv și devenea exigibilă la împlinirea termenului însă potrivit susținerilor acesteia contractul nu a încetat înainte de expirarea duratei sale ci tocmai la împlinirea unui an de la furnizarea serviciului.
Drept urmare, prin prerogativele reglementate de lege, judecătorul sindic nu are posibilitatea să cerceteze în fond dacă actele la care a făcut referire creditorul recurent și pe care acesta își fundamentează cererea ar îndeplini cerințele impuse de lege, respectiv caracterul cert, lichid și exigibil al creanței, pentru că acesta nu se poate transforma într-o instanță de drept comun care să administreze probe (interogatoriu, expertiză, etc.). În astfel de situații, este exclus ca judecătorul sindic să facă o cercetare în fond asupra existenței și caracterului creanței creditorului. Această sarcină îi este impusă de lege creditorului, ca o condiție sinequa nonpentru a putea formula cerere, iar în fața unei astfel de situații judecătorul sindic este îndreptățit să respingă cererea de deschidere a procedurii ca nefondată. Aceasta deoarece condiția esențială impusă de lege pentru a deveni creditor îndreptățit este aceea de a face el dovada caracterului cert, lichid și exigibil al pretinsei sale creanțe, în sensul art. 379 Cod procedură civilă, având în acest sens sarcina probei în conformitate cu dispozițiile art. 1169 Cod civil.
Așa fiind, creditorul recurent dacă nu face dovada existenței unei creanțe cu caracterele cerute de lege nu a dobândit statutul de creditor îndreptățit, condiție esențială pentru a putea formula cererea de deschidere a procedurii așa încât în mod întemeiat judecătorul sindic a respins cererea acestuia.
Deși cererea de deschidere a procedurii formulată de creditorul recurent nu a întrunit cerințele impuse de lege, hotărârea judecătorului sindic a fost recurată și sub aspectul legalității în ceea ce privește contestația formulată de către debitor.
Este de menționat faptul că, potrivit art. 3.1 din Legea nr. 85/2006 insolvența este acea stare a patrimoniului debitorului care se caracterizează prin insuficiența fondurilor bănești disponibile pentru plata datoriilor exigibile.
Din definiția legală precitată rezultă că una din caracteristicile esențiale ale insolvenței o reprezintă fondurile bănești disponibile.
Pentru a evita orice confuzie trebuie precizat că insolvența nu presupune existența unui pasiv care să depășească activul patrimonial al debitorului ci ea constă într-o insuficientă de lichidități pentru plata datoriilor scadente.
Deoarece insuficiența fondurilor bănești disponibile presupune imposibilitatea de plată a datoriilor scadente din lipsă de lichidități, este lesne de înțeles că nu va exista insolvență atunci când debitorul dispune de fonduri bănești însă nu achită datoriile exigibile.
În speță, debitorul intimat a făcut dovada prin extrasele de cont depuse că deține fonduri bănești într-un cuantum mult superior creanței pretinse de recurentă caz în care creditorii pot proceda la executarea silită a debitorului, potrivit dreptului comun.
Iată că, și din perspectiva contestației formulată de debitor, în mod legal și cu aplicarea corectă a prevederilor art. 3 pct 1 din Legea nr. 85/2006 judecătorul sindic a concluzionat că debitorul nu se află în insolvență.
Față de toate cele mai sus expuse, în temeiul dispozițiilor art 312 alin (1) Cod procedură civilă, urmează a se respinge ca nefondat recursul declarat de creditorul - SA.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de - SA împotriva sentinței civile nr. 3600/22.10.2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Maramureș pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 10 februarie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - -
Red./
2 ex./26.02.2009
Jud.fond.-
Președinte:Claudia IdriceanuJudecători:Claudia Idriceanu, Danusia Pușcașu, Andrei Axente
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
