Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 563/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 563/2008
Ședința publică din data de 04 Martie 2008
Instanța este constituită din:
PREȘEDINTE: Claudia Idriceanu
JUDECĂTOR 2: Danusia Pușcașu
JUDECĂTOR 3: Adriana Iluț
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de către debitoarea SC 2001 SRL împotriva sentinței comerciale nr. 6230 din 17.12.2007 pronunțată în dosar nr-, în contradictoriu cu SC SRL, având ca obiect procedura insolvenței- deschiderea procedurii judiciare.
La apelul nominal se prezintă pentru recurenta -debitoare avocat iar pentru intimata-creditoare, consilier juridic.
Procedura de citare este îndeplinită în conformitate cu prevederile art. 8 alin. 3 din Legea nr. 85/2006 prin publicarea citației în Buletinul Procedurilor de Insolvență nr. 695 din 25.02.2008.
S-a înregistrat la dosar întâmpinare din partea creditoarei prin care solicită respingerea recursului în totalitate. Se comunică un exemplar din întâmpinare cu reprezentantul recurentei.
Reprezentantul recurentei învederează instanței că nu solicită termen pentru studiul întâmpinării și declară că nu are alte cereri de formulat și nici excepții de invocat.
Instanța în urma deliberării, apreciază că la dosar există suficiente probe pentru justa soluționare a cauzei și nemaifiind cereri de formulat sau excepții de invocat, constată că prezentul recurs se află în stare de judecată, închide etapa probatorie și acordă cuvântul pentru concluzii asupra recursului.
Reprezentantul recurentei solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacate iar în subsidiar modificarea sentinței în sensul admiterii contestației și respingerea ca neîntemeiată a cererii formulată de creditoare. Susține motivele enunțate în cuprinsul cererii de recurs, precizând că hotărârea atacată este nulă în temeiul art. 105 alin. 2. civ. fiind dată cu încălcarea dreptului de apărare. Arată că la judecata de la fond nu a fost prezent apărătorul debitoarei la termenul la care s-a pronunțat judecătorul sindic, ceea ce conduce la încălcarea dreptului de apărare chiar dacă nu avea alte acte de depus, ceea ce atrage casarea hotărârii. Mai arată că celelalte termene acordate în cauză se datorează administrării probei cu expertiză, probă cerută de creditoare. Pe fond arată că cererea nu îndeplinește condițiile prevăzute de Legea nr. 85/2006, valoarea cuantumului creanței fiind contestat de societatea debitoare iar refuzul de plată s-a datorat returului de marfă și de deprecierea mărfii. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Reprezentantul creditoarei solicită respingerea recursului declarat de debitoare ca neîntemeiat și menținerea sentinței comerciale atacate ca fiind legală și temeinică. Arată că proba cu expertiză a fost solicitată de creditoare, iar motivele invocate de societatea debitoare pentru justificarea imposibilității prezentării la termenul din 17.12.2007, nu sunt întemeiate. Pe fondul cauzei, precizează că creanța pretinsă este certă, lichidă și exigibilă. Depune note scrise, iar cu privire la cheltuielile de judecată constând în cheltuieli de deplasare și diurnă, arată că renunță la ele întrucât nu le poate dovedi.
CURTEA,
Prin sentința comercială 6230/17.12.2007 pronunțată de Tribunalul Comercial Clujs -a admis cererea formulată de creditoarea SC SRL, având ca obiect deschiderea procedurii insolvenței împotriva debitoarei SC 2001 SRL C, și în consecință:
În temeiul art. 33 alin.6 din Legea privind procedura insolvenței s-a dispus deschiderea procedurii generale a insolvenței împotriva debitoarei 2001 SRL, având număr de ordine în registrul comerțului J/-, CUI R -.
S-a respins ca neîntemeiată contestația introdusă de către debitoare.
În temeiul art. 34 din Legea privind procedura insolvenței a fost numit administrator judiciar SC.
În temeiul art. 47 alin.1 din Legea nr. 85/2006, s-a ridicat dreptul de administrare al administratorului statutar al debitoarei.
În temeiul art. 35 din Legea nr. 85/2006, s-a dispus ca administratorul statutar al debitoarei să depună la dosarul cauzei, în termen de 10 zile de la deschiderea procedurii, actele prevăzute de art. 28 alin.1 din lege, cu mențiune a că refuzul depunerii constituie infracțiune potrivit art. 147 din Legea nr. 85/2006.
S- dispus comunicarea prezentei tuturor instanțelor în a căror jurisdicție se află sediul debitoarei și tuturor băncilor unde debitoarea are deschise conturi, potrivit art. 37 din Legea nr. 85/2006.
În temeiul art. 42 alin.2 din Legea nr. 85/2006, s- dispus indisponibilizarea părților sociale deținute de asociati la societatea debitoare.
În temeiul art. 44 din Legea nr. 85/2006, a fost obligată debitoarea să pună la dispoziția administratorului judiciar toate informațiile cu privire la activitatea debitoarei, precum și lista cuprinzând plățile și transferurile patrimoniale efectuate în cele 120 de zile anterioare deschiderii procedurii.
În motivare se arată că creditoarea SC SRL a solicitat instanței în contradictoriu cu debitoarea SC 2001 SRL, deschiderea procedurii generale a insolventei.
În fapt, creditoarea arătat că are împotriva debitoarei o creanță certă, lichidă și exigibilă în cuantum de 40.022,48 RON iar debitorul se află în încetare de plăți de peste 30 de zile, respectiv de la data de 05.07.2006.
Debitoarea a depus contestație (28-29), solicitând instanței respingerea cererii de deschidere a procedurii insolvenței, deoarece în realitate cuantumul creanței este cu mult mai mic de aproximativ 20.000 RON. Mai multe cantități de măsline livrate au fost returnate către creditoare, cuantumul acestor retururi fiind de aproximativ 5.000 RON. O parte din debit în cuantum de aproximativ 2.300 RON a fost achitată în numerar, de către șoferii angajați ai SC 2001 SRL. O altă parte din marfa livrată în valoare de aproximativ 5.700 RON a fost depreciată și în consecință distrusă conform unui proces verbal încheiat la 01.10.2006. Mai mult, debitoarea nu se află în stare de insolvență dispunând de sume suficiente pentru acoperirea datoriilor exigibile. Prin aceeași contestație, debitoarea a solicitat și obligarea creditoarei la plata unei cauțiuni în cuantum de 10% din suma pretinsă.
Cu privire la cererea de deschidere a procedurii insolvenței, judecătorul sindic apreciază cererea formulată împotriva debitoarei SC 2001 SRL, ca întemeiată pentru următoarele considerente:
Prin facturile fiscale depuse în probațiune (6-14) a căror situație este centralizată printr-un tabel (5), creditoarea a dovedit livrarea unei cantități de produse alimentare în valoare totală de 62.296,75 RON din care debitoarea a achitat doar suma de 22.274,27 RON, rămânând un sold restant de 40.022,48 RON. În ciuda probelor solicitate și administrate, debitoarea nu a făcut dovada stingerii acestei obligații de plată, prin una dintre modalitățile de stingere a obligațiilor recunoscute în drept privat. Astfel, avizele de însoțire a mărfii, prin care debitoarea pretinde returnarea unei părți din produsele livrate, nu sunt însușite, prin semnătură, de către creditoare, fiind vorba despre simple înscrisuri emise în mod unilateral (36-38). De asemenea distrugerea unei cantități de măsline pretins necorespunzătoare calitativ, este dovedită printr-un act unilateral întocmit exclusiv de către salariații debitoarei, fără ca la această operațiune să participe vreun delegat independent. Mai mult, la data de 26.06.2006, printr-un fax comunicat de către debitoare aceasta comunică creditoare o situație economică precară, deoarece concurența acerbă de pe piață a dus la scăderea volumului de vânzări și solicită posibilitatea ca la 30.06.2006 să returneze produsele care vor mai exista în stoc la aceea dată (52). Pretinsa distrugere a cantităților depreciate ar fi fost efectuată la 3 luni de la data comunicării acestui fax. La 30.06.2006 cantitățile de măsline livrate nu mai existau, deoarece nu au fost returnate conform intenției comunicate prin fax.
Împotriva sentinței formulat recurs SC 2001 SRL C, solicitând modificarea în totalitate sentinței, admiterea contestației și respingerea cererii de deschidere procedurii.
În motivarea cererii se arată nulitatea hotărârii în temeiul art. 105 alin. 2.pr.civ. sentința fiind dată cu încălcarea principiului dreptului de apărare și art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Așa cum se arată în considerente, pentru termenul din 17.12.2007 la care s-a luat cauza în pronunțare recurenta a formulat o cerere de amânare a cauzei în temeiul art. 156.pr.civ. având în vedere următoarele aspecte: la termenul de ședință reprezentantul societății a fost în imposibilitate să se prezinte (având în vedere și condițiile meteo din acea perioadă), dar și să angajeze un apărător din Baroul Cluj, având în vedere inclusiv data la care s-a soluționat cauza (17 decembrie, înainte sărbătorile legale ale Crăciunului și Anului, dar și înaintea vacanței judecătorești); firma recurentei are sediul În C, iar procesul s-a judecat în urma strămutării la CN( distanța dintre cele două localități fiind foarte mare).
Cum, după strămutare, la 17.12.2007 a fost primul termen de judecată, cererea recurentei era întemeiată și trebuia ca instanța să o încuviințeze, având în vedere complexitatea și valoarea mare a cauzei.
Nu au fost luate în considerare o serie de înscrisuri depuse de recurentă, printre care avizele de însoțire a mărfii emise de SC 2001 SRL, în datele de 29.08.2005, 18.10.2005, 21.02.2006, 30.05.2006, prin care mai multe cantități de măsline (care au făcut obiectul vânzării dintre cele două societăți, conform facturilor invocate de către creditoare) au fost returnate către vânzătoare. Cuantumul acestor retururi este de aproximativ 5.000 lei, așa cum se va proba cu înscrisurile depuse în apărare.
Parte din debit - în cuantum aproximativ de 2300 RON, cu titlu de preț al mărfii pe care SC SRL a vândut-o recurentei, a fost achitată în numerar de către șoferii angajați ai SC 2001 SRL, direct la furnizor, care însă a refuzat emiterea chitanțelor de plată.
Proba cea mai concludentă în cauză, raportul de expertiză contabilă, a fost înlăturată de instanța de fond cu motivarea că acesta a fost întocmit exclusiv pe baza înscrisurilor depuse la dosarul cauzei și pe baza simplelor afirmații ale debitoarei. Asemenea afirmație nu poate fi primită, deoarece: expertiza s-a făcut pe baza obiectivelor stabilite de instanță, ținându-se cont inclusiv de propunerile de obiective făcute de creditoare; la efectuarea raportului de expertiză a fost convocată în mod legal și creditoarea care putea pune la dispoziția expertului toate înscrisurile pe care le considera necesare; expertiza s-a făcut pe baza înscrisurilor de la dosar - este nu numai firesc și logic, dar este și o obligație a expertului de a cerceta toate actele dosarului; în afară de actele depuse la dosar, la efectuarea expertizei s-au avut în vedere nu simplele afirmații ale debitoarei, ci înregistrările contabile, atât timp cât obiectivele fixate de instanță vizau analiza acestora, iar concluziile expertului s-au bazat pe acestea; nu este relevant profitul obținut de societate (în considerente se reține că acesta este 0 pe perioada 2002-2006), atât timp cât printre condițiile insolvenței impuse de disp. Legii 85/2006 nu se află și acest indicator financiar; ce trebuia să analizeze instanța erau concluziile raportului de expertiză care sunt dare în sensul că societatea recurentă nu se află în insolvență, concluzie la care expertul a ajuns pe baza datelor din înregistrările contabile - date preluate și în raportul de expertiză.
SC2001 SRL nu se află în stare de insolvență, așa cum este definită de art. 3 din Legea 85/2006, în sensul că societatea are suficiente fonduri bănești pentru acoperirea datoriilor exigibile.
S-a făcut dovada că recurenta nu se află în insolvență, așa cum rezultă din actele contabile, fiind dovedită existența disponibilităților bănești necesare acoperirii debitelor scadente: din balanța pe luna decembrie 2006 rezultă un surplus în casă în cuantum aproximativ de 300.000.000 ROL; pe luna ianuarie de asemenea rezultă o valoare a activului de câteva sute de milioane (exercițiul
financiar pe luna ianuarie nu este definitivat, dar la încheierea acestuia, fiind depus extras din contabilitate balanță și bilanț).
Operațiunile financiare ale societății recurente cumulate pe lunile octombrie - noiembrie 2006 (anterior datei formulării cererii de deschidere a procedurii) se ridică la cuantumul aproximativ de 60.000 RON, iar pe întregul an 2006, cifra de afaceri a societății este de circa 6 miliarde ROL.
Așa cum rezultă din extrasele de contabilitate ale societății din data de 31.10.2006, activele imobilizate corporale (echipamente tehnologice și mijloace de transport) sunt în valoare de -,55 RON, iar stocurile de marfă sunt în cuantum de 9159,86 RON.
Intimata prin întâmpinare solicită respingerea recursului și menținerea ca legală și temeinică a sentinței judecătoriei, arătând că citarea debitoarei s-a făcut în mod legal pentru termenul din 17.12.2007, iar ședința de judecată de la termenul respectiv s-a desfășurat cu respectarea tuturor regulilor procedurale.
Cu privire la expertiză, se arată că expertul a examinat cu superficialitate documentele depuse la dosar ca probe de către debitoarea recurentă, fără a verifica și examina concret atât conținutul lor și mai ales temeiurile legale pe care se sprijină concluziile expertizei contabile.
Examinând recursul instanța constată următoarele:
Toate actele procedurale au fost întocmite de instanța de fond cu respectarea dispozițiilor legale.
De-a lungul desfășurării procesului, recurenta beneficiat de timp suficient pentru a-și pregăti apărarea, acțiunea de deschidere a procedurii insolvenței fiind înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj la data de 6.12.2006.
Mai mult, la această instanță debitoarea a fost reprezentată de un avocat, nefăcând dovada că după strămutarea cauzei la Tribunalul Comercial Cluj ar fi renunțat la serviciile acestuia, astfel că nu poate invoca cu succes faptul că nu i s- respectat dreptul la apărare.
Unul din principiile care guvernează procedura insolvenței este principiul celerității, astfel că prin atitudinea debitoarei de formulare cererilor prin care solicită amânarea cauzei se tinde la o încălcare acestui principiu.
De asemenea, prin formularea unor cereri de amânare nefondate se poate ajunge la o încălcare unui alt principiu consacrat de art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și anume, acela al soluționării în termen rezonabil a cauzei.
Art.3 pct.1 din Legea nr. 85/2006 definește insolvența ca fiind acea stare patrimoniului debitorului care se caracterizează prin insuficiența fondurilor bănești disponibile pentru plata datoriilor existente.
Art.31 (1) din Legea nr. 85/2006 reglementează condițiile pe care trebuie să le îndeplinească cererea creditorilor pentru declanșarea procedurii insolvenței și principalele mențiuni pe care aceasta trebuie să le conțină.
Din analiza textului rezultă că pentru promovarea cererii creditoarei sunt necesare două condiții. Prima, "titularul cererii să aibă calitatea de creditor îndreptățit să solicite deschiderea procedurii insolvenței", și, cea de-a doua, "debitorul împotriva căruia este formulată cererea să se afle în stare de insolvență prezumată".
Creditorul îndreptățit să solicite deschiderea procedurii insolvenței este creditorul cărui creanță împotriva patrimoniului debitoarei este certă, lichidă și exigibilă de mai mult de 30 de zile.
Din definiția legală sus citată, rezultă că una din caracteristicile esențiale ale insolvenței o reprezintă insuficiența fondurilor bănești disponibile.
Este de necontestat faptul că insolvența nu presupune existența unui pasiv care să depășească activul patrimonial al debitorului ci, dimpotrivă, ea constă într-o insuficiență de lichidități pentru plata datoriilor scadente.
În practica judiciară s- statuat că insolvența există chiar dacă obiectul patrimoniului depășește pasivul patrimonial, însă debitorul nu-și onorează datoriile existente.
În concluzie, insolvența se caracterizează prin insuficiența fondurilor bănești disponibile care este efectul stării patrimoniului debitorului și face imposibilă stingerea prin plată datoriilor exigibile cu sume de bani disponibile.
După cum rezultă din actele depuse în probațiune în fața judecătorului creditoarea a dovedit livrarea unei cantități de produse alimentare în valoare de 62.296,75 lei, din care debitoarea achitat 22.274,27 RON, rămânând un sold restant de 40.022,48 RON pe care debitoarea nu face dovada că l-a achitat.
Intimata făcut dovada calității procesuale active de creditor îndreptățit să solicite deschiderea procedurii așa cum ea este definită de art.3 pct.6 din legea insolvenței, iar creanța întrunește exigențele art.379 alin.3 Cod proc.civ. fiind una certă, lichidă și exigibilă.
Nu în ultimul rând, valoarea prag creanței depășește minimul impus de art.3 pct.12 din Legea nr. 85/2006.
Nu a fost dovedită susținerea recurentei că o parte din produsele livrate de creditoare i-ar fi fost returnate și nici faptul că s-ar fi plătit o parte din creanța solicitată de către debitoare către șoferii creditoarei.
Expertiza efectuată în cauză precizează doar că activitatea unității debitoare se desfășoară în condiții economice corespunzătoare, fără însă să precizeze că debitoarea ar deține fonduri suficiente pentru achitarea creanței pe care o are față de creditoare.
Față de considerentele expuse, curtea constată că în speță creditoarea deține împotriva debitoarei o creanță certă, lichidă și exigibilă, al cărui cuantum depășește valoarea prag impusă de lege, iar debitorul de mai mult de 30 de zile nu a achitat cu fondurile bănești disponibile creanțele scadente.
Drept urmare, fiind întrunite condițiile prev.de art. 3 pct.6 și 12 din Legea nr. 85/2006, raportat la art.31, instanța în baza art..312(1) Cod proc.civ. va respinge ca nefondat recursul declarat de debitoare și va menține ca legală și temeinică sentința Tribunalului Comercial Cluj.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de debitoarea SC 2001 SRL împotriva sentinței civile nr. 6230 din 17.12.2007 pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Comercial Cluj, pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 04.03.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - - -
Red. dact.GC
2 ex/2.04.2008
Jud.primă instanță:
Președinte:Claudia IdriceanuJudecători:Claudia Idriceanu, Danusia Pușcașu, Adriana Iluț
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
